Topirea rapidă a gheţurilor din Antarctica încetineşte dramatic curenţii de apă din oceanul global şi ar putea avea un impact dezastruos asupra climei planetare, lanţului trofic marin şi chiar asupra stabilităţii calotelor de gheaţă, precizează un studiu recent, informează Reuters.

"Circulaţia răsturnată" a oceanelor, determinată de mişcarea apei mai dense către fundul marin, contribuie la transportul de căldură, carbon, oxigen şi nutrimente vitale pe tot globul pământesc.

Însă fluxurile de apă oceanică de mare adâncime provenite din Antarctica ar putea să scadă cu 40% până în 2050, potrivit unui studiu publicat miercuri în revista Nature.

"E şocant să vezi că se întâmplă atât de repede", a declarat Alan Mix, cercetător în paleo-climatologie la Universitatea de Stat Oregon din Statele Unite şi coautor al celui mai recent raport întocmit de Grupul Interguvernamental de Experţi în Evoluţia Climei (GIEC), care nu a participat însă la realizarea noului studiu. "Pare că s-a trecut la o viteză superioară, acum. Asta e o informaţie de Breaking News", a adăugat el.

Pe măsură ce temperaturile cresc, apa dulce provenită din topirea gheţurilor din Antarctica ajunge în ocean, reducând salinitatea şi densitatea apei de suprafaţă şi diminuând acel flux descendent către fundul mării.

În timp ce studiile precedente au examinat ce ar putea să se întâmple în cazul unei circulaţii răsturnate similare în Atlanticul de Nord - mecanismul aflat în spatele scenariului apocaliptic prin care Europa s-ar confrunta cu un ger arctic, întrucât transportul de căldură ar înceta -, mult mai puţine cercetări au vizat circulaţia apei de adâncime din Antarctica.

Oamenii de ştiinţă s-au bazat pe 35 de milioane de ore de calcul în ultimii doi ani pentru a examina o varietate de modele şi de simulări care se întind până la jumătatea acestui secol şi au descoperit că circulaţia apei de mare adâncime din Antarctica ar putea să încetinească de două ori mai mult decât încetinirea fluxurilor oceanice din Atlanticul de Nord.

"Sunt volume enorme de apă... şi ele reprezintă porţiuni ale oceanului care a fost stabil pentru o lungă perioadă de timp", a declarat un coautor al studiului, Matthew England, profesor de oceanografie la Universitatea New South Wales din Sydney, într-o conferinţă de presă.

Baza lanţului trofic

Efectul generat de apa rezultată din topirea gheţurilor asupra circulaţiei oceanice globale nu a fost inclus deocamdată în modelele complexe utilizate de GIEC pentru a descrie viitoarele scenarii privind schimbările climatice, însă el va fi unul considerabil, a adăugat Matthew England.

Circulaţia inversată a apei oceanice permite nutrimentelor să se ridice de pe fundul mării şi să urce spre suprafaţă, iar Oceanul Sudic al Terrei susţine aproximativ trei sferturi din producţia globală de fitoplancton, baza lanţului trofic, a adăugat un alt coautor al studiului, Steve Rintoul.

"Dacă se încetineşte curentul de coborâre a apei oceanice lângă Antarctica, atunci se încetineşte întreaga circulaţie, reducându-se totodată cantitatea de nutrimente care se întoarce de pe fundul oceanului şi urcă spre suprafaţă", a explicat Steve Rintoul, membru al Organizaţiei australiene de Cercetare Ştiinţifică şi Industrială din Commonwealth (CSIRO).

Descoperirile noului studiu sugerează, de asemenea, că oceanul global nu va mai putea să absoarbă la fel de mult dioxid de carbon pe măsură ce straturile sale superioare devin tot mai stratificate, lăsând astfel mai mult CO2 în atmosferă.

Studiul a arătat că infiltrările de apă mai caldă în calota de gheaţă din vestul Antarcticii se vor intensifica, însă nu a examinat felul în care acest fenomen ar putea să creeze un efect de feedback şi să genereze o topire şi mai rapidă a gheţii.

"Studiul nu include scenariile aferente unui dezastru. Din acest punct de vedere, este chiar un studiu conservator", a adăugat Alan Mix. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Andreea Lăzăroiu)