La 29 ianuarie 2020, Parlamentul European reunit în ședință plenară a aprobat Acordul de retragere a Marii Britanii din Uniunea Europeană, denumit și Brexit. La aceeași dată, Regatul Unit a confirmat că a ratificat Acordul de retragere și a notificat UE cu privire la încheierea procedurilor sale interne necesare pentru intrarea în vigoare, potrivit www.consilium.europa.eu.

Marea Britanie a votat într-un referendum desfășurat la 23 iunie 2016 pentru această decizie (''EU referendum'' sau ''Brexit referendum''). Regatul Unit a decis să părăsească UE cu 52% din voturi pentru și 48% împotrivă, potrivit https://eur-lex.europa.eu/. Scrutinul s-a desfășurat în urma unor negocieri intense pe tema unui acord care să consolideze statutul special al Regatului Unit în cadrul UE. În cele din urmă, Marea Britanie a părăsit oficial blocul comunitar - cel mai apropiat și cel mai mare partener comercial al său - pe 31 ianuarie 2020, evidențiază https://www.bbc.com/.

'În cadrul unui proces liber și democratic, poporul britanic și-a exprimat dorința de a ieși din Uniunea Europeană. Regretăm această decizie, însă o respectăm', au afirmat într-o declarație comună, la 24 iunie 2016, președintele Consiliului European, Donald Tusk, președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, președintele Parlamentului European, Martin Schulz, și prim-ministrul olandez, Mark Rutte (Țările de Jos dețineau la momentul respectiv președinția Consiliului UE), conform www.consilium.europa.eu. În cadrul Consiliului European de la 28 iunie 2016, prim-ministrul britanic David Cameron a explicat situația din Regatul Unit în urma referendumului și a avut loc un prim schimb de opinii.

La 8 septembrie 2016, Donald Tusk, președintele Consiliului European, s-a deplasat la Londra pentru un schimb de opinii cu premierul Regatului Unit, Theresa May, care a condus executivul britanic în perioada 13 iulie 2016-24 iulie 2019. La 2 octombrie 2016, Theresa May a declarat că Marea Britanie urma să înceapă procesul oficial de negociere a retragerii din UE până la sfârșitul lunii martie 2017.

La 29 martie 2017, Regatul Unit a notificat Consiliul European, invocând în mod oficial articolul 50 pentru a părăsi UE. Ca urmare, Consiliul European a adoptat o declarație privind notificarea din partea Regatului Unit.

La 19 iunie 2017, Michel Barnier, negociatorul-șef al UE, și David Davis, ministrul ieșirii din Uniunea Europeană, au deschis prima rundă de negocieri privind Brexitul, la Bruxelles.

După mai multe runde de negocieri în cursul anului 2017, la 28 februarie 2018, Comisia Europeană a publicat proiectul de acord de retragere dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit. Proiectul de acord de retragere transpunea în termeni juridici Raportul comun al negociatorilor Uniunii Europene și ai Guvernului Regatului Unit din decembrie 2017 privind prima etapă a negocierilor.

La 11 martie 2019, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și prim-ministrul Regatului Unit, Theresa May, s-au întâlnit la Strasbourg, unde au convenit asupra textului următoarelor documente: un instrument referitor la acordul de retragere, care oferă clarificări și garanții juridice privind natura soluției de protecție; o declarație comună în completarea declarației politice, care stabilește cadrul viitoarelor relații. Textele fuseseră convenite anterior la nivel de negociatori. Ele au fost aprobate de Comisia Europeană la 11 martie 2019. La 21 martie 2019, Consiliul European a aprobat în concluziile sale atât instrumentul, cât și declarația comună, potrivit sursei citate anterior.

Pe fondul câtorva cereri de amânare a Brexitului din partea Marii Britanii, la 17 octombrie 2019, s-a ajuns la un acord la nivel de negociatori.

La 22 ianuarie 2020, Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper), reunit în formula UE27, a aprobat principiile pentru transparență în negocierile post-Brexit.

La 24 ianuarie 2020, președintele Consiliului European, Charles Michel, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au semnat la Bruxelles acordul de retragere. Ulterior, în aceeași zi, acordul a fost semnat la Londra de prim-ministrul Boris Johnson.

Astfel, după adoptare (29 ianuarie 2020) și ratificare (30 ianuarie 2020), acordul de retragere a intrat în vigoare la 31 ianuarie 2020, la miezul nopții (ora Bruxelles-ului), potrivit www.consilium.europa.eu/. Din acel moment, Regatul Unit nu mai fost stat membru al UE, fiind considerată țară terță. Intrarea în vigoare a Acordului de retragere a marcat sfârșitul perioadei prevăzute la articolul 50 din Tratatul UE și începutul unei perioade de tranziție preconizată să dureze până la 31 decembrie 2020. Acordul de retragere este structurat în șase secțiuni: prevederi comune, drepturile cetățenilor, alte aspecte care țin de separare, perioada de tranziție, aspecte financiare, prevederi instituționale și finale. Totodată, documentul include trei Protocoale (privind Irlanda, Cipru, Gibraltar), precum și o serie de anexe.

Pe parcursul perioadei de tranziție, Regatul Unit și-a păstrat toate drepturile și obligațiile ce revin unui stat membru UE, dar nu a mai participat la mecanismul decizional și nu a mai fost reprezentat în instituțiile UE.

Părțile au ajuns la un acord pe 24 decembrie 2020, conform https://www.bbc.com/. La 31 decembrie 2020, acordul comercial și de cooperare dintre UE și Regatul Unit a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (https://eur-lex.europa.eu/).

Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2021 și constituie baza relației dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit în multiple domenii, potrivit https://www.mae.ro/.

Acordul a prevăzut reguli noi pentru colaborarea dintre Regatul Unit și UE, standarde comune privind drepturile lucrătorilor, precum și asupra multor reglementări sociale și de mediu. Acordul complet are peste 1.200 de pagini, dar BBC a evidențiat la data respectivă câteva dintre punctele cheie: libertatea de a lucra și de a trăi între Regatul Unit și UE se încheie, iar în 2021, cetățenii britanici vor avea nevoie de viză dacă doresc să rămână în UE mai mult de 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile; Irlanda de Nord continuă să urmeze multe dintre regulile UE pentru a evita o înăsprire a regulilor la frontiera cu Republica Irlanda, dar acest lucru înseamnă însă introducerea de noi controale asupra bunurilor care intră în Irlanda de Nord din restul Regatului Unit; Regatul Unit este liber să își stabilească propria politică comercială și poate negocia acorduri cu alte țări, de exemplu, cu SUA, Australia și Noua Zeelandă - țări care nu aveau acorduri de liber schimb cu UE.

La 30 iunie 2021 s-a finalizat perioada în care cetățenii europeni care îndeplineau condițiile necesare s-au putut înscrie în sistemul de obținere a rezidenței în Regatul Unit, operaționalizat de autoritățile britanice prin implementarea Acordului de retragere (EU Settlement Scheme - EUSS), conform https://www.mae.ro/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Horia Plugaru/ editor online: Alexandru Cojocaru)

***Explicaţie foto din deschidere: Manifestaţie de protest faţă de ieşirea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, organizat în faţa Palatului Westminster, Londra, Marea Britanie, 30 ianuarie 2020.