Coiful celtic descoperit la Ciumești, în județul Satu Mare, unic în lume, datând din secolul al IV-lea î.Hr., considerat a fi una dintre cele mai spectaculoase descoperiri din lumea celților, este expus la Palatul Culturii din Târgu Mureș, alături de Soldații de Teracotă ai împăratului Qin Shi Huang, și poate fi admirat inclusiv în Noaptea Muzeelor.

Alături de coiful ceremonial celtic, din Epoca Fierului, descoperit între 1962 și 1965 în timpul construirii unor grajduri, în expoziția de la Târgu Mureș se regăsește și mormântul unei căpetenii războinice celtice, descoperită tot la Ciumești, de unde și denumirea de 'Mormântul cu coif de la Ciumești'. Alături de acestea se mai regăsesc și o serie de obiecte folosite în practici funerare celtice.

Aceste descoperiri arheologice unice în lume sunt amplasate în prima cameră a expoziției internaționale 'Soldații de Teracotă - Armata nemuritoare a primului împărat chinez', în scopul prezentării a două civilizații antice în oglindă, China și Europa.

'Pentru Noaptea Muzeelor, și nu numai, Muzeul Județean Mureș propune o incursiune în una dintre cele mai impresionante expoziții internaționale găzduite în acest an: 'Soldații de Teracotă - Armata nemuritoare a primului împărat chinez'. Este un eveniment excepțional care aduce în prim-plan faimoasa armată de teracotă a primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang. În cadrul expoziției prezentăm replici la scară reală ale soldaților din armata de teracotă, realizate cu fidelitate față de originalele descoperite la Xi'an. De asemenea, prezentăm reconstituiri istorice și obiecte care oferă context cultural, militar și artistic din timpul dinastiei Qin și, firește, elemente multimedia care completează experiența vizitatorului și aduc la viață una dintre cele mai mari descoperiri arheologice ale secolului XX. Cu această ocazie, ne-am propus să prezentăm civilizațiile în oglindă, un dialog China - Europa antică. Astfel că, în paralel cu această incursiune în civilizația chineză, Muzeul Județean Mureș propune și o privire comparativă asupra lumii celților, o inițiativă ce urmărește crearea unui paralelism al civilizațiilor. Publicul va avea ocazia să descopere un coif despre care se afirmă că este unic în lume, precum și cea mai faimoasă căpetenie războinică celtică din zonă, descoperită la Ciumești, practici funerare celtice precum inhumația și incinerația, dar și obiecte ritualice remarcabile oferite cu generozitate de partenerii noștri muzeali', a declarat, joi, pentru AGERPRES, reprezentanta muzeului mureșean, Iulia Vizi.

Soldații de teracotă au fost aduși la Târgu Mureș de către Muzeul Ferenc Móra din Szeged, Ungaria, în timp ce camera celtică, incluzând coiful, mormântul căpeteniei și numeroase obiecte reprezentantive pentru celți, este contribuția Muzeului Național de Istorie a României, Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei - Cluj-Napoca, Muzeulu Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, Muzeului Județean Satu Mare și Muzeului Național al Unirii Alba Iulia.

Iulia Vizi a arătat că, până la aflarea detaliilor despre armata de teracotă chineză, vizitatorii expoziției pot admira ceea ce a fost descoperit în 'Mormântul cu coif de la Ciumești'.

'Specialiștii spun că descoperirea a fost una extrem de importantă, mormântul și coiful fiind unice în lume. Coiful are un ornament unic, cu o pasăre pe el, din acest motiv este considerat o capodoperă a artei celtice europene. Un coif asemănător celui de la Ciumești poate fi observat pe capul unui călăreț reprezentat pe vasul descoperit la Gundestrup, în Danemarca. O fotografie a detaliilor acestui vas de Gundestrup putem găsi în expoziție. Vizitatorii pot afla astfel că inventarul funerar al căpeteniei celtice de la Ciumești este unul dintre cele mai cunoscute descoperiri din ceea de a doua epocă a fierului în Bazinul Carpatic. Primele obiecte au fost găsite la 10 august 1961, iar ulterior s-a dovedit că alte artefacte, intrate în posesia persoanelor prezente la momentul descoperirii, făceau parte și ele din inventar: două vase lucrate la roată, un lanț de centură din fier, un fragment de fibulă, un vârf de suliță, fragmente dintr-o cămașă de zale și ornamentele acesteia, două cnemide și un coif de fier decorat cu o pasăre de bronz', a precizat Iulia Vizi.

Coiful prezintă apărători pentru ceafă și pentru obraz, iar pe acesta sunt atașate picioarele unui șoim ce are aripile prinse în balamale, scopul fiind ca acestea să se miște în timpul deplasării.

La Ciumești au fost descoperite în total de 35 de morminte celtice, dintre care 29 de incinerație și șase de înhumație, dovada că acei celți își incinerau defuncții, după care le îngropau rămășițele alături de vase funerare și obiecte personale din bronz sau fier.

