Irlandezul Edward Bransfield, fost ofițer în Marina Regală engleză, este considerat prima persoană care a văzut continentul Antarctic, la 30 ianuarie 1820, și a cartografiat o parte a acestuia.

Descoperirea lui Edward Bransfield a pus în mișcare următorii 200 de ani de explorare a Antarcticii, care au avut ca rezultat o serie de fapte epice și au scos la iveală aventurieri celebri, precum Tom Crean, Francis Crozier și Ernest Shackleton, potrivit https://historyireland-com.

Edward Bransfield s-a născut în localitatea Ballinacurra, comitatul Cork, Irlanda, în jurul anului 1785. A primit o educație bună și a dobândit abilități utile pentru un viitor navigator, în timp ce lucra pe nava mică a tatălui său, străbătând râurile din Cork. A avansat constant, dorindu-și să devină comandantul unei nave adevărate. A rămas în marină, atunci când războiul a luat sfârșit, după înfrângerea lui Napoleon la Waterloo în 1815. Până în 1817, el a preluat conducerea fregatei 'Andromache', o navă franceză de război capturată de englezi. Sub comanda lui Bransfield, fregata 'Andromache' a fost trimisă în portul sud-american Valparaiso pentru a proteja interesele britanice, în timpul luptei statului Chile pentru independența față de Spania.

Călătoria de pionierat în descoperirea de noi teritorii a lui Edward Bransfield, care a început în anii 1819-1820, a fost rezultatul unei întâlniri întâmplătoare cu căpitanul William Smith, aflat la comanda navei de marfă 'Williams'. Astfel, Edward Bransfield, un comandant de navă, care avea 34 de ani și calificat de 16 ani în serviciul Marinei Regale engleze, a fost numit la conducerea expediției, cu nava 'Williams', pentru a cartografia insulele Shetland de Sud, care se aflau în apropiere de Peninsula Antarctica, observate recent de William Smith.

Bransfield a plecat din Valparaiso, pe 20 decembrie 1819, cu ordinul de a verifica descoperirile lui Smith, de a face altele noi dar și de a observa animalele sălbatice sau posibili locuitori ai insulelor. El urma să ia în stăpânire orice pământ nou pentru Imperiu.

'Williams', o navă cu două catarge, ce cântărea 216 tone și avea aproximativ 25 de metri lungime, cu un echipaj format din 24 de marinari și patru ofițeri ai Marinei Regale engleze, aflat sub comanda deplină a lui Edward Bransfield și cu provizii pentru douăsprezece luni, a pornit într-o călătorie pe ape în parte necunoscute, care a întâmpinat numeroase dificultăți.

Călătoria de 3.218 de kilometri, de la Valparaiso până în insulele Shetland de Sud, a fost plină de pericole pentru nava care nu fusese întărită împotriva gheții și care navigase fără o navă de sprijin în ape zbuciumate, unde curenții transversali și vânturile puternice erau o constantă amenințare. A fost nevoie de nouă zile pentru a călători în siguranță, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, specifice zonei Pasajului Drake. Echipajul a văzut pământul pentru prima dată pe 16 ianuarie 1820, când Bransfield a navigat de-a lungul insulelor Shetland de Sud, pe care le-a cartografiat.

La 22 ianuarie 1820, Bransfield și un mic grup a coborât pe insula King George pentru a revendica oficial teritoriul pentru Marea Britanie și pentru a ridica steagul pe avanpostul cel mai sudic al Imperiului. A doua zi au fost colectate primele specimene de rocă provenind de pe Peninsula Antarctica, potrivit http://rememberingedwardbransfield.ie.

Întorcându-se spre sud, a ajuns în ceea ce se numește, în prezent, Strâmtoarea Bransfield, o întindere adâncă de apă, care are aproximativ 96 km lățime și 500 km lungime, și care separă Shetland-ul de Sud de Peninsula Antarctică. În prezent, se numără printre principalele artere care transportă turiști pe continentul Antarctica.

Nava 'Williams' a continuat drumul spre sud încă 20 de kilometri și la 30 ianuarie 1820 i-au apărut în față versanții de nord-vest ai Peninsulei Antarctice, pe care Bransfield i-a numit 'Trinity Land'. El a văzut și a cartografiat 'munții înalți, acoperiți de zăpadă', care se ridicau până la 762 metri și care, în prezent, sunt numiți Munții Bransfield și Jacquinot de pe continentul Antarctic. Hărțile se află în departamentul hidrografic al Amiralității Britanice de la Taunton, Somerset, Anglia, potrivit www.britannica.com.

Bransfield a stabilit un punct 'cel mai la sud' de 64° 56´ S în partea exterioară a Mării Weddell. Înainte de a se întoarce spre nord, nava a trecut pe lângă sumbra Insulă Elephant. După o călătorie remarcabilă care a durat patru luni, 'Williams' s-a întors la Valparaiso, la mijlocul lunii aprilie 1820. Tot echipajul a supraviețuit expediției, potrivit https://historyireland-com.

Puține documente ale expediției, scrise de Edward Bransfield, au supraviețuit, unul dintre acestea fiind o scrisoare scrisă de navigator, datată 4 mai 1820 și aflată în posesia Public Records Office of the Admiralty (Londra). Această scrisoare dovedește că și-a predat jurnalul și diagramele și, de asemenea, a cerut să i se permită să se întoarcă pentru a-și termina munca. Cererea lui nu a fost niciodată acceptată, iar jurnalul său este și în prezent pierdut, potrivit http://rememberingedwardbransfield.ie.

Edward Bransfield a murit uitat, în Brighton, Anglia, în 1852, la vârsta de 67 de ani. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.rememberingedwardbransfield.ie