Nașterea Maicii Domnului este cea dintâi mare sărbătoare din anul bisericesc ortodox, prăznuită la 8 septembrie.

Sărbătoarea a fost stabilită în a opta zi din anul bisericesc, pentru că cifra opt simbolizează ziua veșniciei, viața fără de sfârșit, iar datorită ei, Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu S-a întrupat, a biruit moartea și a dăruit oamenilor viața veșnica în Împărăția Cerurilor.

Sfânta Scriptură nu ne oferă informații despre Nașterea Maicii Domnului. Acest eveniment este relatat numai de Tradiția Bisericii, consemnată în cărțile de cult și în unele scrieri, precum Protoevanghelia lui Iacov, din secolul al II-lea.

Din Sfânta Tradiție știm că părinții Maicii Domnului erau Drepții Ioachim și Ana. Ei erau sterpi și înaintați în vârstă, dar își doreau un copil. Ioachim era din seminția lui Iuda, iar Ana - din seminția lui Levi, fiind fiica preotului Matan și a soției lui, Mariam. Fiind în vârstă și lipsiți de copii, erau priviți de ceilalți ca blestemați.

În al cincizecilea an al căsătoriei Sfinților Părinți Ioachim și Ana, preotul de la Templu le-a refuzat jertfa, numindu-i 'blestemați'.

Auzind aceasta, Sfântul Ioachim s-a mâhnit și nu s-a mai întors la casa sa. S-a dus în câmp, la păstorii pe care îi avea, și a plâns pentru două lucruri: pentru nerodire și pentru ocară. Dar și-a adus aminte de strămoșul său Avraam, care la bătrânețe a fost dăruit cu fii, și a început să se roage Domnului și Dumnezeului lui Israel ca să fie miluit, să i se ridice ocara dintre oameni și să se dea rod însoțirii sale la bătrânețe.

Sfânta Ana, aflând ce s-a întâmplat la Templu și că a fost părăsită, cu multă durere s-a rugat la Dumnezeu, promițându-I că, de va naște fiu sau fiică, îi va închina Lui pruncul cu toată inima.

Aflați în durere, cei doi părinți au primit veste prin arhanghelul Gavriil că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa, iar pruncul se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un 'vas ales lui Dumnezeu'. (Luca 1, 4-23)

Fecioara care L-a născut pe Mântuitorul Hristos, Maica Domnului, Împărăteasa tuturor sfinților, mijlocitoarea către Dumnezeu a tuturor oamenilor, sprijinitoarea celor păcătoși, cea pe care Biserica o numește mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, a fost concepută și născută în chip firesc și a intrat în lume purtând, asemenea tuturor celorlalți oameni, povara păcatului strămoșesc.

Maica Domnului, deși născută în chip firesc din Drepții Ioachim și Ana, a fost și rodul rugăciunilor, făcute cu lacrimi și cu frângerea inimii, de părinții ei, un rod al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut și dobândit prin rugăciune. Un copil cu o chemare dumnezeiască: chemarea de a fi mama care a dat trup de om lui Dumnezeu-Fiul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Părinții i-au pus numele Maria, care înseamnă Doamnă sau Stea, arătând mai înainte strălucirea vredniciei ei de Maică a Stăpânului tuturor. La împlinirea vârstei de trei ani, Drepții Ioachim și Ana și-au împlinit făgăduința și au adus-o la templul din Ierusalim, eveniment prăznuit ca Intrarea în biserică a Maicii Domnului, la 21 noiembrie.

Astfel a venit pe lume aceea care a fost, este și va fi fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului și mireasa Duhului Sfânt, Împărăteasa tuturor Sfinților, sprijinitoarea păcătoșilor, atotputernică ajutătoare și rugătoare pentru toți oamenii, Maica mântuirii noastre a tuturor, mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, pe care o lăudăm în vecii vecilor. Amin. (surse: https://calendar.patriarhia.ro/; vol. 'Viețile Sfinților') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.doxologia.ro