Bujorul, decretat din 2022 floare națională a României, este celebrat la mijlocul lunii mai, perioada sa de înflorire, ziua de 15 mai devenind Ziua internațională a bujorului, potrivit informațiilor publicate de Facultatea de Horticultură București din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, pe site-ul oficial (https://horticultura-bucuresti.ro/) și pe pagina de facebook (https://www.facebook.com/Facultatea.de.Horticultura.Bucuresti).

În folclorul românesc, bujorul este o plantă plină de semnificații, fiind deseori asociat cu dorul, cu frumusețea sau cu dragostea. Este întâlnit nu doar în versuri și în povești, ci și în picturi sau pe motivele tradiționale ale portului popular. În satele românești, se marchează, la mijlocul lunii mai, ''Sărbătoarea bujorului'', în cadrul căreia oamenii aduc un omagiu naturii, dar și frumuseții spirituale și fizice a fetelor și flăcăilor.

Plecând de la importanța și semnificațiile bujorului pentru poporul român și pentru spațiul geografic al țării noastre, prof. univ. dr. Florin Toma de la Facultatea de Horticultură București a propus proclamarea oficială a acestei plante ca floare națională a României, în cadrul unui proiect pe care l-a inițiat în anul 2013 și căruia i s-au alăturat, în anul 2015, Andreea Tănăsescu și Cristina Turnagiu Dragna, fondatoarele comunității online 'La blouse roumaine', care au promovat și o petiție online pentru strângere de adeziuni, notează site-ul https://horticultura-bucuresti.ro/. Legea prin care bujorul a fost declarat floare națională a României a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis la 26 octombrie 2022.

Prof. univ. dr. Florin Toma susținea, într-un material publicat tot pe site-ul Facultății de Horticultură București, că la baza acestei propuneri se regăsesc argumente obiective, stabilite pe baza unor cercetări îndelungate și că în termenul de bujor dorește să includă toate cele cinci specii spontane (Paeonia peregrina, Paeonia tenuifolia, Paeonia triternata, Paeonia mascula, Paeonia officinalis, ssp. banatica) și trei specii cultivate pe teritoriul României (Paeonia officinalis, Paeonia lactiflora, Paeonia suffruticosa, fiecare dintre ele cu foarte multe varietăți și cultivaruri).

De asemenea, de-a lungul evenimentelor organizate în sprijinul promovării acestui proiect, s-a insistat și asupra unui lucru mai puțin știut, și anume acela că motivele florale cusute pe ia românească reprezintă, de fapt, bujori, iar aceștia apar și pe foarte multe textile de casă, pe cămăși sau pe fote, existând chiar și festivaluri ale bujorului. În folclor, dar și în tradiții, în cultură, în poezie, bujorul este folosit ca termen de comparație pentru a exprima frumusețea și eleganța, foarte multe dintre atributele bujorului fiind împrumutate în viața de zi cu zi, pentru a da naștere unor arhetipuri ale frumuseții românești.

Denumirea științifică a genului este Paeonia, face parte din familia Ranunculaceae și cuprinde aproximativ 33 de specii perene, erbacee sau arbustive, originare din Asia, America și Europa, notează prof. univ. dr. Florin Toma în cartea ''Floricultură și Artă florală'' (Editura Invel-Multimedia, 2009). Genul poartă numele lui Paeon, discipol al lui Esculap, zeul medicinei, și amintește, de fapt, de începuturile acestei științei, potrivit prof. univ. dr. Elena Șelaru, în volumul ''Cultura florilor de grădină'' (Editura Ceres, 2007).

În ''Iliada'', Homer povestește cum Paeon, medic în Olimp, l-a vindecat pe Pluto de rana mortală pe care i-o pricinuise Hercules în timpul războiului troian. Maestrul Esculap, invidios pe discipolul său pentru această vindecare miraculoasă, a plănuit moartea acestuia, întâmplarea reprezentând, se pare, și primul exemplu de gelozie profesională din istorie. Numai că n-a fost să fie așa, căci Pluto l-a salvat pe Paeon, în semn de recunoștință, transformându-l într-o plantă, bujorul, folosit și în zilele noastre pentru vindecarea multor boli.

În cultura orientală chineză, bujorul este considerat regele florilor, iar în Japonia nu putea fi cultivat în grădina proprie decât de către familiile înstărite. În Europa, a fost de multe ori asemănat cu trandafirul, fiind chiar apreciat în plus, datorită lipsei spinilor de pe tulpină. Având în vedere această asemănare, dar și multiplele sale virtuți, bujorului i se mai spune și ''Trandafirul Maicii Domnului''.

