În apropiere de Piaţa Victoriei, la intersecţia dintre Calea Victoriei şi Strada Sevastopol, se află reşedinţa avocatului Constantin Cesianu. Casa Filipescu-Cesianu (1892) reprezintă amenajarea unei clădiri mai vechi, din perioada anilor 1846-1850, şi este una dintre puţinele reşedinţe aristocratice ale Bucureştilor din "la Belle Époque", rămasă fidelă proiectului iniţial, menţionează site-ul muzeulbucurestiului.ro.

În această reşedinţă au locuit câteva familii din aristocraţia românească, precum Iancu Filipescu şi Maria Ghica Filipescu. În 1892, Constantin Cesianu a extins această reşedinţă aristocratică cu sprijinul arhitectului Leonida Negrescu. Cu acest prilej au fost realizate decoraţiile exterioare şi acoperişul imperial şi a fost amenajat parcul reşedinţei.

Reşedinţa este mărginită de Strada Sevastopol, stradă ce purta în vechime numele de ''Uliţa Filipescului'', deoarece se întindea de-a lungul proprietăţilor acestuia. Uliţa Filipescului, pe care se afla marele cimitir al evreilor sefarzi, desfiinţat în anul 1942, a luat numele de ''Strada Sevastopol'' după Războiul Crimeei (1853-1856). La intersecţia dintre Podul Mogoşoaiei / Calea Victoriei şi Uliţa Filipescului / Str. Sevastopol se afla una dintre proprietăţile lui Ianku Philippescu, care, după 1889, trece în proprietatea lui Costică Cesianu.

Aspectul Casei Filipescu-Cesianu, anterior anului 1892, este necunoscut, însă este evident că soluţia propusă de arhitectul Leonida Negrescu modifică radical vechea înfăţişare a celor două case.

Construcţia reprezintă o casă de locuit, care a rezultat din unificarea a două edificii cu schimbări minore ale planimetriei. Subliniem raritatea exemplarelor specifice casei boiereşti de la începutul secolului al XIX-lea, în fondul arhitectural al oraşului, cele păstrate fiind în general modificate în zonele reprezentative. Imobilul şi Casa Filipescu-Cesianu reprezintă un exemplar ilustrativ pentru casa boierească de la începutul secolului al XIX-lea, mai menţionează site-ul muzeulbucurestiului.ro.

''Transformarea din anii 1892'' care, păstrând structura de bază nemodificată, a unificat cele două desfăşurări de spaţii. De asemenea, în acest caz avem de-a face cu un exemplar reuşit, tipic pentru decoraţia eclectică de factură academică, ce prezintă elemente din repertoriul neoclasic, lucrare exemplară pentru creaţia arhitectului Leonida Negrescu, a cărui operă reprezentativă nu s-a păstrat.

Perioada anilor 1893-1933 a fost reprezentativă pentru viaţa mondenă a Casei Filipescu-Cesianu, situaţie care s-a schimbat în anul 1935, când proprietatea a fost vândută Societăţii Române de Radiodifuziune (S.R.R.). Aceasta a făcut un schimb de proprietăţi cu Primăria Municipiului Bucureşti în anul 1939. În perioada anilor 1940-1941 a fost luată hotărârea ca sediul Muzeului Comunal (astăzi Muzeul Municipiului Bucureşti) să primească reşedinţa Cesianu pentru expoziţiile sale, însă din cauza stării deteriorate a imobilului, acesta a fost sediu pentru birouri şi depozite, situaţie neschimbată şi pentru perioada 1948-2015.

Casa Filipescu-Cesianu a fost reabilitată prin proiectul Consolidare, restaurare şi conservare CASA CESIANU, prin Programul Operaţional Regional 2007 - 2013, Axa Prioritară 5 - Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, Domeniul Major de Intervenţie 5.1 - Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe.

Pentru prima oară de la intrarea în patrimoniul comunal al proprietăţii Filipescu-Cesianu, este organizat un muzeu modern al cărui proiect expoziţional restituie publicului 300 de ani de istorie a familiei, copilăriei şi vieţii intime. Patrimoniul MMB a susţinut construirea unui proiect expoziţional privind spaţiile intimităţii, chiar în detaliul vieţii de zi cu zi, începând cu secolul al XVIII-lea.

Spaţiul prezintă evoluţia interiorului urban în Bucureşti, pentru secolele XVIII şi XIX, pentru zona parterului, şi secolul XX, pentru etaj. Fluxul circular de vizitare oferă publicului o călătorie prin timp pentru a observa evoluţia interiorului urban, iar un mare interes este destinat zonelor cu expunere a detaliului casnic. Astfel, sunt alternanţe între restituirea unor interioare de epocă, urmate de spaţii cu expunere a istoriei mobilierului, serviciilor de masă, a costumelor şi accesoriilor vestimentare, obiecte de uz casnic, şi evoluţia lor pe durata ultimilor 300 de ani. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.muzeulbucurestiului.ro