Regele Mihai I, 100 de ani: Prima (1927-1930) şi a doua domnie (1940-1947)
Mihai I (1921-2017) a fost rege al României în două perioade diferite, între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, sub Regenţă, el fiind minor, şi între 6 septembrie 1940, când Carol al II-lea a renunţat la prerogativele regale, şi până la 30 decembrie 1947, când regele Mihai a fost obligat să abdice, de către comunişti.
În decembrie 1925, printr-o scrisoare adresată regelui Ferdinand (1914-1927), principele Carol, aflat la Londra, renunţa pentru a treia oară la obligaţiile ce-i reveneau în calitate de moştenitor la Tronul României, notează ''Istoria României în date'' (2003). Regele Ferdinand a convocat Consiliul de Coroană, la Sinaia, la 31 decembrie 1925, care a aprobat cu majoritate de voturi renunţarea principelui Carol la toate drepturile şi prerogativele ce-i reveneau în calitate de moştenitor şi proclamarea fiului său, Mihai, ca principe moştenitor al Tronului României. Parlamentul a ratificat cu 231 de voturi şi 3 contra, hotărârea Consiliului de Coroană privind aprobarea renunţării principelui Carol la Tronului României, cunoscut şi sub denumirea de "Actul de la 4 ianuarie" şi recunoaşterea prinţului Mihai (pe atunci în vârstă de numai 4 ani) ca principe moştenitor, "coborâtorul direct şi legitim în ordinea de primogenitură bărbătească a regelui domnitor". Pe timpul minoratului lui Mihai, a fost instituită o Regenţă, formată din patriarhul Miron Cristea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Gheorghe Buzdugan (din 1 octombrie 1929, în urma decesului său, a fost numit Constantin Sărăţeanu), şi principele Nicolae, fratele lui Carol, potrivit volumului "Ferdinand" ("Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947)", vol.II, Ioan Scurtu, 2004).

Regele Carol al II-lea impreuna cu Marele Voievod de Alba Iulia Mihai, la Ateneul Roman pentru a prezenta condoleante familiei poetului si omului politic Octavian Goga. Realizat: 14 mai 1938.
Foto: (c) AGERPRES FOTO/ARHIVA
Prima domnie a lui Mihai I (20 iul. 1927-8 iun. 1930), sub Regenţă, a stat sub semnul incertitudinilor, în condiţiile în care, în exterior, tatăl său, principele Carol se pregătea să revină în ţară, iar în interior se intensifica mişcarea carlistă pentru readucerea sa pe Tronul României. Principele Carol a revenit în ţară la 6 iunie 1930. O zi mai târziu, Regenţa, instituită la moartea regelui Ferdinand, şi-a dat demisia. În acest context, guvernul a preluat puterile şi prerogativele constituţionale şi, în virtutea acestora, l-a detronat pe regele Mihai, potrivit volumelor "Istoria României în date" (2003) şi "Enciclopedia Şefilor de stat şi de Guvern ai României" (2011).
La 8 iunie 1930, Parlamentul l-a proclamat pe principele Carol rege al României, sub numele de Carol al II-lea, "coborâtor direct şi legitim în ordine de primogenitură bărbătească a regelui Ferdinand". Regele Mihai a redevenit prinţ moştenitor, primind titlul de "Mare Voievod de Alba Iulia".

Funeraliile reginei Maria a României, care au avut loc la Curtea de Argeş; participanţi la funeralii: pe scări (în plan secund): Ernest Urdăreanu, Gh.Tătărescu, Nicolae Iorga, dr. C. Angelescu. În prim plan: Mihai I, regele Carol al II-lea şi principele Nicolae. Realizat: 22 iulie 1938.
