Cursa dintre SUA și China pentru aselenizare a adus în atenția oamenilor de știință problema contaminării inerente a mediului selenar cu microorganisme aduse de cosmonauți, iar un studiu desfășurat de NASA arată că unele specii de ciuperci și bacterii pot supraviețui pe Lună, transmite Reuters.

Noua cercetare analizează cinci forme de ciuperci și bacterii și arată faptul că unele dintre ele ar putea într-adevăr supraviețui o perioadă în anumite condiții pe suprafața lunară - o descoperire care ridică îngrijorări cu privire la transferul neintenționat de viață pe Lună.

Aceste microorganisme au fost testate în condiții de laborator care reproduc condițiile din trei regiuni din apropierea Polului Sud selenar - Nobile Rim, Connecting Rim și de Gerlache Rim - folosind date de mediu bazate pe observații efectuate de Lunar Reconnaissance Orbiter al NASA și date privind expunerea la radiații.

Simulările au indicat că unii dintre microbi ar putea supraviețui perioade de săptămâni până la luni în anumite zone - cum ar fi interiorul craterelor care rămân permanent umbrite - și în anumite anotimpuri - toamna și iarna, potrivit planetologului Prabal Saxena de la Centrul Goddard Space Flight din Maryland al NASA.

Cele două ciuperci studiate s-au dovedit a fi mai rezistente decât cele trei specii de bacterii. Aspergillus niger, o specie fungică comună, răspândită în climatele mai calde și cunoscută și sub numele de 'mucegai negru', a fost cea mai rezistentă.

Aspergillus prosperă în locuri calde și umede, cum ar fi băile și sistemele de încălzire, ventilație și aer condiționat. Astronauții l-au găsit în interiorul Stației Spațiale Internaționale. Experimentele au arătat că poate supraviețui chiar și în afara stației, complet expus la mediul cosmic.

Cercetătorii au studiat, de asemenea, mai multe specii de Fusarium, o ciupercă comună transmisă prin sol.

'Aspergillus a fost cea mai potrivită pentru a supraviețui în regiunile polilor selenari. Fusarium a fost foarte rezistentă, deși nu la fel de rezistentă ca Aspergillus', a declarat Saxena, autorul principal al studiului publicat săptămâna trecută în revista Science Advances.

Au fost studiate trei specii de bacterii: Deinococcus radiodurans, un microb transmis prin sol, cunoscut pentru rezistența la frig și radiații; Staphylococcus aureus, adesea găsit pe piele și în interiorul pasajelor nazale și respectiv Bacillus subtilis, găsit în sol, vegetație și tractul gastrointestinal uman.

'Bacteriile pe care le-am examinat au fost mai puțin rezistente la radiațiile ultraviolete și, în consecință, au avut o rată de supraviețuire mai mică, Deinococcus fiind mai rezistente, iar Staphylococcus și Bacillus mai puțin rezistente', conform lui Saxena.

Radiațiile UV și căldura - temperaturile din timpul zilei pot ajunge la aproximativ 127 de grade Celsius - au fost cele mai mari amenințări, alături de radiația particulelor energetice și efectele naturale ale vidului asupra suprafeței selenare.

Modelele au dezvăluit hărți ale 'nișelor de supraviețuire' de dimensiuni mari cât baza craterelor. Aspergillus din modele ar putea supraviețui chiar și în zone cu puțină expunere la lumina solară - deci la radiații UV.

'Studiul nostru s-a concentrat doar pe supraviețuirea acestor celule, nu pe creșterea sau reproducerea lor', a precizat Heather Graham, geochimistă organică la Centrul de Zbor Spațial Goddard și co-autoare a studiului.

'Dar există scenarii în care celulele pot fi îngropate, ceea ce le-ar menține calde și protejate de radiații. Pot exista, de asemenea, scenarii în care s-ar putea forma buzunare de apă lichidă, ceea ce ar putea ajuta organismele să crească', a spus Graham.

Aceste microorganisme ar putea afecta resurse precum 'apa' prezentă sub formă de gheață în unele locuri de pe Lună, care sunt potențial utile pentru astronauți, au mai spus cercetătorii.

Studiul nu a analizat dacă mediul selenar ar putea provoca mutații care să facă microorganismele mai periculoase ca agenți patogeni. 'Studiul a analizat doar 'persistența' celulară și nu mutația, așa că nu putem extinde aceste rezultate pentru a include detalii despre patogenitatea viitoare', a spus Graham.

Transportarea microorganismelor pe Lună este considerată inevitabilă, corpurile umane fiind în mod natural pline de acestea.

'Când spunem transfer neintenționat de viață, ne referim la oameni care depun neintenționat microbi pe suprafața selenară prin intermediul costumelor lor spațiale, al unui instrument sau al unei mașinării', a spus Graham.

'Rezistența acestor organisme înseamnă că pot afecta analizele viitoare ale probelor, care ne vor ajuta să înțelegem lucruri precum compoziția chimică a regolitului (materialul de pe suprafața selenară) sau prezența anumitor molecule organice. Contaminarea este inevitabilă, așa că trebuie să urmărim ceea ce aducem cu noi, astfel încât să putem distinge ulterior chimia selenară de lucrurile pe care le-am adus de pe Pământ', a mai susținut Graham. AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Simona Aruştei)