Peisajul cultural al artei rupestre din Gobustan, Azerbaidjan, constituie un sit istoric care cuprinde o impresionantă colecție de petroglife, roci sculptate rudimentar cu mâna. Acestea reprezintă aspecte ale florei, faunei, practicilor de vânătoare și pescuit, structurilor sociale și expresiilor culturale ale oamenilor din timpurile preistoriei până în Evul Mediu, punctează gobustan-rockart.az.

Situl a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 2007, deoarece 'Gobustan are o valoare universală remarcabilă prin calitatea și densitatea gravurilor sale rupestre, pentru informațiile substanțiale pe care colecția de artă rupestră le oferă despre vânătoare, faună, floră și modul de viață din timpuri străvechi, precum și pentru continuitatea culturală dintre preistorie și Evul Mediu pe care o reflectă', arată whc.unesco.org.

Peisajul cultural al artei rupestre din Gobustan oferă indicii semnificative despre istoria și dezvoltarea comunităților umane din Eurasia, acoperind o perioadă ce începe cu paleoliticul superior (între 50.000 și 12.000 de ani în urmă) și până în Evul Mediu.

Situl se află la aproximativ 60 de kilometri sud-vest de capitala Baku. Se întinde pe 537 de hectare și face parte din Parcul Național Gobustan.

Cele peste 6000 de petroglife scrijelite în peste 1000 de roci însumează 40.000 de ani de artă rupestră. Cele mai multe se află în formațiunile pietroase ale munților Boyukdash și Kichikdash. Este una dintre cele mai bogate colecții de petroglife din lume.

Pe lângă gravurile de la suprafață, săpăturile arheologice au scos la iveală alte 104 pietre ce conțin gravuri, aflate în diferite nivele stratigrafice.

În totalitatea lor, gravurile de la Gobustan înfățișează figuri antropomorfe, scene de dans ritualic, diverse specii de animale, dintre care unele sunt dispărute în prezent, bărci de stuf, caravane de cămile și simboluri cerești, printre altele. Odată cu trecerea timpului, imaginile cresc în complexitate, demonstrând o atenție sporită pentru proporționalitate și detalii.

Cele realizate între 5000 și 8000 de ani în urmă includ reprezentări ale unor ambarcațiuni alungite, asemănătoare celor folosite de vikingi. Existența acestor imagini sugerează posibile conexiuni culturale sau interacțiuni maritime între locuitorii regiunii și cei din alte regiuni europene.

În funcție de perioada în care au fost sculptate, petroglifele din Gobustan oferă o imagine de ansamblu asupra evoluției vânătorii și a modului în care mediul a fost influențat de schimbările climatice. Dacă în timpul pleistocenului (prima epocă a cuaternarului) erau vânate animale mari, precum zimbri sau cai sălbatici, în holocen (a doua epocă a cuaternarului, actuala epocă geologică, începută în urmă cu circa 11.650 ani) predomină prada de dimensiuni mai mici, precum porci mistreți sau păsări, fapt ce reflectă modificările de faună. Flora a suferit, de asemenea, schimbări majore: zona semi-aridă, semi-deșertică din prezent a fost în urmă cu peste 11.000 ani caracterizată de climă umedă și vegetație abundentă.

Una dintre pietrele sculptate din Gobustan, descoperită în iunie 1948, conține o inscripție în latină și este considerată ca aparținând perioadei 81-96, în care a domnit împăratul roman Domițian. De aici, istoricii au putut deduce prezența temporară a legiunii romane 'Fulminata' pe țărmurile Mării Caspice.

Peisajul cultural de la Gobustan cuprinde și patru 'pietre muzicale', cunoscute sub denumirea de 'Gavaldash'. Cu lungimea de 2 metri și suprafața plată, acestea produc, când sunt atinse cu pietre mai mici, sunete asemănătoare cu cele ale unei tamburine, fiind folosite în preistorie ca instrument de percuție.

Tezaurul cultural din Gobustan a fost descoperit, întâmplător, în anii '30 de muncitorii din carierele de piatră ale zonei. Au urmat, începând cu 1939, cercetări arheologice efectuate de o echipă de experți ai Institutului de Istorie din cadrul Academiei Naționale de Știință a Azerbaidjanului, sub coordonarea marelui arheolog și etnograf azer Ishag Jafarzadeh.

Au fost identificate peste 6000 de petroglife, dar și urme de așezări și morminte. Ishag Jafarzadeh însuși a analizat aproximativ 750 de roci ce conțin peste 3500 de sculpturi, pe care le-a împărțit cronologic după cum urmează: perioada neolitică; perioada neoloticului târziu; perioada eneolitică (ultima fază a neoliticului); perioada Epocii de Bronz; perioada Epocii de Fier și perioada Evului Mediu, aceasta din urmă cuprinzând inclusiv inscripții în arabică și persană și reliefând, în acest fel, diversitatea istorică a regiunii.

Celebrul antropolog norvegian Thor Heyerdahl a vizitat Azerbaidjanul de mai multe ori între 1981 și 2002, pentru a studia situl de la Gobustan, în cadrul proiectului său arheologic 'Jakten pa Odin' ('În căutarea lui Odin').

Aria ce cuprinde Peisajul cultural al artei rupestre din Gobustan a fost declarată Rezervație istorico-artistică de Stat în 1966, prin decret semnat de Consiliul de Miniștri ai Azerbaidjanului.

În anul 2007, a fost înființată, prin decret prezidențial, Rezervația istorică și culturală de Stat de la Gobustan, notează medomed.org. Alături de colecția de petroglife, rezervația cuprinde un număr remarcabil de vulcani noroioși, peste 300.

În iunie 2024, a fost inaugurat, la Gobustan, Complexul turistic 'Vulcanii noroioși', cu suprafața de 12 hectare.

Tot în cadrul Rezervației istorice și culturale de Stat de la Gobustan a fost deschis, la 26 decembrie 2011, Muzeul Petroglifelor. Proiectul a fost finanțat de Ministerul Culturii din Azerbaidjan și inaugurarea a avut loc în prezența Președintelui Republicii Azerbaidjan, Ilham Aliyev.

Colecția permanentă a muzeului este expusă în 12 camere și evidențiază importanța istorică a petroglifelor din Gobustan. Clădirea mai adăpostește un cinematograf 3D și cuprinde o secțiune dedicată includerii Peisajului cultural al artei rupestre din Gobustan în Patrimoniul Mondial UNESCO. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: whc.unesco.org