Foto: (c) ARHIVELE NATIONALE ALE ROMANIEI/AGERPRES
A doua domnie a regelui Mihai I (6 sept.1940-31 dec.1947) a debutat în condiţii dramatice, într-o Românie sfâşiată teritorial şi într-o Europă aflată în plin război. Evenimentele din vara anului 1940 - notele ultimative ale URSS (26 şi 28 iunie, când au fost ocupate Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei, respectiv 50.762 km pătraţi cu 3.776.000 de locuitori) şi Dictatul de la Viena (30 august, când Ungaria horthystă a ocupat 43.500 km pătraţi, respectiv nord-estul Transilvaniei, cu o populaţie de 2.667.000 locuitori) - demonstraţiile puternice de protest de la începutul lunii septembrie, atitudinea ostilă a liderilor politici şi a armatei l-au obligat pe Carol al II-lea să renunţe la prerogativele regale, la 6 septembrie 1940. În documentul semnat ca un apel către români, fostul suveran a omis deliberat termenul de "abdicare", lăsând loc unei eventuale reveniri. Încă din dimineaţa zilei de 5 septembrie, Carol al II-lea îl învestise pe generalul Ion Antonescu cu "depline puteri pentru conducerea statului român". În aceeaşi zi, a fost suspendată Constituţia şi au fost dizolvate Corpurile legiuitoare, potrivit volumelor "O istorie a românilor" (Ion Bulei, 2007) şi "Istoria României în date" (2003).

Regele Mihai I (1927-1930, 1940-1947) vizitând o infirmerie din Bucureşti. Realizat: 20 ianuarie 1942.
Foto: (c) ARHIVELE NATIONALE ALE ROMANIEI/AGERPRES
În dimineaţa zilei de 6 septembrie, principele Mihai (19 ani) a depus, în Sala Tronului, jurământul în faţa generalului Ion Antonescu, conducătorul statului, a patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Nicodim, şi a primului preşedintele al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dimitrie Gh. Lupu, într-o nouă formulă dictată de conducătorul statului: "Jur credinţă naţiunii române. Jur să păzesc cu sfinţenie legile statului. Jur să păzesc şi să apăr fiinţa statului şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!", conform volumului "Mihai I" ("Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947)", vol.IV, Ioan Scurtu, 2004).
Primul decret semnat de regele Mihai I, în dimineaţa aceleiaşi zile, a fost acela de reînvestire a lui Ion Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, "cu depline puteri pentru conducerea statului român". Regele rămânea cu următoarele prerogative: era capul oştirii, avea dreptul de a bate monedă, conferea decoraţiunile române, primea şi acredita ambasadorii şi miniştrii plenipotenţiari; îl numea pe primul-ministru, însărcinat cu depline puteri, avea dreptul de amnistie şi graţiere. În Articolul III din Decret se menţiona: "Toate celelalte puteri ale statului se exercită de preşedintele Consiliului de Miniştri", potrivit volumului "Istoria românilor - România Reîntregită (1918-1940)" (vol. VIII, 2003).
Deşi era suveranul României şi, formal, capul oştirii, generalul Ion Antonescu, care a instaurat un regim autoritar între 6 septembrie 1940-23 ianuarie 1941 şi 23 ianuarie 1941-23 august 1944, i-a lăsat regelui Mihai doar atribuţii formale. La 22 iunie 1941, România a intrat în război, alături de Germania, împotriva URSS. Însă, intrarea în război nu s-a făcut printr-o convenţie, care să stipuleze condiţiile colaborării cu Germania, şi nici printr-o consultare cu factorii politici din ţară, însuşi regele aflând de la radio acest fapt. În anii 1943-1944, regele Mihai şi principalii săi colaboratori şi sfătuitori s-au distanţat treptat de mareşalul Ion Antonescu, şi împreună cu lideri ai principalelor partide politice democratice şi cu unele cercuri militare, au întreprins demersuri politico-militare, în vederea ieşirii României din alianţa cu Axa şi alăturarea ei Naţiunilor Unite. În contextul deteriorării rapide a situaţiei de pe front (la 20 august 1944, a început ofensiva trupelor sovietice în zona Iaşi-Chişinău, soldată, încă de la început cu străpungerea poziţiilor defensive româno-germane) şi al refuzului mareşalului Ion Antonescu de a părăsi Axa şi de a încheia armistiţiul fără consimţământul lui Hitler, la 23 august, aflat în audienţă la regele Mihai I, acesta l-a destituit din funcţia de conducător al statului şi a ordonat arestarea lui. Printr-o proclamaţie adresată naţiunii, regele Mihai I a anunţat ieşirea din alianţa cu puterile Axei, încetarea războiului împotriva Naţiunilor Unite şi acceptarea armistiţiului oferit de SUA, URSS şi Marea Britanie. În acelaşi timp, s-a anunţat formarea unui guvern de uniune naţională, condus de generalul Constantin Sănătescu, care a fost însărcinat cu încheierea păcii cu Naţiunile Unite.

