Filosoful Edmund Gustav Albert Husserl, întemeietor al curentului filosofic numit "fenomenologie", s-a născut într-o familie de evrei la 8 aprilie 1859, în Prosznitz, azi Prostejov (Cehia), potrivit http://www.husserlpage.com/.

A studiat ştiinţele naturii şi matematica la universităţile din Leipzig şi Berlin, între anii 1876 şi 1878. În 1881, a plecat la Viena unde a obţinut doctoratul, în 1883, cu o disertaţie despre teoria calculului variaţiilor ("Beiträge zur Variationsrechnung").

Tot la Viena, a început să urmeze cursurile de psihologie şi filosofie ale lui Franz Brentano, pe care le-a continuat la Universitatea din Halle cu discipolul lui Brentano, Carl Stumpf. Aici a obţinut titlul de docent (venia legendi) şi a scris lucrarea "Über den Begriff der Zahl" (Asupra conceptului de număr), care i-a servit ca bază pentru prima sa operă majoră, "Philosophie der Arithmetik" (Filosofia aritmeticii).

Între 1901-1916, a predat la Universitatea din Göttingen, inaugurând o adevărată şcoală de Fenomenologie.

"Husserl îşi propune să restabilească locul central al filosofiei în sistemul ştiinţelor şi să dezvolte filosofia ca 'ştiinţă riguroasă'. Fenomenologia, înţeleasă ca aplicare a metodei analitic-intenţionale asupra oricărui obiect posibil, a fost concepută de Husserl ca filosofie universală şi transcendentă", conform humanitas.ro.

În 1913, a publicat opera sa capitală, "Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie" ("Idei privitoare la o fenomenologie pură şi la o filosofie fenomenologică"). Lucrarea "înfăţişează un program de investigare sistematică a conştiinţei (existentul fundamental incontestabil) şi a obiectelor ei. Ţine de esenţa obiectelor de a fi corelative unor stări mentale; nu se poate face distincţie între percepţie şi ceea ce e perceput. Experienţa nu se limitează la aprehendarea prin simţuri, ci include tot ceea ce poate fi obiect al gândirii (entităţi matematice, dispoziţii sufleteşti, dorinţe)", scrie Antony Flew în "Dicţionar de filosofie şi logică" (Humanitas, 1999, traducere de D. Stoianovici).

În 1916, a fost numit titular de filosofie la Universitatea din Freiburg im Breisgau. A fost invitat să ţină prelegeri şi la Universitatea din Berlin.

Odată cu instaurarea regimului nazist, Edmund Husserl a fost exclus din universitate, interzicându-i-se chiar şi accesul la biblioteca Universităţii din Freiburg. A reuşit să mai publice, în 1936, opera "Die Krisis der europäischen Wissenschaften und die transzentale Phänomenologie" ("Criza umanităţii europene şi fenomenologia transcedentală").

"Criza existenţei umane europene are numai două căi de ieşire: sau declinul Europei în înstrăinare faţă de propriul său sens raţional de viaţă, căderea în duşmănie faţă de spirit şi în barbarie, sau renaşterea Europei din spiritul filosofiei printr-un eroism al raţiunii, care va depăşi definitiv raţionalismul. Pericolul cel mare care ameninţă Europa îl constituie oboseala. Să luptăm împotriva acestui pericol al pericolelor ca 'buni europeni', animaţi de curajul pe care nici chiar o luptă fără de sfârşit nu-l sperie", scria Husserl în "Criza umanităţii europene şi fenomenologia transcedentală", potrivit paidea.ro.

Printre alte lucrări semnate de Edmund Husserl, se numără: "Logische Untersuchungen" ("Cercetări logice"), lucrare apărută în două volume, în anii 1900 şi 1901; "Vorlesungen zur Phänomenologie des inneren Zeitbewusstseins" ("Prelegeri despre fenomenologia conştiinţei interne a timpului", 1928) şi "Meditations cartesiennes" ("Meditaţii carteziene", 1931).

Edmund Husserl, unul dintre cei mai influenţi filosofi ai secolului XX, a murit la 27 aprilie 1938.

Unul dintre discipolii săi a fost Martin Heidegger, care avea să dezvolte fenomenologia existenţială. La rândul său, Jean-Paul Sartre a fost influenţat atât de Husserl, cât şi de Heidegger în elaborarea existenţialismului. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.thefamouspeople.com