Cerere de reexaminare asupra Legii privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanța energetică a clădirilor și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe
30 octombrie 2026

Președintele României, Nicușor Dan, a trimis Parlamentului, spre reexaminare, Legea privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanța energetică a clădirilor și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe.

Vă prezentăm textul integral al cererii:

Domnului Mircea ABRUDEAN
Președintele Senatului

În temeiul articolului 77 alineatul (2) din Constituția României, republicată, formulez următoarea

CERERE DE REEXAMINARE asupra Legii privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanța energetică a clădirilor și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe

La data de 9 aprilie 2026, Parlamentul a transmis Președintelui României, în vederea promulgării, Legea privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanța energetică a clădirilor și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe (PL-x nr. 299/2025).

La data de 27 aprilie 2026, Președintele României a formulat obiecție de neconstituționalitate, arătând că această lege contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 147 alin. (4), art. 148 alin. (2) și (4) prin raportare la art. 35 și art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituția României.

Prin Decizia nr. 837/2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 23 octombrie 2026, Curtea Constituțională a respins obiecția de neconstituționalitate și a constatat că legea în cauză este constituțională în raport cu criticile formulate.

Prezenta cerere de reexaminare nu urmărește repunerea în discuție a soluției Curții Constituționale. În exercitarea atribuției distincte prevăzute de art. 77 alin. (2) din Constituția României, Președintele solicită Parlamentului reconsiderarea unei opțiuni legislative din perspectiva efectelor sale, a coerenței cadrului normativ și a riscurilor de aplicare. Caracterul obligatoriu al Deciziei nr. 837/2026, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, este pe deplin respectat. Constatarea constituționalității în raport cu criticile formulate nu obligă însă Parlamentul să mențină neschimbată soluția legislativă.

Art. 148 alin. (4) din Constituția României atribuie inclusiv Președintelui responsabilitatea de a garanta îndeplinirea obligațiilor rezultate din aderarea la Uniunea Europeană. Această responsabilitate justifică solicitarea unei reevaluări prudente a compatibilității practice a măsurii cu obligațiile europene, fără a atribui cererii de reexaminare funcția unui nou control de constituționalitate.

Interdicția din Directiva (UE) 2024/1275 (denumită în continuare 'Directiva') este formulată clar, iar excepțiile sunt limitate. Art. 17 alin. (15) din Directivă prevede că, cel târziu de la 1 ianuarie 2025, statele membre nu oferă stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome pe bază de combustibili fosili, cu excepția celor selectate pentru investiții, înainte de 2025, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/241, cu articolul 7 alineatul (1) litera (h) punctul (i) a treia liniuță din Regulamentul (UE) 2021/1058 și cu articolul 73 din Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului.

Însăși Curtea Constituțională a reținut, în Decizia nr. 837/2026 (par. 49), că această normă 'stabilește fără echivoc interdicția' și permite doar 'anumite excepții reglementate chiar de directivă'.

Completarea introdusă la Camera Deputaților în cuprinsul legii supuse reexaminării necesită o distincție între stimulentele pentru instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili, care intră în sfera interdicției din art. 17 alin. (15) al Directivei, și eventualele stimulente pentru alte sisteme individuale de încălzire, a căror conformitate trebuie examinată în funcție de caracteristicile tehnice concrete. Celelalte ipoteze tratate de Ordonanța Guvernului nr. 16/2025 trebuie, la rândul lor, raportate la domeniul interdicției, la dispozițiile Directivei și la orientările interpretative ale Comisiei Europene.

Or, completarea introdusă la Camera Deputaților în cuprinsul legii supuse reexaminării nu are un asemenea temei. Ea permite acordarea de stimulente pentru instalarea de cazane alimentate cu combustibili fosili în imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puțin de 50 de utilizatori finali pentru o perioadă de maximum 2 ani. Motivul invocat în raportul comun al comisiilor din Camera Deputaților (Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului, Comisia pentru industrii și servicii și Comisia pentru mediu și echilibru ecologic) - și anume, reducerea costurilor punctelor termice subutilizate - reprezintă o rațiune de politică locală, iar Directiva nu o recunoaște ca excepție de la interdicția cu caracter general. Rezultă, deci, că orice alt motiv decât cele expres și limitativ enunțate, mai sus prezentate, nu poate constitui temei legitim de abatere de la interdicția instituită de Directiva în discuție.