Manifestări legate de revenirea Transilvaniei de Nord-Est sub administraţie românească. Au participat Majestatea Sa, Regele Mihai I (ctr), dr. Petru Groza (stg), preşedintele Consiliului de Miniştri (prim-ministru) şi Nicodim Munteanu (dr), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Catedrala Ortodoxă de la Cluj cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Realizat: 13 martie 1945.
Foto: (c) AGERPRES FOTO/ARHIVA
În realitate însă, aliaţii nu oferiseră României "armistiţiul", ci ceruseră capitularea necondiţionată. În aceste condiţii, guvernul sovietic s-a considerat în continuare în stare de război cu România până la 12 septembrie, când a fost semnată la Moscova, Convenţia de armistiţiu, care declara România o ţară înfrântă în război, consacra anexiunile sovietice din 28 iunie 1940 şi impunea plata unor despăgubiri de război către URSS. A fost declarat nul Arbitrajul de la Viena, "Transilvania sau cea mai mare parte a ei" revenind României, consemnează volumul "Istoria României în date" (2003).
Începând din seara zilei de 23 august, Armata Română a trecut la lupta antifascistă. În perioada 23-28 august, lupte grele s-au dat pe Valea Prahovei, în porturile dunărene, în Dobrogea, Muntenia şi Oltenia. În dimineaţa zilei de 24 august 1944, pe baza ordinului dat de Adolf Hitler, trupele germane din nordul Capitalei au lansat un atac, sprijinit de aviaţie, pentru ocuparea Bucureştilor. Atacurile aeriene s-au succedat rapid, lovind mai ales centrul Capitalei. Lupte grele s-au dat la Şcoala superioară de Război, Prefectura din Ilfov, bariera Rahova, pădurile Băneasa şi Otopeni. La 28 august, Bucureştii erau eliberaţi prin forţe proprii. Prin eliberarea oraşelor Carei şi Satu Mare, la 25 octombrie 1944, s-a încheiat eliberarea întregului teritoriu transilvan.

Manifestări legate de revenirea Transilvaniei de Nord-Est sub administraţie românească. Au participat Majestatea Sa, Regele Mihai I, dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri (prim-ministru), Gheorghe Tătărescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, ministrul Afacerilor Străine şi Andrei I. Vîşinski, preşedinte al Comisiei Aliate de Control pentru România. Realizat: 13 martie 1945.
Foto: (c) AGERPRES FOTO/ARHIVA
Criza politică declanşată de comunişti în 1945, în vederea preluării puterii, i-a oferit prilejul lui Andrei I. Vîşinski, prim-locţiitor al comisarului poporului pentru Afacerile Străine al URSS şi preşedinte al Comisiei Aliate de Control pentru România, de a veni la Bucureşti. Acesta i-a impus regelui Mihai I, în decursul întâlnirilor din 27, 28 februarie şi 1 martie 1945, demiterea premierului, generalul Nicolae Rădescu, şi formarea unui guvern al Frontului Naţional Democrat (FND), condus de dr. Petru Groza. După dezbateri amănunţite, regele, care nu a fost sprijinit de SUA şi Marea Britanie, în contextul dezarmării trupelor române din Capitală din ordinul autorităţilor sovietice, a acceptat ca Petru Groza să formeze un nou guvern, cu condiţia reprezentării partidelor democratice, restabilirii administraţiei române asupra nord-estului Transilvaniei şi atenuării aplicării prevederilor Convenţiei de armistiţiu. Instaurat la 6 martie, guvernul dr. Petru Groza, sprijinit de URSS, a trecut la aplicarea unor măsuri având ca scop destrămarea structurilor politice, economice şi culturale existente, în vederea instituirii modelului sovietic, potrivit volumului "Enciclopedia Şefilor de stat şi de Guvern ai României" (2011).

