Brăila, oraş martir, poartă şi astăzi, la 30 de ani de la Revoluţia din 1989, urmele gloanţelor care au lăsat în urmă 42 de morţi şi 101 de răniţi. Celor 42 de morţi din Brăila li se adaugă alţi patru eroi militari, înrolaţi în acea vreme în unităţi militare din alte oraşe, care murit împuşcaţi tot în timpul evenimentelor din decembrie 1989. La Brăila, oamenii au murit împuşcaţi pe stradă, în maşini, în faţa blocurilor, dar şi în propriile case.

În Brăila a fost linişte până pe 22 decembrie, când soţii Elena şi Nicolae Ceauşescu au fugit cu elicopterul din Comitetul Central. Imediat după ce vestea a devenit publică prin anunţul făcut la TVR, lumea a început să iasă în număr mare pe străzi şi să se îndrepte către sediul Comitetului Judeţean al PCR, astăzi Palatul Administrativ, Piaţa Independenţei devenind arhiplină spre după-amiază.

22 şi 23 decembrie - revolta anticomunistă

Cu două ore înainte de fuga soţilor Ceauşescu, înregistrată conform documentelor vremii la ora 12,09, pe platoul din faţa Prefecturii Brăila se adunaseră deja 15-20 de oameni, potrivit declaraţiei date, pentru AGERPRES, în decembrie 2019, de Lilian Dascălu, cel care a pătruns primul în sediul Casei Albe, prin spargerea geamului de la uşa de acces în clădire.

"În dimineaţa respectivă eram la o cafea în Grădina Mare. Am vorbit cu lumea care se agita şi spunea că e revoluţie. Am fugit direct la Casa Albă împreună cu câţiva prieteni, între care Stelică Bucovală şi Costică Creţu. Eu am fost primul care a intrat în Casa Albă. Totul s-a întâmplat pe la orele 10,00. Eu am spart geamul uşii de la intrare, pentru că nu ne era permis accesul. Celor care se strânseseră acolo, 15-20 de persoane, le era frică, dar eu am avut curajul să merg şi să sparg geamul. Când am intrat, securiştii aşteptau la intrare, m-au filmat şi fotografiat. M-au şi ameninţat, pentru că eram foarte cunoscut la vremea aceea, eram gestionar la ICRA (n.r. Întreprinderea de Comerţ cu Ridicata pentru Produse Alimentare) şi eram urmărit non-stop. Securiştii mi-au spus atunci, în timp ce înaintam spre treptele din interior: 'Nu te gândeşti ce se întâmplă mâine, poimâine, că tu ai copii?'. Cu toate ameninţările lor, nu m-am oprit din drum, am mers până în biroul lui Lungu (prim secretarul judeţului n.red) - noroc cu Costică Creţu că l-a salvat, că îl omora lumea atunci - şi apoi în sala de şedinţe. Lumea care intrase cu mine era temătoare, chiar am ieşit la un moment dat şi le-am spus: Să nu cumva să plecaţi, că ăştia ne omoară aici", îşi aminteşte Lilian Dascălu.

Deşi a avut curajul de a pătrunde în sediul Judeţenei de Partid cu două ore înainte ca dictatorul Ceauşescu să cedeze puterea şi să fugă, Lilian Dascălu nu a solicitat niciodată certificat de revoluţionar.

"Nu am vrut niciodată să îmi scot certificat de revoluţionar, dar acum, după 30 de ani, parcă îmi pare rău că nu am beneficiat şi eu de anumite drepturi în anii ăştia. Cunosc mulţi în situaţia mea, care nu şi-au scos certificat. Atunci, în 1989, lucram la aprovizionare la ICRA, eu eram cel care aproviziona toate alimentarele, toate cofetăriile, toate restaurantele, unităţile militare, spitale. Mă cunoştea multă lume, dar şi eu îi cunoşteam pe mulţi. Mai spre amiază, când a început să intre mai multă lume în Casa Albă, în sala de şedinţe am văzut şi feţe pe care le ştiam bine şi care nu aveau ce să caute acolo. Eu am lucrat în comerţ, am fost şi ospătar, şi i-am văzut în diferite ipostaze, la mese, la revelioane, îi ştiam după numele scurt. Când am văzut ce feţe dubioase sunt acolo, în seara aceea am plecat acasă, la soţie şi copii, pentru că mi-am dat seama că este ceva putred", a mai spus Dascălu.

Sursa foto: Uniunea Revoluţionarilor ''Brăila 1989''

Prima structură provizorie de conducere constituită la Brăila a purtat numele de Comitetul Democratic Român, cu Vasile Datcu numit în funcţia de prefect al judeţului, birou care şi-a schimbat apoi numele în Consiliul Judeţean Brăila al Frontului Salvării Naţionale.

Pe 22 decembrie, Casa Albă se afla în stăpânirea revoluţionarilor, cu tot cu prim secretarul judeţului, Anton Lungu, care fusese izolat în biroul lui, dictatura comunistă căzuse, liderii revoluţionarilor ţineau discursuri triumfătoare din balconul Prefecturii spre admiraţia şi bucuria miilor de brăileni strânşi în Piaţa Independenţei, se lăsa seara şi în Brăila nu se trăsese niciun glonţ.

"Comitetul Democratic Român din Brăila a ocupat sediul politico-administrativ fără vărsare de sânge", s-a anunţat la microfon, de la balconul Prefecturii, veste care a fost primită cu urale de mulţimea care umpluse Piaţa Independenţei.

Miliţia din Brăila depusese deja armele pe 22 decembrie şi se pusese sub controlul Armatei, care instalase dispozitive de pază în cele mai importante clădiri din oraş, în Casa Albă comandant de dispozitiv militar fiind numit maiorul Nicolae Simion, din cadrul U.M. 01030 Brăila. Comandantul Garnizoanei Brăila, generalul Nicolae Rizea Nicolae, dispusese ca în zona Pieţei Independenţei, unde se aflau pe lângă Prefectură, Casa Agronomului, Casa Tineretului, Blocul Continental, Blocul Romarta şi Liceul Murgoci să trimită pentru asigurarea pazei şi ordinii efective din cadrul U.M. 01478 Brăila, U.M. 01763 Brăila, U.M. 01294 Brăila şi U.M. 01267 Brăila. Şeful de stat major al formaţiunii de Gărzi Patriotice, Mihăilescu Gabriel, a dispus instalarea unor formaţiuni de gărzi patriotice înarmate în clădirile Casei Agronomului şi Poştei Centrale.

În noaptea de 22 decembrie, miile de oameni strânse în Piaţa Independenţei au cerut insistent ca Anton Lungu să vină la balcon şi să le vorbească, potrivit unor imagini video filmate în acea zi. Atunci, Lungu a fost adus la microfon şi le-a transmis brăilenilor următorul mesaj: "Eu sunt muncitor şi nu am făcut decât să muncesc pentru Brăila şi brăileni. Vă rog să mă ascultaţi pe mine, dacă vreţi să meargă lucrurile cum trebuie".

