Ziua internațională a limbajului semnelor este marcată anual, la 23 septembrie, de Organizația Națiunilor Unite (ONU), pentru a atrage atenția asupra rolului limbilor semnelor în exercitarea deplină a drepturilor omului de către persoanele surde. Ziua a fost instituită prin Rezoluția A/RES/72/161 a Adunării Generale a ONU, adoptată prin consens la 19 decembrie 2017, potrivit un.org. Inițiativa a aparținut Federației Mondiale a Surzilor (World Federation of the Deaf - WFD), care reunește în prezent 140 de organizații naționale membre.

Data de 23 septembrie a fost aleasă pentru a marca înființarea Federației Mondiale a Surzilor, la 23 septembrie 1951. Prima ediție a Zilei internaționale a limbajului semnelor a avut loc în 2018, în cadrul Săptămânii Internaționale a Persoanelor Surde.

În 2026, Ziua internațională a limbajului semnelor are ca temă 'Afirmarea drepturilor omului ale persoanelor surde' ('Declaring Deaf People's Human Rights'). Tema este utilizată și pentru Săptămâna Internațională a Persoanelor Surde, desfășurată în perioada 21-27 septembrie 2026. ONU subliniază că tema din acest an reprezintă un apel la acțiune pentru ca drepturile omului ale persoanelor surde să devină o realitate în toate domeniile vieții. Accentul este pus pe recunoașterea, protejarea și promovarea acestor drepturi, inclusiv prin asigurarea accesului deplin la informație, educație și servicii prin intermediul limbilor naționale ale semnelor.

Anul 2026 are o semnificație deosebită prin marcarea a două importante aniversări: 75 de ani de la înființarea Federației Mondiale a Surzilor și 20 de ani de la adoptarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Convenția, adoptată la 13 decembrie 2006, a devenit unul dintre principalele instrumente internaționale pentru promovarea și protejarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.

Federația Mondială a Surzilor promovează în 2026 mesajul 'Nu există drepturi ale omului fără drepturi privind limbile semnelor', evidențiind legătura directă dintre accesul la limbile semnelor și exercitarea efectivă a drepturilor fundamentale.

Limbile semnelor sunt limbi naturale, complete, cu propriile structuri gramaticale și lexicale, fiind distincte structural de limbile vorbite. La nivel mondial sunt utilizate peste 300 de limbi ale semnelor. Potrivit datelor prezentate de ONU pe baza informațiilor Federației Mondiale a Surzilor, există peste 70 de milioane de persoane surde în lume, iar mai mult de 80% dintre acestea trăiesc în țări în curs de dezvoltare, arată un.org.

Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități recunoaște în mod explicit faptul că noțiunea de 'limbă' include atât limbile vorbite, cât și limbajul semnelor. Convenția solicită statelor să faciliteze utilizarea limbilor semnelor în interacțiunile oficiale și să promoveze folosirea acestora. În domeniul educației, Convenția prevede facilitarea învățării limbilor semnelor și promovarea identității lingvistice a comunității surde. De asemenea, pentru persoanele surde, surdo-oarbe sau cu deficiențe de auz, educația trebuie să fie asigurată în cele mai potrivite limbi și modalități de comunicare, în condiții care să favorizeze dezvoltarea academică și socială. Totodată, Convenția recunoaște dreptul persoanelor cu dizabilități la recunoașterea și sprijinirea identității lor culturale și lingvistice specifice, inclusiv a limbilor semnelor și a culturii surde.

ONU subliniază că accesul timpuriu la un limbaj al semnelor și la servicii disponibile în această limbă, inclusiv la educație de calitate, este important pentru dezvoltarea copiilor surzi și pentru exercitarea efectivă a drepturilor lor. În acest context, este promovat și principiul 'nimic despre noi fără noi', care presupune implicarea reală a comunităților de persoane surde în deciziile care le privesc.

În România, Legea nr. 27 din 27 martie 2020 privind limba semnelor române recunoaște Limba semnelor române (LSR) drept limbă maternă specifică persoanelor surde și/sau hipoacuzice. Actul normativ precizează că LSR este o limbă de sine stătătoare, cu structură, lexic și reguli gramaticale proprii, utilizată de comunitățile de persoane surde din România. Legea prevede, între altele, accesibilitatea prin interpretare în Limba semnelor române și subtitrare, precum și posibilitatea utilizării LSR în domenii precum educația, serviciile publice și ocuparea forței de muncă. Totodată, este recunoscută educația bilingvă, care presupune folosirea LSR ca limbă de predare în combinație cu învățarea citirii și scrierii limbii române.

Federația Mondială a Surzilor a fost înființată la 23 septembrie 1951 și are ca obiective principale promovarea drepturilor omului pentru persoanele surde, recunoașterea și protejarea limbilor semnelor și susținerea culturii și identității comunităților surde. În 2026, organizația marchează 75 de ani de activitate.

În țara noastră, una dintre principalele organizații reprezentative este Asociația Națională a Surzilor din România (ANSR), organizație neguvernamentală care urmărește apărarea și promovarea drepturilor și intereselor persoanelor cu deficiență de auz și sprijinirea incluziunii sociale și a egalității de șanse. Istoria organizării persoanelor surde din România este legată de înființarea, în 1920, a Societății Amicale a Surdo-muților din România. De-a lungul timpului, organizația reprezentativă a comunității a trecut prin mai multe forme și denumiri, actuala denumire fiind stabilită în 1995. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: Comisia Europeană/X