Cel mai vechi Institut din România dedicat cercetării istoriei și disciplinelor sale conexe a fost înființat la 2 februarie 1920 sub titulatura de Institutul de Istorie Națională și plasat inițial sub egida Universității din Cluj, potrivit site-ului https://institutuldeistoriegeorgebaritiu.ro/.

La 1 februarie 1920, a avut loc inaugurarea solemnă a Universității 'Daciei Superioare' din Cluj, la ceremonie fiind invitați regele Ferdinand I și regina Maria, prințul moștenitor și prințesa Elisabeta, toți miniștrii, corpul diplomatic străin, delegații universităților aliate, membrii consiliului dirigent, profesorii universitari și funcționari superiori. În cadrul discursului său, regele Ferdinand I a spus următoarele cuvinte: 'Dar ca un semn vădit al prețuirei și iubirei mele față de ea și față de ținutul care o adăpostește am hotărât în amintirea acestei serbări a dărui un fond de 400 mii lei a cărui dobândă se va întrebuința pentru înființarea pe lângă aceasta Universitate, a unui institut pentru studiul istoriei române atât de vitreg tratat sub stăpânirea trecută.' se consemnează în paginile periodicului 'Foaia Diecezană' din 9/22 februarie 1920, publicat pe https://documente.bcucluj.ro/.

La capitalul inițial au fost adăugate veniturile din această sumă, dar și o serie de donații. Numele interbelic al noii instituții a fost acela de Institutul de Istorie Națională din Cluj. Între 1920-1940, institutul a funcționat la Cluj, între 1940-1945 la Sibiu și din nou la Cluj, din 1945 până astăzi.

În primii 25 de ani de existență ('perioada istorică'), Institutul de Istorie Națională, condus de directorii interbelici Ioan Lupaș și Alexandru Lapedatu și prin personalul științific de mare valoare, a publicat cărți, volume de documente și studii numeroase referitoare la istoria Transilvaniei din Evul Mediu până în contemporaneitate. În cadrul acestor etape de pionierat, personalul științific al Institutului de Istorie Națională a colaborat din plin cu catedrele de istorie ale Universității, de asemenea, profesorii Almei Mater au publicat și au sprijinit revistele și colecțiile institutului care, pe deasupra, și-a coroborat eforturile și rezultatele notabile ale muncii științifice cu cele ale creațiilor de profil, nu mai puțin prestigioase, obținute de Institutul de Istorie Universală și cel de Studii Clasice.

La 1 mai 1949, Institutul a primit denumirea de Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj al Academiei Române. Au fost incluși, cu acest prilej, specialiști de istorie universală, est-europeană, studii clasice de la Centrul de studii și cercetări privitoare la Transilvania, ce fusese înființat la Sibiu în 1943.

În pofida ingerințelor politice din partea autorităților comuniste, institutul a reușit să continue tradiția interbelică și să publice numeroase cărți, studii, tomuri de documente, de inscripții antice, bibliografii cu problematici și subiecte variate, de la istoria veche și antică, până la cea contemporană. Institutul a beneficiat în această nouă perioadă e existenței sale de prestigiul unor directori din rândul academicienilor români precum Constantin Daicoviciu și Ștefan Pascu. Această tradiție este continuată astăzi prin directorii care s-au succedat: Aurel Răduțiu, Camil Mureșanu, Nicolae Edroiu, Ioan Bolovan.

Începând din 1975, Institutul a fost trecut în componența Universității 'Babeș-Bolyai' din Cluj-Napoca, până în ianuarie 1990 când, în urma hotărârii luate de Adunarea Generală, a revenit în componența Academiei Române, avându-l ca director pe Aurel Răduțiu. În același an, Institutul de Istorie și Arheologie s-a divizat în două unități, respectiv Institutul de Istorie din Cluj-Napoca și Institutul de Arheologie și Istoria Artelor.

Conform Hotărârii de Guvern nr. 1366/27 decembrie 2001, Institutul de Istorie din Cluj-Napoca s-a unificat, prin fuziune, cu Centrul de cercetări socio-umane, sub numele de Institutul de Istorie 'George Barițiu' al Academiei Române, instituție publică cu personalitate juridică (cu sediul în str. Napoca nr. 11). În cadrul instituției au fost create două compartimente distincte, unul pentru istorie și celălalt pentru științele socio-umane, cu administrație și conducere unică. Din 2010, noul sediu al Institutului se află pe strada M. Kogălniceanu nr. 12-14 din Cluj-Napoca.

Institutul a dobândit, în 1996, dreptul de a organiza activități doctorale, în prezent activând 6 cercetători/profesori care, în calitate de conducător de doctorat, au coordonat programele de pregătirile ale unui număr de peste 130 doctoranzi. Au fost confirmate până în prezent 107 titluri de doctorat. Restul doctoranzilor se află în diverse stadii de pregătire și elaborare a tezei de doctorat.

ANUARUL Institutului de Istorie 'George Barițiu' - Series HISTORICA - redactat și publicat în cadrul Institutului, continuă tradiția interbelică a 'Anuarului de Istorie Națională', apărut atunci în zece numere. Anuarul numărul 11, apărut în 1946-1947, păstrat numai în extrase, nelegat, a fost reconstituit în ediție anastatică în anul 2009. Noua serie numără până acum 54 de volume, se menționează pe https://institutuldeistoriegeorgebaritiu.ro/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.institutuldeistoriegeorgebaritiu.ro