Anatol Emilian Baconsky - poet, prozator, eseist şi traducător - s-a născut la 16 iunie 1925, în comuna Cofa din Hotin, Bucovina. Şi-a făcut studiile liceale la Chişinău şi la Râmnicu Vâlcea (1936-1945), apoi, între 1945-1949 a urmat cursurile Facultăţii de Drept de la Universitatea din Cluj, se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004).

A manifestat înclinaţii vădite către literatură încă din liceu. A debutat cu poezii în revista şcolară "Mugurel" din Drepcăuţi (1943), apoi cu eseu ("Socialul şi geneza artei"), în ziarul "Tribuna nouă" din Cluj (1945), după cum indică "Dicţionarul scriitorilor români", coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995). În 1950, după absolvirea facultăţii, a fost angajat secretar de redacţie la "Almanahul literar".

Editorial, a debutat în 1950 cu volumul "Poezii". Au urmat volumele: "Copiii din Valea Arieşului" (1951), "Cântece de zi şi noapte" (1954) - pentru care a fost distins cu Premiul de Stat, "Două poeme" (1956), "Fluxul memoriei" (1957), "Dincolo de iarnă" (1957), "Imn către zorii de zi" (1962), "Fiul risipitor" (1964), "Cadavre în vid" (1969, Premiul Uniunii Scriitorilor), "Corabia lui Sebastian" (1978, apărut postum). "Dacă la începuturile sale poetice Baconsky părea a fi un produs literar oarecare al dogmelor predominante, versificând fluent pentru anecdotica şi propaganda literaturii noi, în mai puţin de un deceniu el dobândeşte o personalitate distinctă şi deja controversată, impunând un stil şi o etică scriitoricească inconfundabile", remarcă scriitorul Dinu Flămând în "Dicţionarul scriitorilor români" (1995).

În cuvântarea pe care o rosteşte la primul Congres al Scriitorilor din România, în 1956, Baconsky "îşi amendează şi chiar reneagă propria producţie proletcultistă din anii '50 şi denunţă amestecul nociv al dogmatismului ideologic în poezie prin obiecţiile aduse prezenţei excesive a 'realismului în lirică' ", menţionează "Dicţionarul general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004).

Sursa foto: poeziisiversuri.com

În perioada 1953-1959, A.E. Baconsky a fost redactor-şef al revistei clujene "Almanahul literar", devenită ulterior "Steaua", unde a scris alături de Miron Radu Paraschivescu şi Geo Dumitrescu, promovând lirismul în poezia românească. În 1959 s-a mutat la Bucureşti, unde a devenit unul dintre principalii animatori ai vieţii literare din Capitală. A lucrat mulţi ani la reviste literare, fie ca redactor, fie în calitate de colaborator permanent ("Contemporanul", "Magazin", "Die Welt").

A abordat cu succes şi proza fantastică ("Echinoxul nebunilor şi alte povestiri", 1967). A publicat şi interesante note de călătorie, precum "Călătorii în Europa şi Asia" (1960) şi "Remember" (I-II, 1968). De asemenea, a scris eseuri critice despre scriitori români, curente şi scriitori din literatura universală contemporană ("Colocviu critic", 1957; "Poeţi şi poezie", 1963; "Meridiane", 1965 şi 1969 - ediţia a II-a). "Eseurile despre scriitorii români şi, mai ales, cele despre curente şi scriitori din literatura universală, acestea din urmă reunite în ediţia completă 'Meridiane' (1969), impun un cunoscător plurivalent şi un subtil teoretician", conform "Dicţionarului scriitorilor români" (1995).

Traducător prodigios (antologii din Quasimodo, Carl Sandburg ş.a.), A.E. Baconsky a realizat, în 1972, "Panorama poeziei universale contemporane", o selecţie din poeţii secolului XX, "comparabilă cu cele mai frumoase antologii din alte literaturi" ("Dicţionarul scriitorilor români"), pentru care a fost din nou distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. A fost tradus, la rândul său, în numeroase limbi.

A realizat şi studii despre pictură, a îngrijit sau a prefaţat albumele "Ghiaţă" (1971), "Ţuculescu" (1972), "Botticelli" (1977).

A. E. Baconsky a murit în Bucureşti, la cutremurul din 4 martie 1977. În volumul "9 pentru eternitate", apărut în 1977 şi consacrat memoriei celor nouă scriitori decedaţi în urma seismului din 4 martie 1977 (publicat de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti), criticul literar Mircea Iorgulescu scria despre A.E. Baconsky: "Lirismul lui A.E. Baconsky rezultă din mişcarea sensibilităţii între nelinişte şi meditaţie; e, în toată literatura lui, o cumpănire dramatică între experienţă şi spirit, o confruntare între sentimentul pierderii şi al ireversibilului şi năzuinţa unei vieţi de o calmă, ordonată intensitate (...)". AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu, editor online: Simona Aruştei)