Anton Lungu a rămas în Casa Albă până pe 23 decembrie, în jurul orei 12,00, când a fost luat de militari şi dus, pentru protecţia lui, în căminul de Garnizoană, situat în zona Gării. În aceeaşi zi, în jurul orei 16,00, s-a petrecut un fapt oarecum ciudat, dar înspăimântător pentru revoluţionarii care se bucurau de căderea Regimului, potrivit declaraţiei date, pentru AGERPRES, de Dorin Uzun, unul dintre revoluţionarii care au intrat primii în Casa Albă, în dimineaţa de 22 decembrie: Anton Lungu a fost repus pe funcţie! Pentru 10 minute, e drept, timp suficient cât cei care îl dăduseră jos să se teamă pentru vieţile lor.

Referitor la acest episod, potrivit revoluţionarului Uzun, s-au vehiculat două variante: fie s-ar fi dat la radio un decret prin care toţi prim-secretarii de judeţ trebuiau repuşi în funcţie, fie ar fi fost chemat pentru a i se cere sfatul în anumite treburi administrative. Cert este că el a stat pe funcţie doar 10 minute, până când revoluţionarii s-au răsculat din nou, Lungu fiind arestat astfel de două ori, în decurs de două zile, potrivit rechizitoriului întocmit în acest caz.

"Este filmat momentul în care tataia Lungu îşi scoate pieptănul, se piaptănă şi apoi spune: 'Da, trecem la treabă!' Noi atunci eram pe undeva prin Casa Albă, nu ştiam nimic din ce se întâmplase şi a venit un coleg şi a spus: 'Băi, l-au pus din nou pe Lungu pe funcţie!'. Atunci am sărit toţi şi nu a mai putut să facă nimic. În 1989, eram lăcătuş mecanic la Cooperativa Metalochimica. Am fost printre primii care au intrat în Consiliu. Toată lumea era fugită. Am ajuns în birou la Lungu, săracul, Dumnezeu să îl ierte. S-a ridicat în picioare şi a spus: 'Domnilor, eu nu am făcut nimic!' Lungu s-a pus la dispoziţia noastră, nu l-am bătut, cum s-a întâmplat în alte oraşe. Ştiu că i-a dat un coleg o palmă, dar nu pe faţă, undeva pe spate", îşi aminteşte Dorin Uzun.

În seara de 23 decembrie a început ''botezul focului''

Primele focuri au fost trase la Brăila în seara lui 23 decembrie, după ce la Casa Albă s-a primit un telefon suspect, prin care se anunţa că obiectivul va fi atacat de elicoptere cu terorişti. "În seara de 23 decembrie, s-a primit un telefon la care am răspuns eu. S-a prezentat un ofiţer, nu îi mai reţin numele, şi a spus că deasupra oraşului Brăila sunt văzute şapte puncte pe radar, era vorba de radarul de la Ianca. Imediat s-a dat alarma. Deasupra, pe clădirea Consiliului, se aflau cadre militare cu mitraliere şi au început să tragă. Au tras în acelaşi timp cu cei de la antiaeriană de la Vărsătura", spune Uzun.

În seara de 23 decembrie, maiorul Nicolae Simion, comandantul de dispozitiv din Casa Albă, a ieşit la balconul clădirii şi le-a spus celor adunaţi în Piaţa Independenţei să părăsească locul, pentru că aici se va deschide focul, mai spune Uzun. La câteva minute, iluminatul public a fost întrerupt în zonă, iar militarii aflaţi în Casa Albă şi în celelalte clădiri din piaţă, Casa Agronomului, Casa Tineretului, Blocul Continental, Blocul Romarta, Liceul Murgoci, Poşta Centrală, au luat poziţie de luptă.

"Trageţi, copiii mei!" a fost mesajul de luptă care s-a auzit mai apoi în staţia de amplificare adusă de la Cinematografie şi montată în Casa Albă, iar militarii aflaţi în şi pe clădirile din jurul Prefecturii, pe care le luaseră în pază, au deschis focul către presupusul inamic.

Sursa foto: Uniunea Revoluţionarilor ''Brăila 1989''

Potrivit concluziilor anchetelor făcute publice de procurorul militar Teodoru Ungureanu, cel care a anchetat după 1990 dosarele Revoluţiei din Brăila, pe 23 decembrie, în "noaptea botezului focului", cum a fost numită ulterior, sub rafalele încrucişate de gloanţe trase în Piaţa Independenţei şi-au pierdut viaţa12 oameni, iar alţi 20 au fost răniţi. Au murit: Apostol Aurelian (muncitor, împuşcat în cap), Bălan Nicolae (mecanic, plăgi multiple), Boeru Ştefan (fără ocupaţie, împuşcat în picioare), Cochirleanu Mihaiţă (elev, 16 ani, împuşcat în cap), Dobre Florin (muncitor, plăgi multiple), Killinger Leonard (elev, 17 ani, împuşcat în picioare), Luca Georgel (zidar, împuşcat în torace), Muşat Eugen (muncitor, împuşcat în spate), Nechita Parasca (muncitoare, împuşcată în inimă), Păun Adrian Ion (fără ocupaţie, împuşcat în cap), Sarnachi Costel (muncitor, plăgi multiple) şi Vasilache Leonard (muncitor, plăgi multiple).

Tot în noaptea de 23 decembrie, potrivit procurorului militar, după deschiderea focului în Piaţa Independenţei, un pluton specializat în luptă antiteroristă din cadrul Companiei Securitate Brăila, condus de lt.maj. Balaban Gheorghe, a mers la sediul Prefecturii, pentru a executa o misiune de scotocire a clădirii, în vederea capturării eventualelor elemente terorist-diversioniste infiltrate în dispozitiv.

"La scurt timp, ofiţerul a plecat, împreună cu subunitatea, la Centrul de Recoltare a Sângelui Brăila, pentru a verifica informaţiile potrivit cărora în acea zonă se trăgeau focuri de armă. După executarea acestei misiuni, ofiţerul s-a reîntors la sediul Prefecturii, încercând să intre în clădire pe la intrarea B. La acest post executa misiunea un pluton comandat de lt. maj. Ştefan Costică, din U.M. 01478 Brăila, care nu avea cunoştinţă de prezenţa în zonă a militarilor conduşi de lt. maj. Balaban Gheorghe. Militarii din dispozitivul de pază al intrării B au somat verbal şi prin foc de avertisment plutonul antiterorist, însă aceştia nu s-au oprit şi, mai mult de atât, au încercat să pătrundă în clădire. În aceste condiţii, s-a executat foc asupra plutonului de securitate, foc în urma căruia a rezultat împuşcarea mortală a lt. maj. Balaban Gheorghe", potrivit concluziilor anchetelor făcute publice de procurorul militar Teodoru Ungureanu.

El susţine că, potrivit cercetărilor făcute în dosarul Revoluţiei din Brăila, liniştea din Piaţa Independenţei ar fi fost spartă în noaptea de 23 decembrie de zgomotul unei arme blocate declanşată întâmplător.