Bujorul crește spontan în țările cu climat temperat din emisfera nordică. Dintre speciile erbacee, cele mai răspândite sunt Paeonia officinalis L., Paeonia lactiflora Pall. și Paeonia tenuifolia L., iar dintre speciile arbustive, cea mai cultivată este Paeonia suffruticosa Andr., notează prof. univ. dr. Florin Toma.

Paeonia officinalis este originară din centrul, sudul și vestul Europei. Este cultivată de foarte multă vreme și apreciată pentru calitățile sale medicinale. Crește în tufe bogate, cu înălțimea și diametrul de 40-60 cm, formate din lăstari și frunze mari, de culoare verde. Lăstarii sau tulpinile florale, neramificate, au în vârf flori mari, solitare, cu diametrul la deschiderea maximă de 10-12 cm. Florile nu sunt parfumate, dar sunt colorate în diferite nuanțe de roșu sau de roz. Înflorirea are loc în luna mai, început de iunie.

Paeonia lactiflora este originară din China și a pătruns în Europa ca dar oferit împărătesei Josephine Bonaparte de către împăratul Chinei. Grădinarul imperial August Calot a cultivat aceste plante, le-a înmulțit și a creat numeroase cultivaruri, notează prof. univ. dr. Elena Șelaru. Paeonia lactiflora este mai viguroasă decât specia prezentată anterior, cu înălțimea și diametrul tufei de 60-100 cm. Tulpinile sunt ramificate în treimea superioară, având în vârf mai mulți boboci florali. Florile sunt mari, simple sau duble, parfumate și colorate în nuanțe de roz, roșu sau alb. Înflorește tot în luna mai, început de iunie.

Paeonia tenuifolia este originară din Europa, fiind întâlnită pe pajiștile însorite din zona de stepă sau a pădurilor de stejar. Specia este întâlnită și în flora spontană din țara noastră și a fost declarată, alături de Paeonia peregrina, monument al naturii ocrotit prin lege. Este cunoscută și sub numele de ''bujor cu frunze înguste''. Tulpinile florale nu sunt ramificate și au înălțimea de la 10 până la 50 cm, purtând în vârf o floare mare, simplă, colorată în roșu-purpuriu sau roșu-cărămiziu. Înflorește mai timpuriu, în aprilie-mai.

Paeonia peregrina, cealaltă specie mai răspândită la noi în țară și declarată monument al naturii ocrotit prin lege, este de origine balcanică și crește în poienile stepelor sau la marginea pădurilor de stejar. Este tot o specie erbacee, înaltă de 50-80 cm, cu tulpina dreaptă și neramificată, unifloră. Floarea este mare, cu diametrul de 8-10 cm, de culoare roșie. Înflorește în lunile mai-iunie. În China, crește la altitudini de 2.400-3.400 m.

Paeonia suffruticosa este originară din China. De altfel, China este, în exclusivitate, țara de origine pentru toate speciile sălbatice de bujori arbustivi, aceștia crescând și la altitudini mari, în regiunile muntoase, până la limita altitudinii glaciare. Paeonia suffruticosa se cultivă ca plantă ornamentală încă din anul 700, din aceeași perioadă ajungând și în Japonia, unde s-au creat, de-a lungul timpului, cele mai fine și delicate varietăți. În Europa, a ajuns în anul 1787, fiind adusă la Grădina Botanică Kew de lângă Londra. Planta este arbustivă, ramificată în partea superioară, cu o înălțime de 60-150 cm și diametrul de 50-100 cm. Lăstarii și frunzișul bogat formează o tufă densă, compactă, iar florile apar solitar în vârfurile lăstarilor, fiind simple sau bătute, foarte mari, cu diametrul de până la 30 cm, variat colorate, în funcție de soi, în nuanțe diferite de roșu, roz sau alb. Înflorirea are loc la sfârșitul lunii aprilie-începutul lunii mai.

Bujorul este o plantă foarte apreciată pentru frumusețea sa, pentru aspectul său luxuriant și pentru parfumul delicat, fiind intens cultivat pentru parcuri, grădini private și publice, dar și pentru aranjamente florale și buchete deosebite. Pentru cei ce doresc să o admire în această perioadă de înflorire, Grădina Botanică prof. Ioan Todor, din Campusul Agronomie-Herăstrău, găzduiește o colecție impresionantă de bujori, ce cuprinde peste 86 de hibrizi, varietăți și populații locale, aparținând unui număr de șapte specii de Paeonia, informează Facultatea de Horticultură București, pe pagina sa de facebook. AGERPRES/ (Documentare - Andreea-Gabriela Onogea, editor: Ionela Gavril, editor online: Simona Aruştei)