Ortodoxe
Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii; Sf. Ier. Amfilohie, episcopul Iconiei, şi Grigorie, episcopul Acragandelor (Dezlegare la peşte)

Greco-catolice
Sf. ep. Amfilochie; Sf. ep. Grigore

Romano-catolice
Ss. Clement I, pp. m.; Columban, abate *; Lucreţia, m.


Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii este pomenit de Biserica Ortodoxă Română la 23 noiembrie.

Cuviosul Antonie de la Iezer a trăit în vremea domnului Ţării Româneşti Matei Basarab (1632-1654) şi a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu (1688-1714).

S-a născut la o dată cuprinsă între anii 1625-1628, într-o familie de negustori aromâni, originari din localitatea Ioanina, din Munţii Pindului (nordul Greciei), care, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, s-au stabilit în Râmnicu-Vâlcea.

El însuşi era negustor şi avea familie. Fiul său, Mihail, a fost preot slujitor la Catedrala din Râmnic şi, după moartea soţiei, a urmat viaţa monahală.

Cuviosul Antonie a rămas văduv de tânăr, dar abia la vârsta de 62 de ani s-a hotărât să intre în obştea Schitului Iezerul, unde a fost tuns în monahism, sub numele de Antonie. Aici, a vieţuit în ascultare, smerenie, post şi rugăciune, până în anul 1690, când s-a retras, pentru mai multă linişte, într-o peşteră situată în apropiere de schit.

Dorind să aibă un loc potrivit pentru rugăciune, timp de trei ani a săpat în stâncă, cu dalta şi ciocanul, un mic paraclis, pe care 1-a înzestrat cu cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe. În această bisericuţă, sfinţită de episcopul Ilarion al Râmnicului, s-a rugat neîncetat sihastrul Antonie, timp de 28 de ani, nevoindu-se cu postul şi privegherea.

Vestea despre nevoinţele şi viaţa sa sfântă s-a răspândit atât în Oltenia, cât şi dincolo de munţi, în Transilvania, de unde tot mai mulţi călugări şi credincioşi veneau la peştera Cuviosului Antonie. A trecut la cele veşnice, la 23 noiembrie 1720 (după unii istorici, la 1714 sau 1718).

A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, prin hotărârea Sfântului Sinod din iunie 1992, fixându-i-se ca dată de prăznuire ziua trecerii sale din această lume, 23 noiembrie.

"Cultul Sfântului Antonie adună în zilele noastre mulţime de credincioşi ce se roagă la moaştele sale ce se află în Paraclisul de la Mănăstirea Iezer sau urcă la peşteră unde în liniştea codrului se bucură de întâlnirea tainică cu cel care, urmând Mântuitorului, s-a făcut viu în veci. Toţi cei ce vor dori a se nevoi şi a urca la peştera Cuviosului Antonie să fie încredinţaţi că osteneala lor nu va rămâne nerăsplătită. De aici, din inima pădurii, ca dintr-un amvon, viaţa sfântului străbate peste veacuri ca o predică fără cuvânt a sihaştrilor, ce vorbesc doar prin pacea pe care rugăciunea lor o face să se reverse în fiecare suflet dornic de a vieţui în Dumnezeu. Cu smerenie să ne apropiem şi noi de locul nevoinţelor Cuviosului Părinte Antonie de la Iezerul Vâlcii şi să sărutăm cu evlavie sfintele sale moaşte, rugându-l să ne învrednicească şi pe noi a ne petrece timpul vremelniciei noastre ca fii ai Luminii în credinţă, nădejde şi iubire". (arhiepiscopiaramnicului.ro)

* Sfântul Ierarh Amfilohie, episcopul Iconiei, care a participat la Sinodul II Ecumenic, a trăit până în vremea împăratului Teodosie I, cunoscut şi sub numele de Teodosie cel Mare (379-395), cel care a decretat creştinismul religie oficială a Imperiului Roman.

Pentru lupta sa împotriva ereziilor ce tulburau Biserica în acel timp, Sfântul Amfilohie era cunoscut şi preţuit de Sfinţii Părinţi. Avea o relaţie deosebită cu Sfântul Vasile cel Mare şi cu Sfântul Grigorie Teologul. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; "Monahismul ortodox românesc", vol. II, 2016; arhiepiscopiaramnicului.ro) AGERPRES /(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)