"Începând cu orele 18,00, pe fondul unor zvonuri alarmiste privind iminenţa unor atacuri aeriene asupra zonei, s-a solicitat manifestanţilor să părăsească Piaţa Independenţei. În jurul orelor 19,30-19,40, cap. Chiţoiu Sorin, din cadrul U.M. 01267 Brăila, component al unei grupe de militari amplasată în dispozitiv de luptă în apropierea intrării A a sediului Prefecturii, a încercat să încarce arma din dotare, însă port închizătorul s-a blocat. Cpt. Hanganu Radu, care se afla lângă militar, a luat arma acestuia şi a procedat la efectuarea unor manevre de deblocare a pistolului mitralieră. Ofiţerul nu a observat că arma prezenta un defect de 'dublă-alimentare', astfel încât s-a rezumat la extragerea din armă doar a celui de-al doilea cartuş, fără să realizeze că un alt cartuş a fost introdus pe ţeavă. În momentul efectuării percuţiei de control, s-a produs tragerea accidentală a cartuşului rămas pe ţeavă, glonţ trasor, care a lovit caldarâmul din faţa Prefecturii, a ricoşat în faţada Casei Agronomului şi apoi a ricoşat în sus. Instantaneu, fără niciun ordin expres transmis de comandanţii de subunităţi sau de comandantul dispozitivului, majoritatea militarilor au deschis focul în mod haotic, nedirijat şi fără o ţintă precisă, fiecare dintre ei având reprezentarea că este atacat de elemente ostile", spune procurorul Ungureanu.

Zvonuri, panică şi teama de terorişti. Şi foc în rafale prelungite

În aceeaşi noapte de 23 decembrie, comandantul Garnizoanei Brăila, generalul Nicolae Rizea, a decis înlocuirea maiorului Nicolae Simion de la comanda Casei Albe şi numirea în locul lui a şefului de stat major al Diviziei de la Brăila, maiorul Vasile Apostol. "Această schimbare produsă la comanda Casei Albe avea să aibă consecinţe grave în mai puţin de o oră. Maiorul Dumitru Milea, specialist pentru arma Tancuri la Biroul Operaţii şi Pregătire de Luptă, primise misiune de a aduce mai multe lanterne la Prefectură, care rămăsese în beznă. A venit cu un ARO şi a oprit în dreptul scărilor de la Prefectură. Santinela i-a cerut să spună parola, dar maiorul Milea nu a ştiut-o, pentru că tocmai fusese schimbată odată cu schimbarea şefului de obiectiv al Casei Albe. A coborât din maşină şi a vrut să îşi aprindă o ţigară, dar când a dus mâna la buzunar să îşi ia pachetul de ţigări, santinela a executat foc automat asupra sa. Un glonţ i-a pătruns în inimă prin stilou şi l-a omorât pe loc. Rafala de gloanţe trase la foc automat a făcut ciur maşina cu care maiorul venise în misiune şi în care se mai aflau şi alţi militari, care, din fericire, au scăpat cu viaţă", potrivit declaraţiei date, pentru AGERPRES, în 2018, de un ofiţer care a făcut parte din echipa de intervenţie condusă de maiorul Milea.

Foto: (c) Ecaterina Ignat/AGERPRES

Foto: (c) Ecaterina Ignat/AGERPRES

Presa vremii, respectiv ziarul "Libertatea", fost "Înainte", relata astfel acest eveniment: "Era a doua dimineaţă a libertăţii. Elemente zănatice, ucigaşi cu simbrie în slujba dementului criminal începuseră să împrăştie foc şi groază în Brăila. Se trăgea la Consiliu, la Romarta, la Gară, în cartierele Viziru şi Obor din cele mai neaşteptate locuri în armată şi în oameni nevinovaţi. Între apărătorii bravei noastre armate se aflau şi tineri ostaşi comandaţi de maiorul Dumitru Milea. 'Atenţia mare, flăcăi!', le-a spus ostaşilor din subordine. Foc concentrat doar asupra punctelor de unde se trage. La distanţe mici de terorişti se află oameni paşnici! Apoi şi-a îndreptat el însuşi focul asupra unui cuib de vipere, pe care l-a asmuţit. A îndreptat câţiva ostaşi spre o nouă poziţie de luptă, în apropierea Liceului Gh. Murgoci. Pe când îşi orânduia cu grijă ostaşii, o rafală ucigaşă l-a secerat. Iar o inimă vitează de erou a încetat să mai bată. Maiorul Dumitru Milea, erou brăilean pe frontul libertăţii, avea 41 de ani şi doi copii. Îi vom cinsti de-a pururi, cu pioşenie, memoria...".

Foto: (c) Ecaterina Ignat/AGERPRES

Un alt eveniment se petrece tot în noaptea de 23 decembrie, în zona Tribunalului Brăila. Procurorul Ichim Costică, plecat să aducă apă şi mâncare pentru soldaţii aflaţi de pază în clădirea Tribunalului, se întoarce şi pătrunde cu Dacia cu farurile deschise pe aleea din faţa instituţiei. Potrivit rechizitoriului procurorului Ungureanu, mai mulţi soldaţi cred că au de-a face cu un terorist şi deschid foc automat. În urma focului tras, maşina este făcută ciur, magistratul moare pe loc, iar mai multe gloanţe ajung în casa soţilor Copaciu, Georgeta şi Dumitru, aflată în vecinătatea Tribunalului, şi îi omoară pe loc.

În aceeaşi noapte de 23 decembrie, Marin Ştefan, şofer pe salvare, este împuşcat mortal la volan, în timp ce încerca să transporte cu ambulanţa o gravidă la spital, potrivit procurorului Ungureanu. În rechizitoriu se mai arată că, tot pe 23 decembrie, Gheorghe Gheorghe, maistru CFR, moare în autoturismul pe care îl conduce, după ce doi luptători de la Gărzile Patriotice deschid foc asupra autoturismului, pe motiv că şoferul nu vrea să oprească.

Pe 24 decembrie, la Brăila se înregistrează, potrivit anchetelor la care a lucrat şi procurorul Ungureanu, încă nouă decese în diferite locuri din municipiul Brăila: Iorcic Lucian (muncitor - împuşcat pe scara blocului în care locuia), Girba Scarlat (muncitor - împuşcat pe terasa blocului în care locuia), Chiriţă Vasai Adriana (elevă, 13 ani - împuşcată în cap în balconul blocului Romarta), Pirosca Răducu (muncitor - împuşcat în zona blocului Romarta), Preoteasa, Dunose Neculai (muncitor - împuşcat în blocul Romarta), Custurp Petrişor (muncitor - împuşcat în cap locuinţa sa din Cartierul Hipodrom), Bratu Roman Filică (muncitor - împuşcat în balconul locuinţei sale din Şoseaua Călăraşilor), Prioteasa Dumitru (pensionar MI - împuşcat în propriul apartament) şi David Răducanu (marinar - împuşcat în cap în timp într-o şalupă pe Dunără, cu misiunea de patrulare în zona Uzinei de Apă Brăila).