'Indiscutabil, cel mai senzațional artefact din întreaga lume a celților este coiful de la Ciumești, unic în lume. El a aparținut unei căpetenii celte, un om foarte înalt. Aceste coifuri sunt văzute pe câteva vase celtice descoperite în Bulgaria, Germania, Danemarca, dar sunt doar reprezentări grafice. Un coif adevărat este cel descoperit la Ciumești, în anul 1960, absolut întâmplător când se săpa o fundație pentru grajdurile CAP-ului de atunci. În zonă s-au găsit mai multe morminte de inhumație și de incinerație. Ce este interesant este că artefactele găsite aparțin mai multor culturi. Cnemidele, apărătoarele gambelor, sunt de bronz, de origine grecească, un fapt care întărește ideea că celții au servit în secolul III înaintea erei noastre drept mercenari pentru regii din Asia Mică. Probabil că și acest războinic de la Ciumești, cu acest coif păstrat miraculos, aproape intact, a fost una dintre căpeteniile mercenarilor care cutreierau la vremea aceea în Europa', a declarat, pentru AGERPRES, autorul 'Istoriei secrete a Sătmarului', Felician Pop.

După ce trecem de 'Mormântul cu coif de la Ciumești', a mai arătat Iulia Vizi, intrăm în contact cu istoria descoperirii armatei de teracotă.

'În 1974, China comunistă gemea strivită încă sub povara Revoluției Culturale (cunoscută oficial ca Marea Revoluție Culturală Proletară), proclamată de Mao Zedong în 1966. Pentru a-și consolida puterea, Mao i-a persecutat și înlăturat pe intelectuali și, concomitent, a declanșat o campanie de nimicire împotriva relicvelor tangibile din trecutul Chinei. Multe muzee și artefacte au fost vandalizate de Gărzile Roșii, adepții fanatici ai lui Mao. În acest climat politic exploziv, la aproximativ 1000 de kilometri depărtare de capitala Beijing, în provincia Shaanxi, în martie 1974, un fermier local, Yang Zhifa, și tovarășii săi au descoperit capul unei statui de lut de mărime naturală și un vârf de săgeată din bronz în timp ce săpau un puț. Un arheolog din capitala provincială Xi'an, Zhao Kangmin, a colectat aceste fragmente de ceramică și altele de pe suprafață, le-a dus la muzeu și a reconstruit un soldat de teracotă aproape complet, în armură. Deși era arheolog autodidact, și-a însușit cunoștințele din domeniu din cărți și articole de presă - a reușit să identifice perioada (dinastia Qin) și semnificația incredibilă a descoperirii din primul moment în care a văzut-o. S-a dovedit că au făcut cea mai semnificativă descoperire arheologică a celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea: au descoperit armata de teracotă care păzea mormântul 'dispărut' al primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang (259 î.Hr. - 210 î.Hr.)', aflăm de pe primul panou din expoziție.

Arheologul care a identificat artefactele, Zhao Kangmin, nu a anunțat imediat autoritățile chineze, temându-se că statuile vor fi distruse în furia Revoluției Culturale.

'Câteva luni mai târziu, totuși, un jurnalist din Beijing a vizitat muzeul și a văzut - și a fotografiat - soldatul de teracotă reconstituit. Arheologul a rugat în același timp jurnalistul să nu scrie despre descoperire, deși în cele din urmă acesta nu și-a ținut promisiunea. În curând, știrea despre articol a ajuns la cele mai înalte niveluri ale structurilor Partidului Comunist, care, din fericire, în loc să ordone distrugerea statuii, a permis începerea săpăturilor arheologice. Săpăturile au început în același an și au fost efectuate de Institutul de Arheologie al provinciei Shaanxi. S-a descoperit că cei care au găsit artefactele au săpat puțul pentru fântână într-o groapă lungă și adâncă, care a dezvăluit curând sute de soldați de teracotă, în mare parte deteriorați și rupți, aliniați în rânduri strânse. În 1976, s-a făcut o nouă descoperire: o altă groapă, de asemenea plină de soldați, a fost localizată nu departe de prima. Astăzi știm că în urmă cu aproximativ 2200 de ani au fost săpate patru gropi pentru armata de teracotă, dar ultima a fost găsită goală. Motivul este încă nedezvăluit. Poate că împăratul a murit înainte să se poată pregăti soldații. Cine știe? Jang Zhifa, cel care a descoperit artefactele, a fost în cele din urmă recompensat cu 30 de yuani, de trei ori venitul său anual, de către autorități, dar a trebuit să predea banii cooperativei producătorilor unde lucra. Între anii 1995 și 2006, el a lucrat la magazinul de suveniruri al muzeului dedicat Armatei de Teracotă, unde sarcina sa era să semneze cărți pentru vânzare în fiecare zi, șase zile pe săptămână. În esență, el a devenit primul semnatar profesionist de cărți din China. A semnat chiar și o carte pentru președintele SUA de la acea vreme, Bill Clinton, care a vizitat țara în 1998', se arată în expoziție.

