Colegiul Naţional ''I. L. Caragiale'', situat în Calea Dorobanţilor nr. 163, este o şcoală cu tradiţie de mai bine de un secol, în care s-au educat şi format generaţii de intelectuali bucureşteni.

Colegiul a fost înfiinţat la sfârşitul secolului al XIX-lea ca seminar pedagogic -  Şcoala Normală Superioară (SNS), în el desfăşurându-şi activitatea ca profesori Alexandru Odobescu, Simion Mehedinţi, Nicolae Cartojan, Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompeiu, Constantin Rădulescu-Motru, Mihai Dragomirescu, Şerban Cioculescu, Octav Onicescu etc. În discursul inaugural al Şcolii Normale Superioare (1881), prof. univ. dr. I. Crăciunescu de la Facultatea de Litere şi totodată maestru de conferinţe la SNS enunţa deviza viitoarei şcoli: ''Cât despre noi (...) nu vom uita că tinerimea e pagina încă albă pe care se va scrie viitorul ţarei, nu o vom lăsa în voia cânturilor, ci cu mâni părinteşti vom însemna pe ea, dinainte, printr-o educaţie curată, naţională, tot ceea ce poate asigura într-o zi propăşirea şi prosperitatea patriei. 'Şciinţă şi patrie' va fi devisa acestei şcoli.'', conform site-ului colegiului - https://www.cnilcb.ro/.

În decembrie 1880 se dădea ordinul de înfiinţare a Şcolii Normale Superioare din Bucureşti, cu sediul în Calea Rahovei nr. 46 (directorul Şcolii Normale Superioare era  I. Zalomit). La 1 octombrie 1891, Alexandru Odobescu a devenit director al Şcolii Normale Superioare, el depunând eforturi oficiale pentru organizarea unei Şcoli de Aplicaţie a Şcolii Normale Superioare, destinată pregătirii practice a viitorilor învăţători şi profesori.

În 5 octombrie 1895 se finalizau demersurile juridice privind înfiinţarea Şcolii de Aplicaţie a Şcolii Normale Superioare, care şi-a inaugurat cursurile cu două clase de liceu, la data de 9 noiembrie 1895, în Calea Rahovei, nr. 46, sub directoratul lui Francudi Epaminonda. În 1898, Şcoala Normală Superioară îşi schimbă denumirea în Seminar Pedagogic Universitar.

În perioada 1898-1948, Şcoala de Aplicaţie a reflectat transformările generale din societate şi din învăţământul românesc. În anul 1898, denumirea ''şcoala de aplicaţie'' a fost înlocuită cu cea de ''gimnaziu de aplicaţie'', pe lângă Seminarul Pedagogic Universitar. Director al gimnaziului este numit Constantin Dumitrescu Iaşi (profesor la Universitatea Bucureşti, director în filosofie), care îndeplineşte această funcţie până în 1920.  În deceniul al treilea, sub directoratul lui Ion Rădulescu Pogoneanu, Gimnaziul de Aplicaţie a primit denumirea Liceul de băieţi ''Titu Maiorescu'', precizează site-ul https://www.cnilcb.ro/.

Inaugurat în Calea Rahovei (1895), colegiul şi-a dobândit actuala incintă în anul şcolar 1935-1936, într-o clădire monumentală, dar a cărei supraetajare cu nivelurile 1,2 şi 3 s-a realizat în etape, între 1939-1947.

Poza 1 - Liceul "Ion Luca Caragiale", 1989/OVIDIU BOGDAN/AGERPRES FOTO/ARHIVA

Poza 2 - Colegiul Naţional "Ion Luca Caragiale" din Capitală, 2021/CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Edificiul acesta, încă în construcţie în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a fost rechiziţionat de Comandamentul German. După 23 August 1944, în curtea şcolii au fost săpate tranşee şi au fost instalaţi militari români, care au rămas aici până în 1948. În perioada războiului, cursurile au fost suspendate timp de trei luni. În anul şcolar 1954-1955 apare oficial titulatura Şcoala Mixtă nr. 7 ''I.L. Caragiale'' - unitate de învăţământ liceal teoretic.

În perioada 1974-1977 s-a construit aripa nouă a clădirii din Calea Dorobanţilor nr.163. În anii '70, Liceul ''I.L. Caragiale'' a fost reorganizat: mai întâi ca liceu cu secţie sportivă, apoi liceu de matematică-fizică, iar ulterior, ca liceu industrial.

După 1989, liceul redevine teoretic, iar în 1996 dobândeşte statutul de Colegiu Naţional şi şcoală afiliată la UNESCO.

În prezent, Colegiul Naţional ''I. L. Caragiale'' este o instituţie modernă de învăţământ, orientată spre formarea unor adulţi a căror personalitate să le permită integrarea cu uşurinţă în rândul valorilor europene şi mondiale. Oportunităţile oferite de instituţie formării abilităţilor, a stimulării talentelor şi integrării intereselor tinerilor elevi sunt numeroase. Ca orice şcoală de tip european, Colegiul Naţional ''I. L. Caragiale'' acordă şanse egale tuturor elevilor proveniţi din medii sociale diferite, ale căror mentalităţi şi culturi proprii sunt foarte diverse, şi pe care îi stimulează în descoperirea tradiţiilor, valorilor ştiinţifice şi artistice româneşti în contextul larg al marii culturi universale.

În 2004 a fost sfinţită capela Colegiului Naţional "I.L. Caragiale", cu ocazia sărbătoririi hramului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Răsfoind cataloagele liceului, în paginile acestora se regăsesc nume cu rezonanţă, ale unor absolvenţi care au făcut carieră în domenii dintre cele mai diverse - politic, economic, artistic etc - Bălaşa Tudor, Bălescu Radu, Bănică Ştefan jr., Blaier Andrei, Bondoc Simona, Brezianu Andrei, Călinescu Matei, Chiliman Andrei, Chiriac Dorina, Constantinescu Marina, Dăianu Daniel, Dobrică Gil, Dragomiroiu Maria, Enigărescu Octav, Finţi Andrei, Hossu Longin Lucia, Lemnete Gabriel, Maci Eugenia, Marinescu Bogdan, Moculescu Horia, Movilă Irina, Movileanu Carmen, Murăruş Oana, Oprescu Sorin, Oţelea Cornel, Paillou Jean, Pană Dindelegan Gabriela, Papadima Liviu, Patriciu Dinu, Pintilie Lucian, Profeta Laurenţiu, Rotaru Marilena, Seciu Valeria, Şerbănescu Ilie, Todea Cornel, Tomoroveanu Ilinca, Trepcea Cristina, Stanoevici Bogdan, Gheorghiu Bogdan, Vieriţă Adrian, mai menţionează site-ul https://www.cnilcb.ro/.

Una dintre tradiţiile Colegiului este defilarea absolvenţilor fiecărei promoţii care termină clasa a XII-a, în ultima zi de şcoală, în costume cât mai originale, de-a lungul Căii Dorobanţilor - de la intersecţia cu Şoseaua Ştefan cel Mare până la intrarea pe poarta principală a Colegiului. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu; redactori Arhiva Foto: Vlad Ruşeanu, Elena Bălan, Mihaela Tufega; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)