Tot pe 24 decembrie, conform anchetei procurorilor militari, comandantul Gărzilor Patriotice Brăila, col. Mihăilescu Gabriel, solicită să fie trimisă de la Şantierul Naval Brăila o subunitate de gărzi patriotice, pentru asigurarea pazei la Prefectură. Astfel, 14 membri ai Gărzilor Patriotice sunt îmbarcaţi într-un autobuz şi trimişi spre Casa Albă, unde ajung în jurul orei 18:00. Potrivit procurorului Ungureanu, automobilele aveau farurile stinse când au ajuns în faţa Prefecturii, afară era deja întuneric, iar militarii care asigurau paza Casei Albe le-au cerut să aprindă farurile. În momentul în care farurile s-au aprins, câţiva militari din unităţile care asigurau paza Prefecturii au deschis focul către autobuzul în care se aflau gărzile patriotice. Au murit prin împuşcare Răducanu Piroşcă şi Nicolae Dunose, iar alţi nouă membri ai din Gărzi au fost răniţi.

În ziua de 25 decembrie, în Brăila nu se înregistrează niciun deces prin împuşcare, semn că lumea era concentrată pe execuţia soţilor Ceauşescu. Pe 26 decembrie, Roadevin Cristache, tehnician constructor, este împuşcat mortal în spate, în drum spre Inspectoratul de Miliţie, de un luptător al Gărzilor Patriotice, care nu îşi asigurase arma, potrivit rechizitoriului.

Pe 27 decembrie, când Revoluţia deja învinsese în întreaga ţară, Brăila mai înregistrează şapte morţi, între care patru soldaţi în termen de la U.M. 01763, care mor împuşcaţi chiar în faţa U.M. 01478 Brăila, potrivit anchetei procurorilor militari.

"Ştiubei Costică, Căldăraru Ion, Szabo Anton, Sofalvi Gyorgy, Antal Eugen, Galt Zotan, foşti militari în termen la U.M. 01763 Brăila, au fost împuşcaţi pe 27 decembrie, în urma tirurilor de armă executate de militari din cadrul U.M. 01478 Brăila. Din actele dosarului a rezultat că în ziua de 27.12.1989, lt. maj. Marin Costel, din cadrul U.M.01763 Brăila, a dispus amplasarea grupei din subordine în faţa dispozitivului de apărare a U.M. 01478 Brăila, fără a anunţa această unitate despre prezenţa sa în zonă. În aceste condiţii, militarii din U.M. 01478 Brăila au deschis focul asupra grupei comandate de lt. maj. Marin Costel, ceea ce a cauzat împuşcarea mortală a numiţilor Sofalvi Gyorgy, Ştiubei Costică, Szabo Anton, şi Antal Eugen, precum şi rănirea prin împuşcare a numiţilor Căldăraru Ion şi Galt Zotan, toţi militari în termen la U.M. 01763 Brăila", afirmă procurorul Ungureanu.

Ceilalţi trei morţi ai zilei de 27 decembrie sunt, potrivit anchetei militare, Frunză Mihail (recepţioner hotel - plăgi multiple), Duţu Ivanciu (pensionar - împuşcat în cap în faţa blocului în care locuia) şi Constantinescu George Cristian (muncitor - plăgi multiple).

Potrivit procurorului militar, tot pe 27 decembrie, s-a primit vestea că într-un bloc situat pe Calea Călăraşilor se află terorişti înarmaţi, iar un pluton de soldaţi din cadrul U.M. 01763 a fost trimis să cerceteze blocul cu pricina. După ce au făcut verificări şi s-a constatat că a fost doar un zvon, soldaţii au primit misiunea de a verifica şi restaurantul Ciocârlia, din apropierea statuii caporalului Muşat. "Când a ajuns în zonă, patrula a fost atacată cu focuri de armă dinspre UM 01478, având în vedere că unii soldaţi, fiind de origine maghiară, vorbeau în ungureşte şi au fost percepuţi ca terorişti străini. Au murit împuşcaţi Gabor Sofalvi, Eugen Antal, Anton Szabo, Raimond Lorincz şi Costică Ştubei", precizează procurorul Ungureanu.

Cu o zi înainte de sfârşitul anului, pe 30 decembrie, pe platoul din faţa Prefecturii Brăila, Şoiman Angela Elisabeta, elevă, în vârstă de 18 ani, este împuşcată în cap de fratele ei militar, care a descărcat accidental o armă încărcată, potrivit anchetei procurorilor militari.

Diversiuni? Mărturii şi controverse

Marian Ghiorghiu, preşedinte al Uniunii Revoluţionarilor "Brăila 1989" şi fost ofiţer în Armata Română, rănit în timpul Revoluţiei din 1989, a declarat în decembrie 2019, pentru AGERPRES, unde l-a prins "botezul focului" din noaptea de 23 decembrie şi cum s-au derulat secvenţele sângeroase din Brăila în următoarele zile.

"În 1989, eram ofiţer în cadrul Armatei Române, eram la un batalion de geniu şi aveam o funcţie care îmi permitea ieşirea, chiar dacă pe timpul indicativului 'Radu cel Frumos' toate efectivele erau comasate în cazărmi. Datorită funcţiei pe care o aveam - aceea de ofiţer cu minarea şi deminarea pe Garnizoana Brăila - ieşeam la diferite intervenţii sau informaţii. Au fost foarte multe informaţii, marea majoritate, bineînţeles, false, gen maşină capcană şi altele. Începând din 21 decembrie, chiar şi în 22, am intervenit în faţa magazinului Dunărea, apoi la sediul Teatrului Maria Filotti, unde avuseseră loc cu ceva vreme în urmă lucrări de reparaţii şi s-a spus că subsolul ar fi minat. Noaptea 'botezului focului', 23 spre 24 decembrie, m-a prins în Teatrul Maria Filotti, cu întreaga echipă pe care o aveam în subordine. Toată noaptea, din cauza bruiajului, nu am mai putut ţine legătura cu unitatea. Singura modalitate de a ţine legătura atunci era telefonul fix. Toată noaptea am rămas în teatru, de unde am văzut foarte multe: persoane deosebite în trenciuri care plecau din Hotelul Traian, se strecurau pe lângă Muzeul de Istorie, mergeau pe Calea Galaţi şi, după maxim 10 minute, începea să se tragă din zona unde era Miliţia Municipală. Puteam să văd astfel de lucruri, pentru că aveam un dispozitiv de vedere pe timp de noapte. La Hotelul Traian, la etajele 7 şi 11, pe rândul de geamuri de la jumătate, erau două camere ocupate de persoane 'deosebite', care supravegheau zona. Din faţa Hotelului Traian a plecat acel Aro alb, din care, ulterior, am aflat că s-a tras în faţa Consiliului", spune Ghiorghiu.

În timpul unei misiuni în care fusese trimis într-un bloc de pe Calea Călăraşilor, unde fusese omorâtă o persoană, lt.maj. Marian Ghiorghiu a fost la rândul lui împuşcat.