Regele Mihai I şi membri ai guvernului Petru Groza, la Mitropolie. Realizat: 28 martie 1945.
Foto: (c) ROMPRES / FOTO
La Conferinţa de la Potsdam (17 iul.-2 aug. 1945), reprezentanţii SUA, URSS şi ai Marii Britanii au vorbit despre necesitatea constituirii, în ţările foste satelite ale Germaniei, a unor guverne "democratice reprezentative şi recunoscute". În acest sens, regele Mihai I a cerut, după consultarea liderilor politici, demisia guvernului Groza la 20 august 1945, pentru a se forma un guvern reprezentativ, care să exprime voinţa cetăţenilor ţării. În urma refuzului primului-ministru, suveranul a încercat să împiedice activitatea guvernului prin nesemnarea actelor şi legilor emise de Consiliul de Miniştri ("greva regală", 23 aug.1945-7 ian. 1946), refuzând orice colaborare cu membrii guvernului. Tactica suveranului a fost contracarată de comunişti printr-o soluţie anticonstituţională de sancţionare a deciziilor şi actelor oficiale guvernamentale pe calea Jurnalelor Consiliului de Miniştri, care nu necesitau semnătura regelui. La 8 noiembrie 1945, demonstraţia organizaţiilor de tineret PNŢ şi PNL împotriva guvernului Groza şi de sprijin al suveranului, a fost sângeros reprimată de autorităţile comuniste.

Parada militară şi defilarea muncitorilor, dedicate zilei de 9 Mai 1945 - Ziua Victoriei. La paradă au luat parte: dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ivan Zaharovici Susaikov, general-colonel al armatei sovietice, Majestatea Sa, Regele Mihai I, Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministrul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice, membrii ai guvernului, precum şi reprezentanţi ai Naţiunilor Unite. Realizat: 10 mai 1945.
Foto: (c) AGERPRES FOTO/ARHIVA
În urma conferinţei de la Moscova (dec. 1945) a miniştrilor de externe ai URSS, SUA şi Marii Britanii s-a hotărât includerea a câte unui reprezentant al PNŢ şi PNL. Însă prin această decizie era recunoscut, de fapt, regimul impus României de Moscova, prin A.I. Vîşinski, la 6 martie 1945. În aceste condiţii, alegerile din 19 noiembrie 1946, falsificate de coaliţia condusă de PCR, au deschis ultima fază în preluarea integrală a puterii şi instaurarea regimului comunist de tip sovietic. Obiectivul final urmărit de regele Mihai I, acela al demisiei guvernului Groza, nu a fost atins. Prin constituirea şi activitatea Adunării Deputaţilor, partidul comuniştilor a reuşit să-şi exercite controlul atât asupra puterii executive, cât şi asupra celei legislative, posibilităţile de acţiune ale suveranului devenind extrem de limitate, fiind lipsit, între altele, de prerogativa sa de a dizolva Parlamentul.

Cuvântarea Majestăţii Sale, Regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) la festivitatea de numire a ambasadorului României în URSS, Iorgu Iordan, în calitatea de membru al Academiei Române. La festivitate au participat personalităţi politice şi culturale ale vremii. Realizat: 29 mai 1946.
Foto: (c) AGERPRES FOTO/ARHIVA ISTORICA

Regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) citind Discursul Tronului, la deschiderea lucrărilor Parlamentului. Alături de rege se află premierul Petru Groza şi alţi membri ai guvernului condus de acesta. Realizat: 3 decembrie 1946.
Foto: (c) AGERPRES FOTO/ARHIVA
În noiembrie 1947, în urma vizitelor la Londra, unde a participat la căsătoria verişoarei sale, principesa Elisabeta, şi apoi la Paris, unde, a avut convorbiri cu liderii occidentali, suveranul român s-a convins definitiv că România a fost lăsată în sfera de interese şi de dominaţie a URSS. Situaţia fusese hotărâtă, de fapt, încă de la Conferinţa celor Trei Mari de la Teheran (28 nov.-1 dec. 1943) şi confirmată, în octombrie 1944, prin acordul de procentaj Churchill-Stalin convenit la Moscova. În timpul absenţei sale din ţară, comuniştii reuşiseră să obţină noi poziţii în guvernul dr. Groza: Ana Pauker la Afaceri Străine (6 nov. 1947) şi Emil Bodnăraş la Apărare Naţională (23 dec. 1947).
