Mai puţin de unu la sută dintre fermierii români folosesc instrumentele de management al riscului din cadrul Politicii Agricole Comune a UE, iar în condiţiile riscurilor tot mai mari cauzate de schimbările climatice, dezvoltarea unor astfel de produse care să fie potrivite şi atractive pentru micii fermieri este esenţială, conform Raportului de Ţară privind Clima şi Dezvoltarea pentru România al Grupului Banca Mondială, lansat marţi.

"Este nevoie de dezvoltarea unor instrumente de managementul riscurilor în agricultură, pentru a proteja fermierii şi pentru a atenua pierderile. Mai puţin de unu la sută dintre fermierii români folosesc instrumentele de management al riscului din cadrul PAC a UE, iar cei care o fac sunt cei cu ferme mari. Producătorii cei mai vulnerabili - fermele mici - nu îşi fac asigurări, fie pentru că nu ştiu despre ele, fie pentru că nu pot să plătească primele. În condiţiile riscurilor crescânde cauzate de schimbările climatice, dezvoltarea unor produse de managementul riscurilor care să fie potrivite şi atractive pentru micii fermieri este esenţială. PNS actual a prioritizat crearea unui instrument de managementul riscului pentru a completa sistemul de asigurări în agricultură şi a asigura despăgubirea tuturor fermierilor pentru pagube cauzate de efecte climatice şi de mediu", se menţionează în raport.

Raportul BM precizează că agricultura joacă un rol socio-economic important în România, dar este vulnerabilă la şocurile induse de climă. Deşi PIB din agricultură a scăzut de-a lungul anilor, la 4,1% din PIB total în 2021, el a fost considerabil mai mare decât media UE de 1,3%, în sector fiind angajat un procent de aproximativ 20% din totalul forţei de muncă (ILOSTAT - Statistici ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii n.r.). Femeile din România reprezintă 43,1% din forţa de muncă din agricultură. Majoritatea managerilor de ferme din România gestionează microferme şi ferme de subzistenţă şi, cu un procent de 71%, femeile sunt suprareprezentate în clusterul de populaţie vulnerabilă care lucrează pe cont propriu în agricultură în România, arată raportul BM.

Potrivit sursei citate, valoarea adăugată a producţiei agricole a crescut cu o medie de 2,6% în perioada 2010-2021, dar cu variaţii mari de la an la an. Creşterea a fost caracterizată de extinderea mărfurilor de valoare scăzută, contractarea altor sectoare agroalimentare şi de creşterea animalelor, câştiguri modeste de productivitate şi tipare dezordonate de randament.

BM avertizează că schimbările climatice vor conduce la o creştere a pierderilor cauzate de climă, în special în agricultura neirigată, crescând şi mai mult decalajul dintre producătorii mari şi mici, aceştia din urmă fiind mai puţin capabili să gestioneze riscurile.

"Agricultura inteligentă adaptată climatic (CSA), o abordare a agriculturii care se concentrează pe creşterea productivităţii, reducerea emisiilor şi creşterea rezilienţei, va fi esenţială pentru a determina o tranziţie verde în acest sector în România. Deşi creşterea în agricultură s-a obţinut cu o reducere a emisiilor (50% din nivelurile din 1989 obţinute în 2010, valoare stabilă de atunci), sectorul este a doua cea mai mare sursă de emisii, după sectorul energetic (17% din total). Pentru a avea loc o creştere în sector, în limitele stabilite prin PNIESC (Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice) această creştere trebuie realizată prin minimizarea emisiilor în producţia nouă, reducerea emisiilor în practicile existente şi îmbunătăţirea depozitelor de carbon. Pentru aceasta va fi nevoie de planificare strategică, de coordonare puternică şi de o bază solidă de cunoştinţe şi accent pe crearea de sinergii între sistemele agricole", subliniază BM în raport.

De asemenea, investiţiile în irigaţii şi adoptarea de practici agricole de conservare reprezintă strategii esenţiale de adaptare.