"Am fost rănit în şoldul stâng în urma unei intervenţii pe care am avut-o pe Călăraşi. Am fost trimis în misiune, pentru că la Blocul C1, scara 5, fusese împuşcată o persoană la etajul 10 şi nu se ştia dacă murise sau era rănită. A fost văzută de către soldatul observator când, în urma unui foc de armă, s-a prăbuşit cu tot cu draperie. Am fost trimis să văd dacă persoana este rănită, situaţie în care trebuia să ies la geam şi să fac flutur o cârpă albă, pentru a se trimite salvarea. Am intrat în apartamentul respectiv, unde în dreptul uşii, curios, era pusă o canapea în picioare şi uşa se deschidea exact cât să se poată strecura un om, iar persoana care fusese împuşcată era în pat, învelită. Dubios, nu? Din blocul aflat vizavi de C1, de la etajul 10, se trăgea de la geamul de la bucătărie. Aici e ceva foarte dubios, pentru că nu se trăgea asupra populaţiei, totul era pentru creare de panică. Puteam să nu mai fiu, pentru că un glonţ trasor mi-a trecut pe sub nas şi mi-a atins vestonul, iar un al doilea, din ricoşeu, s-a dus direct în coapsă. Am simţit că se prelinge ceva cald pe picior, m-am uitat şi am văzut că vestonul era găurit. Am văzut glonţul şi am strigat la cei doi soldaţi care erau cu mine şi mi-au spus că sunt bine. M-am dezbrăcat, am băgat mâna, am scos glonţul şi l-am băgat în buzunar, apoi am coborât 10 etaje pe jos. Am glonţul acasă", afirmă Ghiorghiu.

Deşi au trecut 30 de ani de la evenimentele din 1989, Marian Ghiorghiu este în continuare nemulţumit de ancheta făcută de procurorul militar Ungureanu în cazul său. Potrivit procurorului Ungureanu, "în timp ce lt. maj. Ghiorghiu Marian executa o misiune de scotocire a blocului C1, situat pe Şos. Călăraşilor, asupra sa a tras un foc de armă plt. maj. Rogoz Marian, care nu cunoştea de prezenţa ofiţerului în acea zonă" şi că, "în timp ce plt. maj. Rogoz Marian executa o misiune de scotocire a blocului A10, situat pe Şos. Călăraşilor, asupra sa a tras un foc de armă lt. maj. Ghiorghiu Marian, care nu cunoştea de prezenţa subofiţerului în acea zonă".

"Dosarul meu este cuplat cu cel al lui Rogoz, s-a spus că ne-am împuşcat unul pe altul, ceea ce nu este adevărat. În 2007, aveam nevoie de o adeverinţă pentru eliberarea certificatului pe Legea 341, precum nu am făcut poliţie politică sau acţiuni teroriste. La vremea aceea, prim-procurorul general, Dan Voinea, avea toate dosarele cadrelor militare din timpul Revoluţiei. M-am înscris în audienţă şi când m-a văzut mi-a spus că de când mă aşteaptă să îi spun cum l-am împuşcat eu pe Rogoz. Spre norocul meu, Rogoz era pe hol, venisem toţi de la Brăila, pentru eliberarea acestor adeverinţe. În 2007 eram colegi de unitate, în 1989 eram la unităţi diferite, nici nu ne cunoşteam atunci. Din discuţii cu el am aflat că fusese împuşcat la 8,30, iar la 8,50 era la Spitalul 3, iar eu abia plecam în misiune la 11,30. Atunci i-am spus prim-procurorului general Dan Voinea că mă las în voia sorţii, dar să îmi răspundă la o întrebare: 'Cum se face că noi doi ne-am împuşcat, atâta timp cât Rogoz la ora 9 era în spital împuşcat, iar eu la 11,30 abia plecam în misiune. A luat apoi dosarul cu declaraţiile date în 1990, care erau adevărate şi curate, şi în momentul în care a citit mi-a spus zâmbind: 'am vrut să te pun la încercare'. După ce am ieşit eu, l-a chemat pe Rogoz. La ieşire, l-am întrebat pe Rogoz ce a făcut atâta timp înăuntru şi mi-a spus că a fost pus să mai dea o declaraţie cu ce s-a întâmplat în 1989, în care să nu mai treacă ora. Şi i-am spus: 'Tu ştii că acum m-ai băgat pe mine în belea?' Mă supărasem şi pe el că a putut face asta. Când prim-procurorul general m-a chemat iar înăuntru i-am spus doar atât: 'Şi consideraţi că veţi schimba toate declaraţiile şi actele care sunt şi la spital şi peste tot?' şi am plecat. De asta nu am încredere în rechizitoriul procurorului Ungureanu, pentru că e fapt concret, persoana mea. Nu i-a interesat să vadă cum s-a întâmplat, au făcut anchetele pe genunchi, din birou", afirmă Ghiorghiu.

Procurorul Ungureanu vorbeşte despre mai multe "gafe de proporţii" făcute de armată în timpul evenimentelor din 1989, între care aminteşte de episodul din noaptea de 23 spre 24 decembrie, când Comandamentul Marinei Militare a dispus deplasarea pe Dunăre, de la Galaţi la Brăila, a unui divizion de vedete-dragoare, "fără cea mai elementară înştiinţare a forţelor militare terestre brăilene".

"Marşul astfel efectuat a generat cele mai fanteziste scenarii în minţile apărătorilor Casei Albe. S-a afirmat atunci că teroriştii atacau cu ambarcaţiuni gonflabile ori mini-submarine, venind din baze situate în Insula Mare a Brăilei. Sau cum poate fi apreciată situaţia în care un pluton de tancuri chemat prin ordin al generalului Rizea de la o unitate din Galaţi, pentru întărirea dispozitivului de apărare de la Casa Albă, era apreciat la nivelul comandanţilor acelui dispozitiv ca fiind 'atac terorist' şi aşteptat cu blindate lansatoare de rachete. O a treia gafă de proporţii, derivată din antecedenta, dar cu asemenea efecte încât trebuie menţionată distinct, este constituită de întreaga activitate a Comandamentului Aviaţiei Militare şi acela al Apărării Antiaeriene. Lansarea unor zvonuri total neverificate asupra iminenţei unor atacuri aeriene masive avea să instaureze o adevărată stare de teroare în unităţile terestre, atacurile aeriene fiind cele mai periculoase în condiţiile în care trupele ar fi fost surprinse în cazărmi", mai spune procurorul Ungureanu.

Revoluţionarul Dorin Uzun a precizat, pentru AGERPRES, că a rămas în Casa Albă mult timp după data de 22 decembrie, intrând în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională ca reprezentat al Cooperativei Metalochimica şi primind ca misiune distribuirea de alimente, cafea şi ceai filtrelor militare mixte şi civile de pe raza municipiului Brăila.