În cuprinsul Deciziei nr. 837/2026, Curtea Constituțională a constatat că norma europeană este clară (par. 49) și a verificat compatibilitatea completării cu 'obiectivul' Directivei (par. 51), stabilind că suntem în prezența unei excepții 'temporare și punctuale', pe care a calificat-o drept 'termen suspensiv' (par. 57).

Completarea introdusă la Camera Deputaților în cuprinsul legii supuse reexaminării nu are temei în Directivă, nu numai în ceea ce privește excepția în sine, ci și în ceea ce privește termenul instituit pentru aplicarea ei. Directiva este obligatorie pentru statele membre cu privire la rezultatul care trebuie atins, potrivit art. 288 din TFUE. Statele aleg forma și mijloacele, dar nu pot amâna obținerea rezultatului prin instituirea unor termene proprii. Interdicția trebuia să producă efecte de la 1 ianuarie 2025 și a fost deja preluată în Ordonanța Guvernului nr. 16/2025. O derogare națională de 2 ani, adoptată ulterior - cum este cazul în situația de față - ar menține în practică acordarea unor stimulente financiare interzise de Directivă. Indiferent dacă este calificată drept măsură de transpunere sau modificare ulterioară a acesteia, intervenția legislativă trebuie să respecte obligația și termenul impuse de Directivă. O asemenea amânare vizează însuși rezultatul impus de Directivă și depășește marja de apreciere lăsată statelor membre de art. 288 din TFUE. Dificultățile financiare ale autorităților locale, invocate în raportul comisiilor din Camera Deputaților ca temei al introducerii normei derogatorii, sunt de ordin intern și nu pot fi considerate de natură a justifica neîndeplinirea unei obligații rezultând din Directivă.

Decizia Curții Constituționale nr. 837/2026 a apreciat compatibilitatea soluției cu obiectivul Directivei în cadrul controlului de constituționalitate. Această apreciere trebuie respectată în ordinea constituțională internă. Ea nu înlocuiește evaluarea conformității cu dreptul Uniunii Europene în cadrul mecanismelor prevăzute de tratate și nu împiedică legiuitorul să aleagă o soluție care elimină incertitudinea de interpretare și riscul unui litigiu european.

Comunicarea Comisiei C/2024/6.206 privind eliminarea treptată a stimulentelor financiare pentru cazanele autonome alimentate cu combustibili fosili, în temeiul Directivei reformate privind performanța energetică a clădirilor (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, din 18 octombrie 2024), la care face trimitere chiar art. III alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 16/2025, indică modul în care Comisia Europeană, care poate iniția procedura de infringement potrivit art. 258 din TFUE, înțelege să interpreteze art. 17 alin. (15) din Directivă.

Potrivit Comunicării susmenționate, excepția de la interdicție privește numai investițiile care îndeplinesc cumulativ două condiții: sunt finanțate din Mecanismul de redresare și reziliență, din FEDR și Fondul de coeziune în condițiile art. 7 alin. (1) lit. h) pct. (i) din Regulamentul (UE) 2021/1058 sau din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, potrivit art. 73 din Regulamentul (UE) 2021/2115, și au fost selectate pentru investiție înainte de 2025. Această condiție rezultă din chiar textul art. 17 alin. (15) din Directivă.

Norma supusă reexaminării permite autorităților și instituțiilor publice centrale să acorde stimulente 'din fonduri europene', fără a le circumscrie acestor instrumente și fără condiția selectării anterioare anului 2025. Această din urmă condiție temporală rezultă din chiar textul art. 17 alin. (15) al Directivei. Sub acest aspect, abaterea de la Directivă este directă și decurge din nerespectarea textului obligatoriu al acesteia, iar nu doar din ghidul interpretativ al Comisiei.

Apreciem că toate aceste aspecte pot atrage consecințe importante pentru România. Precizăm că în registrul deciziilor de infringement al Comisiei Europene figurează procedura INFR(2025)0168, privind netranspunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1275, deschisă prin scrisoarea de punere în întârziere din 26 martie 2025 și închisă la 1 octombrie 2026. Procedura era activă la data formulării obiecției de neconstituționalitate și, deși închisă la 1 octombrie 2026, executivul european monitorizează România pe acest subiect, întrucât, în prezent, în registru figurează procedura activă INFR(2026)0490, deschisă prin scrisoarea de punere în întârziere din 14 iulie 2026, privind netranspunerea Directivei (UE) 2024/1275 în ansamblu. Ambele proceduri au fost deschise potrivit art. 258 din TFUE, cu trimitere la art. 260 alin. (3) din același tratat. În acest context, o derogare națională de la interdicția din art. 17 alin. (15) al Directivei, derogare neprevăzută de Directivă, poate fi apreciată de Comisia Europeană ca transpunere neconformă a acestui articol și poate conduce la redeschiderea evaluării sau la o procedură privind conformitatea transpunerii, cu riscurile reputaționale și financiare aferente.

