În cursul nopţii de 13 spre 14 decembrie 2005, în plafonul cavernei cu saramură din Câmpul II de sonde de la Ocnele Mari, judeţul Vâlcea, a apărut un crater cu diametrul de zece metri care a crescut în mod constant în următoarele ore, avansând către zona de nord a perimetrului unde se executau lucrări de prăbuşire controlată.

Ocnele Mari, judeţul Vâlcea, 21 mai 1999.

Foto: (c) ARTUR MUSTAŢĂ/AGERPRES FOTO

Oraşul Ocnele Mari este amplasat în zona Subcarpaţilor Vâlcii, de-a lungul văii Pârâului Sărat, într-o depresiune străjuită de dealuri sub care se află un masiv de sare, a cărei exploatare se face aici de peste 2.000 de ani. De la jumătatea anilor '50, ca urmare a apariţiei Uzinelor Sodice Govora, s-a trecut şi la sistemul de exploatare a sării sub formă de soluţie saturată, cu ajutorul sondelor. În anul 1956 a fost inaugurat primul câmp de sonde care furniza materia primă necesară Uzinelor Sodice Govora. Ulterior, au fost date în exploatare alte trei câmpuri de sonde - II, III şi IV.

După anul 2000, ca urmare a utilizării acestui sistem de exploatare a sării, a început fenomenul de prăbuşire a cavernei subterane. Potrivit specialiştilor, situaţia de la Ocnele Mari a fost cauzată atât de configuraţia geologică aparte a zonei, cât şi de exploatarea excesivă din anii '70-'80, prin pomparea apei în subteran la presiuni nerecomandabile într-o zonă intens locuită. O soluţie preconizată de aceştia a fost executarea unor lucrări de prăbuşire controlată a cavernei.

Mari suprafeţe de teren s-au prăbuşit în cavernele fostelor saline. Ultima mare alunecare de teren, pe o suprafaţă de peste 100 de metri, a avut loc în seara zilei de 10 ianuarie 2002 (13 ianuarie 2002)

Mihai POZIUMSCHI/Credit: FOTO/IL

Primele semne de surpare au apărut în septembrie 2001, când au avut loc revărsări din caverna cu peste cinci milioane de metri cubi de saramură din Câmpul II de sonde. La 13 septembrie 2001, ca urmare a prăbuşirii succesive a unor blocuri de steril în caverna Socon Ţeica, adâncă de 200 de metri, s-a produs o debuşare forţată de saramură, care s-a împrăştiat în imediata vecinătate, formând un lac sărat. Unda de apă cu sare a ajuns în Pârâul Sărat, afluent al Oltului, ce străbate localitatea Ocnele Mari. S-au prăbuşit trei case, o sondă şi mai mulţi copaci; 60 de gospodării au fost afectate de saramura care a ieşit în momentul prăbuşirii sondei. Nu s-au înregistrat victime, familiile fiind evacuate din zona accidentului şi strămutate într-un cartier mărginaş al municipiului Râmnicu Vâlcea, iar specialiştii de la câteva institute de cercetări au fost solicitaţi să propună soluţii de punere sub control a zonei.

Mari suprafeţe de teren s-au prăbuşit în cavernele fostelor saline. Ultima mare alunecare de teren, pe o suprafaţă de peste 100 de metri, a avut loc în seara zilei de 10 ianuarie 2002 (13 ianuarie 2002)

Mihai POZIUMSCHI/Credit: FOTO/IL

În cursul nopţii de 21 spre 22 ianuarie 2002, în jurul unei sonde situată la 150 de metri aval de caverna existentă s-a format o pâlnie de prăbuşire cu diametrul de circa 15 metri şi adâncimea de 8-9 metri. Fenomenul s-a agravat în 2003. S-a început construirea unui baraj de retenţie, cu o capacitate de 150.000 metri cubi, care să reţină apele, în cazul unor viituri puternice, necontrolate. La 14 iulie 2004, s-a produs surparea unei alte sonde din Câmpul II. Saramura dislocată în acel moment a depăşit înălţimea barajului şi aceasta a inundat circa 100 de gospodării din Ocnele Mari. În scurt timp, debitul şuvoiului de saramură - care curgea din lacul cu o capacitate de 250.000 de metri cubi - a depăşit 6 metri cubi pe secundă. Conducerea SALROM şi administraţia locală s-au implicat în rezolvarea problemelor apărute în rezolvarea consecinţelor rezultate în urma acestui proces de evacuare a saramurii din lac. Primele măsuri au fost cele legate de evacuarea saramurii din spatele barajului de retenţie.

Ocnele Mari (jud. Vâlcea); zona în care o echipă de specialişti pun la punct finalizarea operaţiunile premergătoare unei ample operaţiuni de prăbuşire dirijată a unei caverne cu circa 5 milioane metri cubi de saramură, 4 iunie 2005.