"În data de 24 decembrie, am primit din partea prefectului Vasile Datcu şi a lui Gabi Dămăroiu misiunea ca, împreună cu un subofiţer de la armată, să distribuim alimente, cafea şi ceai filtrelor militare mixte şi civile de pe raza municipiului Brăila. Luam alimentele de la Hotelul Tineretului, bucătar acolo era Nelu Sip. La un moment dat, ajungând în zona Viziru, în zona unităţii militare 01267, unde aveam un astfel de filtru, la maşina cu care eram au venit doi bărbaţi şi o femeie. Unul dintre bărbaţi a început să bage mâinile printre feliile de salam pe care eu urma să îl împart cu câte o bucată de pâine şi să spună: 'Ia, uite, ce-i aici!' Maşina cu care eram, un ARO cu numărul 1 BR 106, era maşina lui Sandu Coadă, care se ocupa cu propaganda la partid. Femeia a băgat mâna în partea dreaptă, unde şoferul avea sculele. Când a scos mâna, a ridicat ceva învelit şi a spus: 'Ia, uitaţi-vă, fraţilor, pistoale!' În acel moment, lumea a tăbărât pe mine, au venit mulţi oameni, chiar şi cei cunoscuţi, l-am văzut pe băiatul finului tatălui meu, care era de-o seamă cu mine, inclusiv ăla a dat în mine. Am fost bătut de mama mea se uita la mine şi nu m-a cunoscut. Am avut fracturi multiple, ruptură de piramidă nazală, buza spartă în vreo trei locuri, dinţii sparţi. Unul din colegii mei a reuşit să fugă şi a anunţat Consiliul. A ieşit din unitatea militară un pluton care a descărcat un sector în aer, de a speriat lumea şi a fugit de lângă noi şi eu am fost băgat în unitatea militară ca terorist cu mâinile la ceafă", îşi aminteşte Dorin Uzun.

Între timp, colegul care scăpase de furia mulţimii ajunsese la Casa Albă şi raportase ce se întâmplase, motiv pentru care Dorin Uzun a reuşit să scape de anatema de "terorist".

"Atunci dacă aveai boală pe cineva şi spuneai că ăla e terorist, lumea îl linşa, atât de pornită era. Numele meu este unul rar, Uzun, tatăl meu era basarabean, noi am fost deportaţi în Brăila. Cum stăteam cu mâinile pe comandament, ca terorist, a ieşit un ofiţer şi a întrebat: 'Care eşti Uzun?'. Aşa am scăpat, m-au lăsat să intru în unitate, m-am spălat pe faţă şi, când m-am văzut în oglindă, îmi venea mie să îmi plâng de milă. Mă învineţisem şi mă umflasem, de nu puteam să mă uit decât cu coada ochiului. Am înţeles că în ARO 1 BR 106 se dăduse ordin să se tragă fără somaţie. Gabi Dănăroiu ne-a spus să nu mai plecăm cu ARO, pentru că eu mi-am continuat misiunea cu împărţirea alimentelor, deşi fusesem bătut", a completat Uzun.

Dorin Uzun îşi mai aminteşte că, într-una din zile, ajungând la Spitalul nr.3, unde se împrietenise cu şeful de obiectiv pe perioada cât a cărat o parte din morţi şi răniţi, l-a rugat să îi arate morga spitalului.

"La un moment dat, l-am rugat pe cel care luase în comandă Spitalul 3 să îmi arate şi mie ce este la Morgă. Eu în noaptea de 23 decembrie am cărat morţii şi răniţii la spital. Ţin minte că pe unul am încercat să îl iau în braţe şi mi-a intrat mâna până la încheietură în el. Era mort, avea o rană mică în faţă şi o rană mare în spate. Am fost şi am văzut ce era în Morgă şi când ne-am întors mi-a arătat gloanţele care au fost scoase din morţii şi din răniţii din Brăila. A pus o coală A4 pe masă, avea un săculeţ de pânză şi a deşertat gloanţele pe masă şi a început să îmi spună: 'ăsta e 7,62, ăsta e 7,65, ăsta nu îi ştiu calibru' şi s-au făcut două grămezi. Gloanţe de 7,62 şi 7,65 aveau armata, miliţia, securitatea. Când le-a separat, grămada de gloanţe extrase de alte calibre era de două ori şi ceva mai mare decât cea de 7,62, şi 7,65. Atunci l-am întrebat: Eşti de acord să filmăm aceste lucruri? 'Bineînţeles', mi-a spus", povesteşte Uzun.

Ca să facă rost de o cameră video, care era o raritate în 1989, Dorin Uzun a mers la La Cinematograful Central, unde era un centru de înregistrări audio, care aparţinea de Cooperativa Metalochimica, unde el lucra, şi l-a convins pe preşedintele cooperativei să îi dea pe proces verbal o cameră video nouă, cumpărată în urmă cu trei săptămâni, cu scopul de a se face filmări la nunţi.

"Când am mers la spital cu camera să filmez gloanţele, cel cu care vorbisem cu o zi înainte mi-a spus că am nevoie de o aprobare de la Consiliu. Am mers la Gabi Dămăroiu, i-am spus despre ce este vorba, am mers împreună la Vasile Datcu, cel pe care îl numisem prefect, mi-a făcut imediat hârtia la maşină, mi-a pus ştampila şi m-am întors cu ea la spital. Când i-am dat hârtia, mi-a spus: 'Dar nu le mai am'. De ce? 'Păi acum au fost doi civili cu ordin scris şi le-am predat'. Nemaiavând ce gloanţe să filmez, am mers în spital şi am filmat toţi răniţii, am stat de vorbă cu ei, totul era sub formă de interviuri. Pe caseta asta apărea şi cum a luat foc Romarta. Pe data de 27 decembrie, aşa bătut cum eram, am mers la Bucureşti şi am predat caseta la Televiziunea Română, domnului Cacoveanu şi domnului Marinescu şi am mâncat bătaie încă o dată, pe motiv că acea casetă era făcută în studiouri în străinătate. Caseta aceea s-a pierdut, deşi noi am lăsat-o în televiziune, de asta Brăila nu apare nicăieri, zici că este ciuma României", spune Uzun.

Incendierea Casei Albe

Procurorul Ungureanu mai precizează că, din primele zile ale anchetei, a cerut să fie condus în interiorul Casei Albe, sediul fostului Comitet judeţean al PCR, loc "în care se produseseră cele mai numeroase morţi şi răniri".

"Ajuns aici am fost un pic şocat. Interiorul parterului şi mezaninului monumentalei şi modernei construcţii erau făcute 'sită' şi prezentau pregnantele urmări ale unui violent incendiu. De pe podele fuseseră îndepărtate toate urmele materiale ce ar fi putut 'spune' câte ceva. Mai mulţi ofiţeri ne explicau cu aer de maximă seriozitate cum, nopţi la rând, clădirea eroic apărată de militarii din subordinea lor fusese atacată în mod repetat de către terorişti, din exterior, dinspre Dunăre şi Insula Mare a Brăilei, din subsol, din canalizări. Am cerut să mi se prezinte toate elementele de muniţie recuperate din interiorul clădirii, aducându-mi-se vreo două-trei plicuri în care se găseau, după spusele lor, şi gloanţe-widia. Le-au întins pe o masă dintr-un birou al mezaninului şi am constatat de la prima vedere că nu era vorba decât despre elemente de muniţie destinată armamentului autohton: proiectile deformate, cămăşi şi miezuri de oţel din componenţa proiectilelor calibrul 7,62 mm. Nu se deosebeau cu nimic faţă de elementele de muniţie recoltate de criminaliştii miliţiei, ataşate la planşele foto executate anterior alterării sustanţiale a 'locului faptelor', ori de sutele şi miile de proiectile văzute ori expertizate în ani de meserie. (...) Tot interiorul parterului şi mezaninului construcţiei purta urmele pregnante ale unor acerbe trageri din interior. Pereţii şi caloriferele erau ciuruite, podeaua şi pereţii de la una din scările de serviciu purtau urmele exploziilor unor grenade, ferestrele primelor două niveluri erau în majoritate distruse, tocurile metalice ale acestora şi ale uşii de la intrarea A prezentând urme de proiectile trase doar din interior", declară procurorul Ungureanu.