.jpg)
Manifestări organizate de Ziua Naţională, la Patriarhia Română, la 10 mai 1947. În prim plan M.S. Regele Mihai (1927-1930; 1940-1947) şi primul ministru dr.Petru Groza. Realizat 10 mai 1947.
Foto: (c) AGERPRES FOTO/ARHIVA
Regele Mihai I s-a reîntors în ţară la 21 decembrie, iar câteva zile mai târziu, la 30 decembrie 1947, era silit, prin şantaj şi ameninţare, de către autorităţile comuniste, să abdice. Mihai I a părăsit România, împreună cu mama sa, Elena, la 4 ianuarie 1948.
Adunarea Deputaţilor, convocată în sesiune extraordinară, luând act de abdicarea regelui Mihai I, cât şi de Proclamaţia către Ţară a guvernului, a abrogat Constituţia din 1866, cu modificările din 29 martie 1923, din 1 septembrie 1944 şi următoarele, şi a proclamat România Republică Populară. Abdicarea silită a regelui Mihai I a marcat sfârşitul regalităţii în România, dar şi suprimarea totală a vieţii constituţionale, după o perioadă de dictaturi succesive, şi începutul dictaturii comuniste. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; redactori Arhiva foto: Mihaela Tufega, Elena Bălan; editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)
* Explicaţie foto din deschidere: Deschiderea Parlamentului, după decesul regelui Ferdinand (1914-1927). La tribună principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea, Gheorghe Buzdugan - membrii ai Regenţei. În plan secund, regele Mihai; începutul primei domnii a regelui Mihai (1927-1930). Realizat: 20 iulie 1927.
Citiţi şi:
Regele Mihai I, 100 de ani: Momente importante din viaţa suveranului (25 octombrie)
Regele Mihai I, 100 de ani : Revenirea în ţară după anii de exil
Regele Mihai I, 100 de ani: Abdicarea forţată şi anii de exil
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.
Alte știri din categorie
SĂRBĂTORI ȘI TRADIȚII POPULARE: Sânzienele sau Drăgaica (24 iunie)
Sărbători solstițiale, Sânzienele (Drăgaica) și Sânpetru sunt celebrate în tradiția popular de ziua nașterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (24 iunie) și la praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel (29 iunie). În tradiția populară, ziua de Sânziene este respectată cu strictețe. Legat de acest moment există diverse obic
24 iunie - Ziua Universală a Iei
La 24 iunie, în fiecare an, începând din 2013, este sărbătorită Ziua Universală a Iei. Comunitatea online 'La Blouse Roumaine', fondată de Andreea Tănăsescu, propunea în 2012, ca ziua de 24 iunie, când are loc sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și cea străveche a Sânzienelor și Drăgaicei, să devină
24 iunie - Ziua Sătmarului
La 24 iunie, începând din acest an, este marcată Ziua Sătmarului, instituită prin Legea nr.59/2026. În 2025, deputații PNL Adrian Cozma și Gabriel Andronache au inițiat propunerea legislativă pentru instituirea zilei de 24 iunie ca 'Ziua Sătmarului'. 'În toată Transilvania, această sărbătoare creștină este marcată într
24 iunie - Ziua internațională a femeilor în diplomație (ONU)
Ziua Internațională a femeilor în diplomație, celebrată la 24 iunie, reprezintă o ocazie de a evidenția rolul esențial al femeilor în construirea dialogului, a cooperării internaționale și a păcii. Prin promovarea participării egale a femeilor în diplomație, comunitatea internațională contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă și la consol
SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 24 iunie
Ortodoxe Nașterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul (Sânzienele sau Drăgaica); Aducerea moaștelor Sf. Mare Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; Sf. Ier. Niceta de Remesiana Greco-catolice Nașterea Sfântului Ioan Profetul, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului (Sânzienele) R
