Fațada sa spectaculoasă, scara monumentală din marmură și foaierul grandios care seamănă cu Sala Oglinzilor de la Versailles: la 150 de ani după inaugurare, Palatul Garnier din Paris continuă să impresioneze, informează vineri AFP.

Jurnaliștii de la AFP au publicat cu această ocazie cinci detalii insolite care merită să fie cunoscute de publicul larg despre această clădire emblematică într-o perioadă în care Opera din Paris organizează o serie de evenimente pentru a marca aniversarea sa în 2025, inclusiv o gală excepțională, pe 24 ianuarie.

Operațiune anti-atentat

Timp de un secol și jumătate, Opera din Paris a fost sinonimă cu Palais Garnier. Dar această instituție, fondată în 1669, a rătăcit mai întâi din loc în loc, schimbându-și adresa pariziană de 11 ori în 200 de ani.

Pe 14 ianuarie 1858, Napoleon al III-lea și împărăteasa Eugénie au scăpat miraculos de un atentat cu bombă în timp ce cortegiul lor sosea la operă, care, la acea vreme, se afla pe strada îngustă Le Peletier.

Împăratul francez a decis atunci să construiască un nou teatru de operă, cu spații înconjurătoare mult mai degajate, pentru a descuraja viitoare acțiuni violente. Acesta urma să fie Opera Garnier, tronând singură în zona sa urbană la capătul vastului bulevard Avenue de l'Opéra, care fusese special amenajat de baronul Haussmann la cererea lui Napoleon al III-lea.

Opera Le Peletier a fost complet distrusă de un incendiu în 1873, un dezastru care a accelerat finalizarea Palatului Garnier.

Electrificare rapidă

Pe 5 ianuarie 1875, impresionanta clădire proiectată de arhitectul Charles Garnier a fost inaugurată cu mare fast. Întregul Paris s-a adunat acolo sub strălucirea a mii de becuri cu gaz. Aflată pe atunci la începuturile sale, electricitatea nu era considerată încă suficient de fiabilă pentru a echipa întreaga clădire.

Dar, încă din 1881, cele 340 de becuri cu gaz din candelabrul teatrului au fost înlocuite cu becuri electrice. Opera Garnier a fost una dintre primele clădiri pariziene care a beneficiat de o instalație electrică completă.

Bulevardul din vecinătate, Avenue de l'Opéra, a fost prima mare arteră pariziană care a experimentat iluminatul stradal electric, în 1878.

Pictori pe balcon și tavan

Opera din Paris nu este doar un loc pentru muzică și dans. Este, de asemenea, un cadru privilegiat pentru pictori. Edgar Degas și-a petrecut o bună parte din viața artistică înfățișând în sute de lucrări dansatori, cântăreți, muzicieni și abonați din culise.

Pictorul a fost un vizitator regulat al Operei Le Peletier și, apoi, al Operei Garnier, preferând sobrietatea relativă a celei dintâi în locul supraîncărcării decorative a celei de-a doua.

Fapt cunoscut: Marc Chagall a pictat cupola teatrului în 1964, la cererea ministrului Culturii din acea vreme, André Malraux. Ceea ce este mai puțin cunoscut este faptul că decorul original, realizat de pictorul academic Jules-Eugene Lenepveu, a rămas intact sub panourile lui Chagall.

Unele persoane cer ca acestea să fie demontate, cel puțin temporar, pentru a face din nou vizibil plafonul lui Lenepveu.

21 de bisuri pentru Maria Callas

Maria Callas a triumfat pentru prima dată la Opera din Paris pe 19 decembrie 1958, într-un recital unic transmis la televiziune, în fața unui public în care s-au aflat numeroase celebrități, printre care Charlie Chaplin și Brigitte Bardot.

'La Divina' a revenit pe scena Palatului Garnier în 1964 și 1965. Pe 20 februarie 1965, AFP descria triumful divei: 'Douăzeci și unu de bisuri au salutat-o pe Maria Callas în această seară, când a interpretat 'Tosca' pentru prima dată la Opera din Paris. Din orchestră până în amfiteatru (...), aplauzele au răsunat, fanii au scandat 'Ca-las, Ca-las', în timp ce o ploaie de buchete a continuat să cadă pe scenă'.

Rockstar al baletului

La aproximativ douăzeci de ani după legendara sa fugă în Occident pe aeroportul Le Bourget, înșelând vigilența agenților KGB în timpul unui turneu, Rudolf Nureev a fost numit director al Baletului Operei din Paris în septembrie 1983 de către ministrul francez al Culturii din acea vreme, Jack Lang.

Pentru primul său sezon la Opera Garnier, Rudolf Nureev a ales să pună în scenă și să danseze celebrul balet rusesc 'Raymonda'. Agenția de presă sovietică Tass a salutat spectacolul ca fiind 'o completare a repertoriului teatrului parizian', dar nu a făcut nicio mențiune despre dansatorul transfug.

Acest 'rockstar al baletului' - după spusele fostului dansator Manuel Legris, el însuși numit prim-balerin de Nureev în 1986 - a murit de SIDA pe 6 ianuarie 1993. În cadrul unui eveniment rămas unic în istoria teatrului parizian, trupul său neînsuflețit a fost omagiat în clădirea Palatului Garnier, sicriul artistului fiind purtat pe scara monumentală a clădirii de șase dintre fostele sale prim-balerine. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor online: Ada Vîlceanu) 

Sursa foto: Opéra national de Paris/Facebook.com