La 16 aprilie 1947, postul american de televiziune National Broadcasting Company (NBC) din New York a prezentat prima lentilă cu zoom pentru camerele de filmat (zoom lens), lentile de micşorat şi de mărit, potrivit www.zoomlenshistory.org.uk. Până atunci, pentru a înregistra o imagine în prim-plan, camerele de filmat se deplasau spre actorul sau obiectul respectiv, iar pentru cadrele la distanţă camera se deplasa în partea opusă.

Lentila Zoomar, folosită şi în prezent pentru obţinerea efectului de zoom, a fost brevetată la 23 noiembrie 1948. Lentilele cu zoom sunt adesea descrise prin raportul dintre distanţa focală cea mai lungă şi cea mai scurtă.

Primul progres semnificativ al unui obiectiv varifocal pentru fotografia statică a fost obiectivul Zoomar 36-82mm f/2.8. Zoomar a fost creat de un inginer austriac, Frank Gerhard Back, şi se bazează pe un obiectiv de televiziune anterior creat de el în anul 1947, menţionează www.mikeeckman.com.

Formele timpurii de lentile zoom au fost folosite în telescoapele optice pentru a oferi o variaţie continuă a măririi imaginii, iar acest lucru a fost raportat pentru prima dată în documentele Societăţii Regale Britanice în 1834, matematicianul englez Peter Barlow prezentând un astfel de dispozitiv. De asemenea, fotograful italian Ignazio a dezvoltat un telescop în anul 1850 pentru a studia o eclipsa de soare, folosind efectul zoom. Patentele timpurii pentru lentilele teleobiective includeau şi elemente mobile de lentile care puteau fi ajustate pentru a modifica distanţa focală totală a obiectivului. Lentilele de acest fel se numesc, în prezent, lentile varifocale.

Primul obiectiv cu zoom adevărat, care a păstrat focalizarea aproape clară în timp ce distanţa focală efectivă a ansamblului obiectivului a fost schimbată, a fost brevetat în 1902 de americanul Clile C. Allen. O utilizare timpurie a obiectivului cu zoom în cinematograf poate fi văzută în prezentarea filmului "It" cu Clara Bow, din 1927, notează site-ul https://eyesofageneration.com.

Au contribuit semnificativ la dezvoltarea tehnologiei zoom cineastul american Joseph B. Walker (de la Paramount) în anii '20 ai secolului trecut, Frank Gerhard Back în anii '40 şi inginerul optician francez Pierre Angénieux în anii '60.

De atunci, progresele în designul optic, în special utilizarea computerelor pentru urmărirea razelor optice, au făcut proiectarea şi construcţia obiectivelor cu zoom mult mai uşoare, iar acestea sunt acum utilizate pe scară largă în fotografia profesională şi de amatori, precum şi în televiziune. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: zoomlenshistory.org.uk