Horia Hulubei, fizician, a fost membru corespondent (26 mai 1937) şi membru titular (27 mai 1946; 2 iulie 1955) al Academiei Române, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Matematice şi Fizice a Academiei Române (1963-1965), preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Fizice a Academiei Române (1965-1972).

S-a născut la 15 noiembrie 1896 la Iaşi, unde a absolvit studiile elementare şi secundare. A urmat cursurile liceului internat din Iaşi. În anul 1916 s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, secţia Fizică şi Chimie. Dar, în acelaşi an, şi-a întrerupt studiile, fiind trimis pe front cu gradul de sublocotenent. A participat ca infanterist la bătălia de la Mărăşeşti.

HORIA HULUBEI - 1957

Foto: (c)  MIRCEA KESSLER/  AGERPRES FOTO/ARHIVA

La iniţiativa şefului misiunii militare franceze, Generalul Berthelot, Horia Hulubei a fost trimis în Franţa, unde a fost pregătit şi a participat ca pilot de vânătoare la bătăliile aeriene de pe frontul de Vest, fiind rănit. A fost decorat cu Ordinul Legiunea de Onoare.

În 1922 s-a întors în ţară şi a fost numit şeful unui birou de navigaţie aeriană civilă. Cu această ocazie contribuie la deschiderea primei linii româneşti Constantinopol - Bucureşti - Budapesta.

Totodată, îşi reia studiile la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, obţinând licenţa Magna cum Laude în 1926, şi pleacă la Paris cu o bursă de studii.

Lucrează la Universitatea Sorbona sub coordonarea profesorului Jean Perrin. În 1933 îşi ia doctoratul în domeniul efectului Compton multiplu. Comisia care i-a acordat titlul de doctor era condusă de Marie Curie, dublă laureată a premiului Nobel. Din comisie mai făceau parte Jean Perrin şi Charles Mauguin.

În 1936 Jean Perrin îl însărcinează cu organizarea sălilor de electronică şi raze X din cadrul expoziţiei mondiale din 1937 de la Palais de Decouverte. Hulubei alcătuieşte experimente în domeniul spectrelor de raze X, a microscopiei electronice, descărcării în gaze etc. Pentru această activitate primeşte medalia de aur a expoziţiei şi medalia "Henri Jouvenele".

Jean Perrin aprecia în mod deosebit calităţile intelectuale ale lui Horia Hulubei, rezultatele activităţii sale ştiinţifice şi ideile noi pe care le aplica cu succes în cercetările de fizică experimentală şi îi prilejuieşte accesul în cercul unor fizicieni iluştri ca Albert Einstein, Frederic Joliot, Pierre Auger etc.

În 1938, Horia Hulubei lucrează ca profesor la catedra de Structura Materiei a Universităţii din Iaşi şi în paralel este director la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris până în 1947.

În 1939 se întoarce definitiv în România, iar în anul 1940 se mută la Universitatea Bucureşti, fiind profesor la catedra de Structura Materiei. Între 1940 şi 1944, Horia Hulubei a fost rectorul Universităţii Bucureşti.

Activitatea sa ştiinţifică a îmbrăţişat domenii diverse (fotoelectricitate, particule elementare, fizică nucleară, reactoare nucleare, izotopi radioactivi, chimie fizică, fizică atomică etc.). Pentru cercetările sale, a fost numit Maître de Recherches şi apoi Directeur de Recherches în cadrul Centrului Naţional de Cercetare Ştiinţifică al Franţei. A ocupat această poziţie până în 1947, cu o singură întrerupere în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

La 1 septembrie 1949 a fost înfiinţat Institutul de Fizică al Academiei Române sub conducerea sa. În 1955, cu prilejul alegerii sale ca membru titular al Academiei Române, Horia Hulubei declara: "Prin înfiinţarea Institutului de Fizică Atomică (al Academiei) s-a realizat posibilitatea de a se creşte în ţară cadre de fizicieni eminenţi - din care mulţi cu lucrări deja cunoscute în lume, aducând prestigiu ştiinţei româneşti şi asigurând schimbul de mâine în acest sector. Ei realizează un aport însemnat pentru economia ţării prin lucrările lor" (http://curieruldefizica.nipne.ro).

În anul 1956 a fost înfiinţat, prin decizie guvernamentală, Institutul de Fizică Atomică - IFA.

Horia Hulubei s-a preocupat ca realizările IFA să fie transferate şi aplicate în economie sau alte domenii ale ştiinţei, creându-se discipline noi ca medicina nucleară, prin aplicarea radioizotopilor produşi la IFA în sănătatea publică. În acest fel, IFA a căpătat, încă de la început, recunoaştere şi prestigiu pe plan naţional şi internaţional.

Pentru activitatea ştiinţifică desfăşurată în Franţa, Hulubei primeşte premiul Fossignon, premiul Henri Wilde (1938) din partea Academiei de Ştiinţe a Franţei şi devine membru corespondent al Academiei Române (Secţia Ştiinţifică) în 1937, membru titular în 1946, este îndepărtat din Academie în 1948 şi repus în drepturi în 1955. De asemenea, a fost ales membru al Academiei Franceze de Ştiinţe (1940), al Academiei de Ştiinţe din Lisabona (1944) şi al Consiliului Ştiinţific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna (Rusia).

A fost membru al Societăţilor de Fizică din România, Franţa, Germania, Elveţia, SUA. S-a stins din viaţă la 22 noiembrie 1972.

Horia Hulubei a făcut parte din grupul de experţi ONU, însărcinat cu examinarea posibilităţii de detectare a exploziilor nucleare. A fost reprezentantul României la Agenţia pentru Energie Atomică de la Viena. (surse: Curierul de Fizică nr 74, martie 2013 - http://curieruldefizica.nipne.ro/; Dicţionarul Membrii Academiei Române, 2003, Ed. Enciclopedică) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)