Variabilitatea din ce în ce mai mare a precipitaţiilor va ameninţa agricultura neirigată şi va creşte nevoia de reabilitare a schemelor de irigaţii existente şi necesarul de investiţii în infrastructura verde de irigaţii. "Acest lucru este important în special în zonele vulnerabile, precum cele din sud, sud-est şi est, unde modelele climatice prevăd că seceta va fi cea mai frecventă şi mai severă. Strategia actualizată privind irigaţiile prevede reabilitarea şi extinderea infrastructurii de irigaţii pentru a ajunge la 2,87 milioane ha cu infrastructură funcţională, inclusiv dezvoltarea a 123.500 ha de sisteme noi de irigaţii prin scurgere gravitaţională", se mai arată în raport.

În acest context, va fi important ca extinderea să se facă pentru terenuri care sunt viabile din punct de vedere economic şi pentru care este nevoie de contribuţia fermierilor pentru a asigura utilizarea şi trecerea la irigaţiile gravitaţionale. În prezent, schemele de irigaţii gravitaţionale (aproximativ 250.000 ha) sunt utilizate într-un procent mai mic de 15%, aceasta reprezentând principala problemă în lupta cu seceta şi abordarea problemei variabilităţii recoltelor în funcţie de vreme, semnalează raportul.

În cadrul Planului Naţional Strategic (PNS) 2023-2027 pentru Politica Agricolă Comună a UE (PAC), Guvernul a alocat 400 milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii existente de irigaţii la ferme şi 85 de milioane de euro pentru înfiinţarea unor mici sisteme de irigaţii noi la nivel de fermă. "Pentru a susţine aceste investiţii în irigaţii, va fi esenţială adoptarea unor practici agricole care conservă umezeala în sol pentru a îmbunătăţi productivitatea managementului apei în ansamblu, a reduce necesarul de apă şi a creşte productivitatea apei atât în condiţii de irigare, cât şi în condiţii de irigare de la ploaie", potrivit BM.

Documentul punctează că pe lângă creşterea retenţiei apei în sol, CSA (Agricultură inteligentă adaptată climatic - Climate Smart Agriculture n.r.) şi alte practici de conservare oferă alte beneficii de adaptare şi atenuare. Clima mai caldă şi condiţiile extreme asociate cu aceasta, cum ar fi furtunile mai frecvente, expun România la eroziune şi la degradarea solurilor. Metode agricole de conservare, cum ar fi reducerea aratului, asigură un sol mai stabil şi mai puţin expus la eroziune, păstrează carbonul organic al solului, îmbunătăţind structura, fertilitatea şi capacitatea de reţinere a apei la nivelul solului. Practica de a acoperi solul cu deşeuri de recoltă şi de a lăsa paiele pe teren protejează şi ea suprafaţa solului de eroziunea indusă de apă şi de vânt", transmit experţii BM.

Nu în ultimul rând, îmbunătăţirea cercetării în agricultură, a dezvoltării şi a inovării poate să determine modernizarea sectorului agricol din România. România are 2.686 de comune şi numai 450 de Centre Locale de Consultanţă Agricolă, care de obicei au un singur agronom angajat. Un consultant agricol din sistemul guvernamental deserveşte 12.000-13.000 de fermieri, raportul optim în alte ţări europene fiind de 1 consultant la 65-100 de fermieri.

"Lipsa de servicii de extindere a agriculturii creează bariere pentru modernizarea prin agricultura de conservare, agricultura de precizie, managementul îngrăşămintelor, energie regenerabilă etc. PAC include finanţare/prevederi pentru consolidarea Sistemelor de Cunoştinţe şi Inovaţii în Agricultură (AKIS), deschizând calea pentru crearea unei agende solide de cunoştinţe şi inovare în sprijinul investiţiilor din sector", atenţionează autorii raportului.

Raportul de Ţară privind Clima şi Dezvoltarea pentru România al Grupului Banca Mondială reprezintă un produs elaborat de personalul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (IBRD), al Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare (IDA), al Corporaţiei Financiare Internaţionale (IFC) şi al Agenţiei Multilaterale de Garantarea Investiţiilor (MIGA), cunoscute în mod colectiv sub numele de Banca Mondială, cu sprijinul unor contribuţii externe. AGERPRES/(AS - autor: Mariana Nica, editor: Andreea Marinescu, editor online: Adrian Dãdârlat)