Totodată, constatarea constituționalității legii, în raport cu criticile formulate, nu epuizează analiza oportunității soluției legislative și a consecințelor acesteia asupra mediului. Cu respectarea deplină a deciziei Curții Constituționale, Parlamentul poate reconsidera măsura din perspectiva capacității sale de a răspunde nevoilor imediate de încălzire fără a îngreuna reducerea, pe termen mediu și lung, a utilizării combustibililor fosili. Din această perspectivă, se impune evaluarea efectelor investițiilor încurajate prin fonduri publice pe întreaga durată de utilizare a echipamentelor finanțate.

Caracterul temporar al facilității financiare nu determină un caracter temporar al efectelor sale asupra mediului. Termenul de maximum doi ani limitează perioada în care pot fi acordate stimulentele, însă nu limitează durata de funcționare a cazanelor instalate cu sprijinul acestora. În consecință, o măsură prezentată ca tranzitorie poate conduce la menținerea consumului de combustibili fosili și a emisiilor asociate pentru o perioadă considerabil mai lungă decât cea de aplicare a derogării.

Finanțarea achiziției unor echipamente noi alimentate cu combustibili fosili poate, totodată, amâna adoptarea unor soluții de încălzire cu emisii mai reduse. Odată realizată investiția, interesul beneficiarilor de a utiliza echipamentele până la recuperarea costurilor și dificultatea suportării unei noi investiții pot descuraja înlocuirea lor ulterioară. Sprijinul public riscă astfel să consolideze dependența de combustibili fosili, în loc să faciliteze diminuarea acesteia, inclusiv în cazul gospodăriilor care dispun de resurse financiare limitate.

Pragul de mai puțin de 50 de utilizatori finali poate indica dificultăți economice în exploatarea unui punct termic, dar nu demonstrează, prin el însuși, avantajul de mediu al înlocuirii acestuia cu instalații individuale alimentate cu combustibili fosili. Un asemenea avantaj trebuie evaluat prin raportare la consumul efectiv, pierderile sistemului existent, sursa energiei termice, performanța echipamentelor propuse și alternativele tehnic disponibile. Chiar dacă, în anumite situații, înlocuirea unui sistem ineficient poate reduce consumul și emisiile, această posibilitate nu justifică presupunerea că aceeași soluție este preferabilă pentru toate imobilele care îndeplinesc criteriul numeric stabilit de lege.

Utilizarea fondurilor publice pentru instalarea unor noi cazane autonome alimentate cu combustibili fosili trebuie analizată și prin raportare la investițiile alternative pe care aceleași resurse le-ar putea susține. În condițiile unor disponibilități bugetare limitate, finanțarea acestor echipamente poate reduce resursele destinate diminuării necesarului de energie al clădirilor, modernizării eficiente a sistemelor de încălzire sau utilizării surselor regenerabile. Există, de asemenea, riscul ca investițiile sprijinite în prezent să necesite ulterior noi cheltuieli de adaptare ori înlocuire, pentru a răspunde obiectivelor de decarbonizare.

Necesitatea protejării locatarilor și a asigurării continuității încălzirii justifică intervenția publică, însă alegerea instrumentelor de sprijin trebuie să țină seama și de consecințele lor durabile asupra mediului. Este, prin urmare, oportună reconsiderarea soluției legislative, astfel încât sprijinul să fie orientat către alternative conforme cadrului european, selectate în urma unei evaluări a fezabilității tehnice, a costurilor pentru beneficiari și a reducerilor de consum și de emisii. În acest mod, răspunsul la dificultățile actuale ale comunităților poate fi integrat într-o perspectivă de modernizare a încălzirii, fără perpetuarea dependenței de combustibili fosili.

Față de argumentele expuse, solicit reexaminarea Legii privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanța energetică a clădirilor și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe (PL-x nr. 299/2025), în vederea eliminării dispoziției introduse la Camera Deputaților care permite acordarea de stimulente financiare pentru instalarea unor cazane autonome alimentate cu combustibili fosili în afara excepțiilor permise de art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1275.

PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
NICUȘOR-DANIEL DAN

Departamentul Comunicare Publică