Foto: (c) TUDOE IOSIFARU / AGERPRES FOTO

În aceste împrejurări, pentru a evita fenomenele ecologice grave şi producerea de victime, autorităţile au elaborat un proiect, prin care a fost pusă în aplicare soluţia propusă de experţi, respectiv aceea a prăbuşirii controlate a plafonului acestei caverne uriaşe rezultate din exploatarea sării, în aşa fel încât procesul să fie sub control. Primele acţiuni în acest sens au fost demarate la 22 iulie 2004, echipa de specialişti fiind coordonată de prof. dr. ing. Florian Zamfirescu.

Prăbuşirea plafonului cavernei de la Ocnele Mari; diametrul craterului a depăşit 100 de metri, 15 decembrie 2005.

Foto: (c) TUDOE IOSIFARU / AGERPRES FOTO

În decembrie 2005, prăbuşirea plafonului cavernei cu saramură de la Ocnele Mari a dus la creşterea de aproximativ zece ori a debitului de saramură colectată în bazinul de retenţie de la baza dealului în interiorul căruia se afla caverna. Potrivit specialiştilor, pătrunderea stratului de steril în caverna cu saramură a creat o presiune suplimentară care a dus la o creştere de la 1 mc pe secundă la 10 mc pe secundă a debitului de saramură evacuată. În după-amiaza zilei de 14 decembrie, diametrul craterului ajunsese la circa 60 de metri, iar colapsul continua către zona de nord a perimetrului unde se executau lucrări de prăbuşire controlată (a doua zi diametrul craterului avea să ajungă la 100 de metri). O nouă prăbuşire semnificativă a tavanului cavernei de saramură s-a produs la 23 decembrie 2005, în partea de nord a perimetrului. Deversarea de saramură din cavernă era la ora 8 dimineaţa de aproape 11,7 metri cubi pe secundă.

Cod roşu de alertă la Ocnele Mari în urma prăbuşirii unei importante părţi a tavanului cavernei cu saramură, 23 decembrie 2005.

Foto: (c) TUDOE IOSIFARU / AGERPRES FOTO

Cod roşu de alertă la Ocnele Mari în urma prăbuşirii unei importante părţi a tavanului cavernei cu saramură, 23 decembrie 2005.

Foto: (c) TUDOE IOSIFARU / AGERPRES FOTO

Autorităţile au instituit "codul roşu" de alertă la Câmpul II de sonde, au fost activate Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă şi Comitetul Local pentru Situaţii de Urgenţă Ocnele Mari, iar localnicii au fost atenţionaţi să fie pregătiţi de evacuare. O altă măsură a fost deversarea în regim controlat a saramurii din bazinul de retenţie în Pârâul Sărat şi râul Olt, sub autoritatea Gărzii de Mediu.

Cod roşu de alertă la Ocnele Mari în urma prăbuşirii unei importante părţi a tavanului cavernei cu saramură, 23 decembrie 2005.

Foto: (c) TUDOE IOSIFARU / AGERPRES FOTO

Cod roşu de alertă la Ocnele Mari în urma prăbuşirii unei importante părţi a tavanului cavernei cu saramură, 23 decembrie 2005.

Foto: (c) TUDOE IOSIFARU / AGERPRES FOTO

În 2006, caverna din Câmpul II a fost închisă prin prăbuşire controlată, urmând ca şi caverna din Câmpul I de sonde să fie dezafectată printr-un proces asemănător. La 29 iunie 2009, un comandament de urgenţă s-a reunit, la sediul Prefecturii Vâlcea, pentru a analiza strategiile privind prăbuşirea controlată a cavernei. Cu această ocazie, s-a precizat că "peste 16 hectare de teren din oraş sunt afectate de exploatările de sare" şi că, până în acel moment, au fost strămutate 123 de familii, iar alte 54 trebuie mutate obligatoriu.

Saramura din conul craterului format în luna decembrie, 6 ianuarie 2006.

Foto: (c) TUDOE IOSIFARU / AGERPRES FOTO

La 15 iulie 2009, în zona Câmpului I de sonde de la Ocnele Mari a început un amplu proces de prăbuşire controlată a tavanului fostei mine de sare, constând în reducerea presiunii în interiorul cavernei şi eliminarea saramurii din subteran. La 8 august 2009, tavanul minei de sare din Câmpul I de sonde s-a prăbuşit, făcând iniţial un crater pe o suprafaţă de aproximativ 800 mp şi cu o adâncime de 70 de metri. În urma procesului de prăbuşire a salinei, peste 800 de mii de mc de saramură din subteran a fost evacuată, o parte preluată în procesul tehnologic de OLTCHIM şi USG, iar o parte stocată în lacul de acumulare special construit în acest sens. În urma prăbuşirii controlate din Câmpul I sonde s-a format un crater de peste 35 000 de mp suprafaţă de rupere. La 27 noiembrie 2009, "codul roşu" de alertă a fost ridicat.

* La alcătuirea documentarului au fost folosite ştiri AGERPRES. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, Irina Andreea Cristea; redactor Arhiva Foto: Elena Bălan; editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

* Explicaţie foto din deschidere: Prăbuşirea plafonului cavernei de la Ocnele Mari; diametrul craterului a depăşit 100 de metri, 15 decembrie 2005.