Potrivit unor înregistrări video din acea perioadă, până în data de 23 decembrie, Sala Mare a Prefecturii nu fusese încă incendiată, iar interiorul Casei Albe nu fusese devastat de revoluţionari sau de ţigani, aşa cum se lansaseră anumite zvonuri false. În ziua de 24 decembrie, potrivit declaraţiei date AGERPRES de un militar în termen la acea dată, aflat în Casa Albă, mai multe gloanţe trasoare au fost trase în Sala Mare a Prefecturii, ceea ce a dus la izbucnirea unui incendiu puternic, prin aprinderea materialului textil care acoperea scaunele din sală. Fumul gros se întindea pe toate etajele Prefecturii, iar pentru stingerea incendiului au fost chemaţi pompierii.

La etajul I al Prefecturii, unde Anton Lungu îşi avea biroul, exista şi o bucătărie, iar un subofiţer şi-a dat seama că geamurile de aici sunt securizate, având în vedere că gloanţele trase de afară s-au oprit în primul rând de sticlă. "O chestie foarte curioasă, Lungu avea o bucătărie la etajul I şi, când s-a tras din exterior spre Consiliu, glonţul nu a pătruns prin geamuri. Avem nişte imagini făcute atunci, în care apare un subofiţer care scoate mâna afară pe geam şi arată pe unde a intrat glonţul şi cum el nu a mai ieşit pe partea cealaltă. Geamurile erau duble, securizate", mai spune Uzun.

Mitralierea 'teroriştilor' din blocurile 9 şi 10 din zona Gării, pe 26 decembrie

Deşi soţii Ceauşescu fuseseră împuşcaţi şi Revoluţia învinsese, pe 26 decembrie, în a doua zi de Crăciun, blocurile 9 şi 10 din zona Gării, situate pe Aleea Nada Florilor, au căzut pradă mai multor rafale de gloanţe, care au fost trase pe toată durata zilei, potrivit declaraţiilor date AGERPRES în decembrie 2019 de mai mulţi martori la evenimentele petrecute în 1989. Locatarii care au trăit acele momente spun că armata, care se afla gard în gard cu blocurile respective, "ar fi fost provocată de anumite semnale luminoase făcute din apartamente" şi că existau informaţii potrivit cărora în unele locuinţe din aceste blocuri s-ar fi aflat securişti.

Astfel s-a ajuns ca, în apartamentul 44 de la etajul IV al Blocului 9, să se tragă cu mitraliera de pe un tanc aflat în curtea unităţii militare, care blocase una din intrările în unitate. Mai multe gloanţe trasoare de 14,5 mm au ajuns în apartamentul familiei Şerbănescu, care a luat foc.

"S-a tras mult la etajul patru, pentru că, eu acum bănuiesc, că au fost mulţi 'lătrăi', turnători, în blocul ăsta şi probabil a fost vreun pont, nu a fost tras degeaba. Aveam aici armata. Începuse să se tragă de la 12 ziua şi până la 6-7 seara. Oamenilor le era frică să stea în casă, le era frică să iasă şi afară. Eu pusesem nişte bulion în borcane şi, când au început să tragă, mi-au distrus geamurile şi mi-au împrăştiat bulionul în toată bucătăria", a declarat, pentru AGERPRES, în decembrie 2019, o locatară din Blocul 9, care nu a dorit să îşi dezvăluie identitatea.

O altă vecină îşi aminteşte cum nu a mai putut pleca la muncă în data de 26 decembrie şi spune că a păstrat multă vreme cartuşele găsite după aceste rafale de gloanţe trase în Blocul 9.

"Pe 26 decembrie, imediat după moartea lui Ceauşescu, am vrut să merg la serviciu. Când să ies din bloc, a început să se tragă din mai multe direcţii spre noi. Au început să tragă şi militarii. Sus la etajul 4 a fost făcut totul praf. Eu am o explicaţie: la etajul 4, în cele două apartamente care dau spre unitatea militară au fost puse simulatoare sau a fost cineva înăuntru care a tras în militari. De ce nu a tras în noi şi a tras în etajul 4? Apartamentul 44 a luat foc. Noi, vecinii, ne-am mobilizat şi ne-am dus până la etajul 4, unde stătea familia Şerbănescu. Luase foc patul şi ieşea fum din şifonier. Nu era nimeni acasă, domnul Şerbănescu era plecat în gară, iar doamna era vizavi, la vecini. După aceea a venit o echipă, ca să caute teroriştii. Au controlat peste tot. Eu am ieşit pe scară şi unul din brigada aceea mi-a tras o palmă şi mi-a spus: 'Aţi ascuns teroriştii!'. Am păstrat mult timp şi cartuşele pe care le-am găsit după această rafală asupra blocului nostru, care a durat o zi întreagă. Sub aceste rafale, un băiat aflat pe alee în dreptul Blocului 10 a fost împuşcat în picior. Nu o să se afle în vecii vecilor adevărul. Adevărul umblă cu capul spart", a declarat, pentru AGERPRES, în decembrie 2019, o altă locatară din Blocul 9, care nu a dorit să îşi dezvăluie identitatea.

Sub rafalele de gloanţe a căzut şi Blocul 10, bloc în care se bănuia că s-ar afla în vizită fratele unei vecine, care lucra la Bucureşti ca gardă a lui Ceauşescu şi care l-ar fi însoţit pe Nicolae Ceauşescu în vizita pe care acesta o făcuse la Brăila cu o săptămână înainte.

"Eu eram destul de mică atunci, prin clasa a VIII-a, dar îmi aduc bine aminte momentul când s-a tras în apartament la noi. M-am trezit din somn de zgomotul unor păcănituri, nu ştiam ce e, m-am ridicat din pat, iar mama şi tata mi-au spus să mă arunc pe jos. Am stat cu toţii pe jos pe holul casei, pentru că holul nu avea niciun geam înspre gară, pentru că din partea aceea se trăgea. Toate geamurile noastre, de la bucătărie, sufragerie şi dormitor au fost sparte, ciururite de gloanţe. Ţin minte că aveam trei rânduri de geamuri, pentru că era foarte frig. Am stat tot acel decembrie cu vată în găurile făcute de gloanţe în cele trei rânduri de geamuri. Nu aveai cum să le schimbi atât de repede, nu aveam bani să schimbăm atât de multe geamuri. Bineînţeles că au fost ciururite şi perdelele şi draperiile, care erau trase, pentru că ni se spusese să ne camuflăm. Ne-au distrus mobila, tablourile, am găsit un glonţ şi într-o icoană cu Sfânta Parascheva. În spatele icoanei era tabloul electric şi sfânta ne-a apărat, pentru că glonţul s-a oprit în icoană, altfel ar fi provocat un scurt-circuit şi am fi luat foc", a declarat, pentru AGERPRES, în decembrie 2019, o locatară din Blocul 10, care nu a dorit să îşi dezvăluie identitatea.

