Jurnalist şi editor, Joseph Pulitzer a contribuit la stabilirea jurnalismului modern, fiind fondatorul Şcolii de Jurnalism Columbia şi al premiului omonim, cea mai înaltă distincţie americană pentru jurnalism atribuit din 1917, conform http://www.notablebiographies.com/. Şi-a construit de-a lungul anilor o reputaţie de jurnalist întreprinzător şi neobosit, ziarul său "New York World", pe care l-a cumpărat în 1883, devenind unul dintre cele mai importante ziare din New York.

Joseph Pulitzer s-a născut la 10 aprilie 1847, la Mako, Ungaria, într-o familie bogată. A copilărit la Budapesta şi a fost educat în şcoli private şi de învăţători particulari. La vârsta de şaptesprezece ani s-a hotărât să devină soldat, însă a fost respins din cauza vederii slabe şi a sănătăţii fragile, probleme cu care s-a confruntat toată viaţa sa. În cele din urmă, s-a înrolat ca înlocuitor al unui recrut în armata unionistă a Statelor Unite, o procedură permisă de sistemul de recrutare militară din războiul civil. Astfel, timp de un an a făcut parte din Cavaleria Lincoln, constituită în majoritate din germani.

S-a îndreptat, apoi, spre St. Louis, Missouri, unde după mai multe slujbe minore, a fost angajat să înregistreze drepturile funciare pentru Căile Ferate Pacific şi Atlantic şi, astfel, a ajuns să călătorească de-a lungul statului Missouri. Acest loc de muncă l-a determinat să urmeze Şcoala de drept. A devenit cetăţean naturalizat la 6 martie 1867, şi a fost admis în barou în 1868, potrivit http://www.notablebiographies.com/.

Mergea frecvent la bibliotecă pentru a-şi îmbunătăţi limba engleză, el vorbind foarte bine germana şi franceza. Aici, l-a întâlnit pe Carl Schurz, coeditor şi asociat la ziarul german "Westliche Post", care i-a oferit o slujbă de reporter. În timp ce acoperea o convenţie a republicanilor în oraşul Jefferson, în 1869, Pulitzer a fost nominalizat să candideze împotriva democratului Samuel Grantham ca reprezentant al celui de-al V-lea district din St. Louis. Joseph Pulitzer, în vârstă de 22 de ani, a câştigat şi şi-a ocupat locul cuvenit la 5 ianuarie 1870. Mai târziu, s-a alăturat democraţilor.

În 1872 a acceptat asocierea şi o poziţie de editor la "Westliche Post". În 1878 a cumpărat "St. Louis Dispatch", în cadrul unei licitaţii, pentru 2.500 de dolari. John A. Dillon, patronul ziarului "Post" a fost de acord cu unificarea publicaţiilor, la 12 decembrie 1878 apărând, astfel, noul "St. Louis Post and Dispatch". Numele a fost scurtat devenind "Post-Dispatch", iar numărul de pagini a crescut de la 4 la 8. "Joseph Pulitzer lucra la biroul său de dimineaţa devreme până la miezul nopţii sau mai târziu, interesându-se el însuşi de fiecare detaliu al gazetei" spunea, mai târziu, James Wyman Barrett, ultimul editor al "The New York World", în biografia "Joseph Pulitzer and His World", potrivit https://www.pulitzer.org/.

Cu toate că sănătatea începuse să i se degradeze din ce în ce mai mult, în 1883, a cumpărat ziarul "New York World", pentru suma de 346.000 de dolari de la omul de afaceri Jay Gould. Partenerul său John Dillon a preluat conducerea "Post-Dispatch", conform http://www.notablebiographies.com/

Pulitzer s-a dedicat noului ziar cu aceeaşi intensitate şi dăruire, prezentând în continuare fraudele şi lucrurile false, a evocat lupta împotriva răului public şi a abuzurilor. A influenţat forma ziarului modern prin combinarea expunerilor de corupţie politică şi a reportajului de investigaţie cu secvenţe publicitare, cu publicitatea independentă şi cu senzaţionalul. Moto-ul lui Pulitzer era ''Precizie! Concizie! Acurateţe!'', el crezând în relatarea simplă a faptelor şi a nimic altceva. În următorul deceniu, tirajul publicaţiei în toate ediţiile sale a urcat la peste 600.000 şi a fost cel mai mare ziar din ţară.

În 1890, la vârsta de 43 de ani, s-a retras din poziţia de editor al publicaţiei. Aproape orb, după ce în depresia sa severă a cedat şi unei boli care l-a făcut extrem de sensibil la zgomot, Pulitzer a plecat în străinătate în căutarea unor tratamente. Următoarele două decenii din viaţă şi le-a petrecut în mare parte în "zone" izolate fonic, făcând referire la iahtul său, Liberty, la "Turnul Tăcerii", refugiul său de vacanţă din Bar Harbor, Maine şi la conacul din New York. În acei ani, deşi a călătorit foarte des, Pulitzer a reuşit, totuşi, să menţină cea mai potrivită direcţie editorială şi de afaceri a ziarelor sale. Pentru a asigura secretul în comunicările sale, s-a bazat pe un cod, care conţinea aproximativ 20.000 de nume şi termeni.

Cu toate acestea, din 1896 şi până în 1898, Pulitzer a fost atras într-o luptă amară cu ziarul concurent "New York Journal", deţinut de William Randolph Hearst, în care nu existau restricţii aparente privind senzaţionalul sau fabricarea de ştiri. Pentru a vinde cât mai multe ziare, cei doi editori au început să relateze poveşti şocante, să tipărească titluri însângerate şi să folosească o mulţime de fotografii şi caricaturi pentru a atrage câţi mai mulţi cititori. Declanşarea războiului spaniolo-american din 1898 a intensificat rivalitatea. După războiul de patru luni, Pulitzer s-a retras din ceea ce a devenit cunoscut drept "jurnalism galben".

"World" a devenit mai temperat şi a servit drept voce editorială influentă în multe probleme ale Partidului Democrat. În opinia istoricilor, trecerea lui Pulitzer în "jurnalismul galben" a fost depăşită de realizările sale în serviciul public. A purtat cruciade curajoase şi adesea de succes împotriva practicilor corupte din guvern şi mediul de afaceri. El a fost responsabil în mare măsură de adoptarea legislaţiei antitrust şi a reglementărilor industriei asigurărilor.

Joseph Pulitzer a murit la 29 octombrie 1911, pe fondul unei insuficienţe cardiace la bordul yachtului său, la vârsta de 64 de ani. În timp ce "World" şi-a încheiat apariţia, în 1931, "Post-Dispatch" a continuat să fie publicat, chiar dacă nu a mai fost condus de vreun membru al familie Pulitzer.

În 1912, la un an după moartea jurnalistului american, a fost înfiinţată Columbia School of Journalism, iar primele Premii Pulitzer au fost acordate în 1917 sub supravegherea consiliului consultativ căruia i se încredinţase mandatul. AGERPRES/ (Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.britannica.com