EFEMERIDE ASTRONOMICE - 24 iunie
Este a 175-a zi a anului 2026. Au mai rămas 190 de zile până la sfârșitul anului. Soarele răsare la 05 h 32 m și apune la 21 h 04 m. Luna răsare la 16 h 13 m și apune la 01 h 41 m. AGERPRES (Documentare, editor: Horia Plugaru)
Consultări președinte-partide în vederea desemnării premierului (cronologie și procedură)
Președintele Nicușor Dan a chemat partidele politice parlamentare la consultări la 23 iunie 2026, începând cu ora 13:00, în vederea desemnării unui nou prim-ministru, conform presidency.ro/. Noua rundă de consultări formale are loc după ce guvernul premierului desemnat Adrian Veștea a fost respins de Parlament la 22 iunie. Consultăril
PERSONALITATEA ZILEI: Prima femeie egiptolog, franțuzoaica Christiane Desroches-Noblecourt
Christiane Desroches Noblecourt a fost unul dintre cei mai influenți specialiști în conservarea monumentelor antice, în special a celor din Egipt. A fost prima femeie care a condus o excavare arheologică în 1938 și a jucat un rol esențial în salvarea templelor din Abu Simbel în anii 1960. Contribuțiile aduse egiptologiei și conservării patrimoni
DOCUMENTAR: 20 de ani de la moartea producătorului de televiziune Aaron Spelling (23 iunie)
Producătorul de televiziune Aaron Spelling s-a născut la 22 aprilie 1923, în Dallas, Texas. Tatăl său, care a servit ca pilot în Forțele Aeriene Americane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a lucrat ca croitor și abia putea întreține o familie de șase persoane. Aaron a urmat o școală simplă lângă o fabrică de textile, unde se adunau ad
23 iunie - Ziua funcționarului public
În 23 iunie, anual, este marcată Ziua funcționarului public, instituită prin Legea 145/2016. Senatul României a votat, la 21 martie 2016, propunerea legislativă privind instituirea acestei zile. Potrivit inițiatorilor proiectului legislativ, instituirea unei zile a funcționarului public român are rolul de a contribui la îmbunătățirea im
23 iunie - Ziua Națiunilor Unite pentru Serviciul Public
La 23 iunie este marcată Ziua Națiunilor Unite pentru Serviciul Public. Marcată sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, ziua a fost instituită prin Rezoluția 57/277, în cadrul Adunării Generale a Națiunilor Unite, la 20 decembrie 2002. Este celebrată pentru recunoașterea valorii și virtuții serviciului administrației publice față de
23 iunie - Ziua internațională a văduvelor (ONU)
Ziua internațională a văduvelor este marcată la 23 iunie, în fiecare an, pentru a evidenția nedreptățile cu care se confruntă văduvele din întreaga lume și pentru a sensibiliza populația în vederea sprijinirii acestora și a copiilor lor. Pentru multe societăți, identitatea unei femei este atașată de partenerul ei, iar după moartea acestuia, problemele cu ca
SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 23 iunie
Ortodoxe Sf. Mc. Agripina; Sf. Sfințit Mc. Aristocle preotul Greco-catolice Sf. m. Agripina Romano-catolice Sf. Iosif Cafasso, pr. Sfânta Muceniță Agripina este pomenită în calendarul creștin ortodox la 23 iunie.
EFEMERIDE ASTRONOMICE - 23 iunie
Este a 174-a zi a anului 2026. Au mai rămas 191 de zile până la sfârșitul anului. Soarele răsare la 05 h 32 m și apune la 21 h 04 m. Luna răsare la 15 h 06 m și apune la 01 h 22 m. AGERPRES (Documentare, editor: Horia Plugaru)
PERSONALITATEA ZILEI: Cântărețul și compozitorul scoțian Jimmy Somerville
Jimmy Somerville a ajuns cunoscut în vara anului 1984 ca solist al grupului pop Bronski Beat, al cărui single 'Smalltown Boy' a ajuns pe locul trei în topul single-urilor din Marea Britanie, potrivit https://www.imdb.com/. Melodia era neobișnuită la acea vreme, deoarece versurile și videoc