După 30 de ani

Dorin Uzun recunoaşte că, deşi au trecut 30 de ani de la Revoluţie, încă mai are o teamă legată de implicarea sa în evenimentele din 1989, mai ales că are cunoştinţe de anumite "morţi suspecte" în rândul colegilor revoluţionari. "Încă mai am o teamă, nu pentru mine, ci pentru familie, pentru copil. Am avut colegi din Brăila care au avut morţi suspecte, unul din exemple este profesorul Buzoianu. Un alt exempu este cel al liderul tineretului de atunci, Gabi Dămăroiu. Peste copilul său, în vârstă de 8-9 ani la vremea respectivă, a dat un TIR, de a stat multă vreme în Terapie Intensivă. Între noi a intervenit atunci o teamă de genul: 'nu vorbim, pentru că ăştia ne achită'. Oricum, în aceşti 30 de ani, nu s-a făcut altceva decât să se arunce cu noroi asupra noastră", spune cu tristeţe Uzun.

Şi fostul ofiţer Marian Ghiorghiu susţine că îi este "şi frică şi ruşine" să spună că este revoluţionar, deşi a fost rănit în timpul Revoluţiei.

"Mi-e jenă să pronunţ cuvântul drepturi, pentru că nu noi le-am cerut, nu noi le-am trecut în lege, nu noi am făcut legea. Conform legii, indemnizaţia pe care o primim este de gratitudine şi este în valoare de 1,10 din câştigul salarial mediu brut. Noi, în momentul de faţă, suntem plătiţi la nivelul anului 2010, de când a tăiat Boc salariile şi pensiile. Câştigul salarial mediu brut este acum de 5.300 lei, iar noi suntem plătiţi la nivelul de 1.836 lei, sub 30%. Noi suntem singura categorie unde nu s-au făcut niciodată măriri. Noi nu cerem măriri, ci vrem să se respecte legea. Indemnizaţia lunară este acum de 2.020 lei pe lună. În Brăila, din 232 de revoluţionari în anul 1990, am rămas sub 160. Numai anul trecut au plecat 15 din rândul nostru. Timpul nu iartă pe nimeni. La vreme aceea, au fost mai multe persoane implicate în Revoluţia din 1989, dar nu toate au depus documentele care le atesta calitatea de revoluţionar. Şi când eram în activitate, am trecut prin situaţii triste: 'Lasă-l pe ăsta, nu îi mai dăm primă!', deşi o meritam, 'că are indemnizaţie de revoluţionar'. Partea tristă e că cel care zicea 'Nu!' era chiar comandantul", afirmă Ghiorghiu.

Revoluţionarul Dorin Uzun susţine că a tot "scotocit" în aceşti 30 de ani, pentru a afla cine a stat în spatele diversiunilor care s-au creat la Brăila în decembrie 1989 şi are câteva teorii.

"Au fost foarte multe diversiuni, telefoane suspecte cu veşti alarmante, simulatoare care imitau zgomotul armelor. Simulatoarele erau puse, de regulă, în casele lifturilor în blocurile cu 10 etaje. Eu am făcut mai multe cercetări şi, din câte am înţeles, în spatele acestor diversiuni s-ar fi aflat 'Reţeaua R'. Această reţea era formată din cadre în rezervă de la Securitate, Miliţie şi PCR, care aveau armament, case conspirative, locuri de adunare. Această reţea ar fi fost făcută după 1968, după invadarea Cehoslovaciei, Ceauşescu a încercat să îşi ia o măsură de prevedere, în afară de Gărzile Patriotice. Ei trebuia să acţioneze la o parolă. S-a făcut mult tam-tam imediat după Revoluţie despre un ziar naţional, în care apăruse un articol, în care cifrat se vorbea despre modul în care trebuiau să intervină. Un cercetător angajat al CNSAS mi-a confirmat existenţa acestei Reţele R. Prin ordinul pe care îl aveau, ei trebuiau să îl apere pe Ceauşescu, din acest motiv după data de 25 decembrie nu au mai fost decât nişte focuri sporadice", susţine Uzun.

Analistul militar Florin Marin susţine, într-o declaraţie dată pentru AGERPRES în august 2019, că "diversiunile din timpul evenimentelor din decembrie 1989 au fost create de ofiţerii de contra-informaţii din armată şi de subunităţile de cercetare în adâncime", cei care erau aşi în diversiuni şi ştiau din interior cum reacţionează armata şi cât de bine pregătiţi erau soldaţii, care reveniseră în unităţi pe data de 17 decembrie, când s-a dat indicativul "Radu cel frumos", direct de la Canalul Dunăre-Bucureşti, unde se lucra zi-lumină pentru realizarea acestui proiect.

Spre deosebire de Brăila, unde Revoluţia a fost "înecată în sânge", la Galaţi, unde şef al nou-înfiinţatului Front al Salvării Naţionale a fost ales un cadru militar, în persoana locţiitorului comandantului Regimentului Mecanizat, maiorul Ilie Plătică Vidovici, s-a optat pentru un mod diferit de apărare a Revoluţiei, care s-a dovedit a fi salvator pentru populaţie şi pentru armată, dovadă că nu a existat niciun mort.

"Vorbim despre două oraşe apropiate, care au avut două metode diferite de a apăra Revoluţia. La Brăila armele au fost scăpate de sub control, armata a fost înarmată ca pentru război, la fel şi Gărzile Patriotice. La Galaţi, Plătică a dat dispoziţie ca toate depozitele de arme ale Armatei şi ale Gărzilor Patriotice să fie închise, sigilate şi puse sub pază. Nu a fost scoasă o armă, nici măcar un cartuş nu a ieşit. La Brăila, FSN-ul nu a cooptat în conducere niciun militar în primele zile ale Revoluţiei, iar armata a acţionat de capul ei. Nu a fost o conducere unitară, aşa cum s-a întâmplat la Galaţi, care a avut avantajul de a avea chiar la vârful FSN-ului un cadru militar, un strateg de meserie, care a ştiut să gestioneze criza fără vărsare de sânge", mai spune analistul militar Florin Marin.

Foto: (c) Ecaterina Ignat/AGERPRES

Pentru cinstirea memoriei eroilor căzuţi în decembrie 1989 în Brăila a fost ridicat un monument comemorativ exact în Piaţa Independenţei, locul unde a fost cea mai mare vărsare de sânge, şi alte trei monumente în trei unităţi militare, respectiv Batalionul 285 Artilerie "Vlaicu Vodă", Regimentul 72 Geniu "General Constantin Savu" şi Batalionul 110 Sprijin Logistic "Mareşal Constantin Prezan", unde există un complex comemorativ. AGERPRES / (A - autor: Ecaterina Ignat, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ada Vîlceanu, Alexandru Cojocaru)