În semn de respect, un astronom italian a numit un asteroid, recent descoperit, în onoarea lui Jang Zhifa: '267017 Yangzhifa'.

Expoziția cuprinde o sală a căpeteniilor armatei de teracotă și două care de război.

'Modelul din bronz al carului de luptă, excepțional de bine detaliat, face parte dintr-un ansamblu cu două care de război, descoperite în anul 1980. Ambele sunt miniaturi reduse la aproximativ 50% din dimensiunea reală a carelor de luptă și includ cai modelați din bronz și figurine ale soldaților. Restaurarea lor a durat aproape cinci ani. Modelul original și perechea sa se află în prezent pe o listă de 64 de artefacte care nu trebuie să fie expuse în afara Chinei în nicio circumstanță', menționează organizatorii expoziției.

Vizitând expoziția mai aflăm că măiestria chineză a atins un nivel tehnologic extraordinar încă din perioada Neoliticului, adică Noua Epocă de Piatră, și că utilizând unelte din piatră șlefuită, acest tip de artă statuară, de o calitate remarcabilă, este fără precedent, mai ales că fiecare membru al armatei de teracotă are trăsături faciale distincte.

'O putere centralizată autoritară a dus la înființarea unor ateliere în apropierea viitorului sit al Armatei de teracota, ateliere meșteșugărești care anterior produceau vase de ceramică, elemente de canalizare din lut și alte artefacte asemănătoare. Au creat un sistem similar cu o bandă rulantă, unde foloseau matrițe pentru a modela în masă părțile individuale ale statuilor: trunchiuri goale, picioare, brațe etc. După uscare și ardere (cuptoarele uriașe trebuiau menținute la 1.000 de grade Celsius timp de cel puțin cinci zile), alți muncitori din ateliere asamblau statuile folosind lut umed. Sculptorii specializați realizau capetele individual, folosind straturi subțiri de lut pentru a personaliza trăsăturile faciale. Acestea erau, de asemenea, atașate de corpurile statuilor după ardere. În etapa finală, statuile erau pictate în diferite culori: fețe, mâini, păr sau elemente de vestimentație, toate separat. În timpul restaurării soldaților de teracotă, cercetătorii chinezi au găsit și inscripții ascunse în pliurile unora dintre statui, inscripții care pot fi interpretate ca etichete de calitate. Acestea au dezvăluit până acum numele a cel puțin 87 de sculptori meșteri din acea perioadă. Se estimează că mai mult de un deceniu a durat până cele peste 8.000 de statui au fost finalizate', se mai menționează în galeria multimedia.

O trăsătură unică a ansamblului este că diferitele unități militare din lut sunt poziționate în gropi în același mod în care armata originală a fost odată pregătită pentru mars, până la ultimul detaliu. Soldații sunt clar identificabili ca ofițeri și soldați de infanterie, cavalerie, conducători de care de luptă și arcași în genunchi și în picioare.

Din expoziția de la Palatul Culturii din Târgu Mureș mai aflăm și faptul că împăratul Qin Shi Huang a înființat un aparat de stat bine organizat, între anii 221-210 înainte de Hristos.

'Cele 36 de provincii erau conduse atât de guvernatori civili și cât și comandanți militari, care erau supravegheați de guvernatorul imperial. Astfel, împăratul deținea puterea legislativă, administrativă, executivă și judecătorească supremă, dar nu le controla singur: avea un aparat birocratic vast pentru a asigura funcționarea treburilor statului. Nu este surprinzător, așadar, că pe lângă soldați, statuile funcționarilor publici care se ocupau de armată, de aprovizionarea și echipamentul acesteia, au fost de asemenea plasate în complex. Aceștia, desigur, nu erau nici înarmați, nici echipați cu armură, ci purtau haine și pantaloni simpli. Trebuie să fi fost mii de astfel de funcționari publici printre locuitorii curții imperiale când interesul lui Qin Shi Huang s-a îndreptat tot mai mult către nemurire și misticism, ceea ce în timp a dus la obsesie. Astfel, el a trimis exploratori în Marea Chinei de Sud pentru a găsi insula vieții veșnice și pentru a-i aduce elixirul tinereții veșnice, dar, la sfatul medicilor săi, a luat și medicamente care conțineau mercur, ceea ce în timp i-a provocat o intoxicație severă. Primul împărat al Chinei a murit la vârsta de 50 de ani, în mari dureri, strigând cu ultimele sale puteri numele fiului său cel mare, moștenitorul tronului', se mai precizează prezentarea expoziției cu soldații de teracotă. AGERPRES / (A, AS - redactor: Dorina Matiș, editor: Marius Frățilă, editor online: Simona Aruştei)