Fostul mare jucător internațional și portar de fotbal Lev Iașin s-a născut la 22 octombrie 1929, la Moscova. După declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial a fost nevoit să lucreze într-o fabrică, conform https://www.footballhistory.org/ și https://colgadosporelfutbol.com/.

A fost și un talentat jucător de hochei pe gheață, pe lângă fotbal. A fost remarcat de un antrenor de la grupa de tineret a echipei Dinamo Moscova, Arkadi Cernișov, și a semnat cu această echipă în 1950, unde se afla deja un titular incontestabil, respectiv Alexei ''Tigrul'' Comici. Forma excelentă a lui Comici l-a lăsat pe Iașin mai mult rezervă. A abandonat fotbalul pentru hochei și a câștigat cupa Uniunii Sovietice în 1953, potrivit https://www.footballhistory.org/.

În 1953, titularul din poarta lui Dinamo Moscova s-a accidentat, aceasta fiind șansa lui Iașin, intrând în poartă la 2 mai 1953, într-un meci împotriva echipei Lokomotiv Moscova. În mai puțin de un an de zile, a ajuns titular în poarta selecționatei URSS, debutând la 8 septembrie 1954 într-un meci cu Suedia. A urmat o perioadă extraordinară, cu trei titluri obținute în tricoul echipei Dinamo Moscova (1954, 1955, 1957) și și-a condus echipa națională spre câștigarea medaliei olimpice de aur la ediția din 1956.

Cupa Mondială din 1958 a însemnat recunoașterea internațională a talentului său extraordinar. Cel mai bun meci al său a fost chiar în confruntarea pierdută, cu 2-0, în fața puternicei naționale a Braziliei, care avea în componență printre alții pe marele Garincea și pe fenomenalul Pele (17 ani). Echipa sovietică a pierdut, scorul final fiind limitat doar de intervențiile lui Iașin. Avea reflexe extraordinare și un plasament foarte bun, fiind primul portar care a început să strige la fundași și să coordoneze linia apărării.

A condus echipa de club spre un nou titlu (1959) și spre câștigarea Cupei europene a națiunilor (1960). Ulterior, a cunoscut o cădere de formă, vizibilă în timpul Cupei mondiale din 1962, unde a făcut greșeli în meciul împotriva Columbiei, încheiat cu 4-4. Uniunea Sovietică a fost eliminată în sferturi de Chile cu 2-1. Iașin a fost criticat pentru evoluția slabă. În 1963 a câștigat titlul cu echipa sa de club și, pentru prima dată în istoria fotbalului, a obținut Balonul de Aur.

La Cupa Mondială din 1966, a lipsit din poarta naționalei în primele două partide fiind accidentat, intrând apoi și contribuind la cea mai bună clasare a generației sale, respectiv locul 4 la un turneu final. După titlul obținut în 1970 cu echipa de club, în 1971 Iașin și-a încheiat cariera de portar, derulată pe parcursul a mai bine de 20 de ani, în celebrul său echipament negru, datorită căruia a fost supranumit ''Păianjenul Negru''.

La finalul meciului de adio, disputat la 27 mai 1971, în fața a peste 100.000 de spectatori, și-a scos mănușile și le-a înmânat portarului Ladislao Mazurkiewicz al echipei naționale a Uruguay și al echipei de club Penarol de Montevideo, considerat la acel moment cel mai bun portar din cele două Americi, potrivit https://colgadosporelfutbol.com/ și https://www.footballhistory.org/.

În 1970, la Cupa Mondială din Mexic, Lev Iașin a fost prezent în calitate de antrenor secund și ca al treilea portar al echipei. Apoi, a desfășurat diferite activități în funcții administrative la nivelul clubului Dinamo Moscova.

În 1984 i-a fost amputat un picior, iar la 20 martie 1990, a murit.

Până astăzi, Lev Iașin a rămas singurul portar din fotbalul internațional care a câștigat Balonului de Aur. De-a lungul carierei, a salvat 151 de lovituri de la unsprezece metri și a încheiat 270 de partide fără să primească gol. În 1967, Lev Iașin a fost decorat cu Ordinul Lenin, distincție pentru merite deosebite acordată civililor în fosta URSS.

În 1998, cel care fusese supranumit ''Păianjenul Negru'' a fost selectat de Federația Internațională a Istoriei și Statisticii Fotbalului drept cel mai bun portar al secolului XX. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.recordfootball.blogspot.com