Teatrul de marionete, cunoscut sub numele de ''Opera dei Pupi'', a apărut în Sicilia la începutul secolului al XIX-lea și s-a bucurat de un succes uriaș în rândul claselor muncitoare ale insulei. Păpușarii spuneau povești bazate pe literatura cavalerească medievală și pe alte surse, cum ar fi poeziile italiene ale Renașterii, viețile sfinților și poveștile bandiților notorii, potrivit https://ich.unesco.org.

Opera dei Pupi are două școli principale, în Palermo și în Catania, cu variante locale semnificative, în Acireale și Siracuza. Între diferențele dintre cele două școli se numără: dimensiunea marionetelor, sistemele scenice, tehnicile de manipulare.

Aceste teatre erau adesea afaceri de familie; sculptarea, pictura și construcția păpușilor, renumite pentru expresiile lor intense, erau realizate de meșteri care foloseau metode tradiționale. Păpușarii se străduiau constant să se întreacă unii pe alții cu spectacolele lor și exercitau o mare influență asupra publicului.

În trecut, aceste spectacole aveau loc pe parcursul a mai multor seri și ofereau oportunități pentru întâlniri sociale.

Opera dei Pupi combină povestirile, dialogurile improvizate, mecanica distinctă a păpușilor, măiestria, transmiterea în familie și reprezentațiile serializate, potrivit https://www.theitalianacademy.com/. Dialogurile din aceste spectacole erau în mare parte improvizate de păpușari.

Repertoriul central al scenetelor provine din povești despre Carol cel Mare (Charlemagne) și paladinii săi, în special Orlando și Rinaldo. Tradiția narativă include povestiri și cicluri asociate cu operele: 'Chanson de Roland', 'Orlando Furioso' de Ludovico Ariosto, 'Orlando Innamorato' de Matteo Maria Boiardo, 'Torquato Tasso, 'Storia dei Paladini di Francia' de Giusto Lodico. Opera dei Pupi nu s-a limitat niciodată exclusiv la cavalerii carolingieni.

Documentația UNESCO consemnează, de asemenea, povești care implică sfinți, subiecte religioase, bandiți și personaje istorice, iar companiile contemporane au extins repertoriul și la teme mai noi.

Răsturnările economice și sociale cauzate de boom-ul economic extraordinar din anii 1950 au avut un efect considerabil asupra tradiției, amenințându-i însăși fundamentele, remarcă UNESCO. În acea perioadă, forme similare de teatru din alte părți ale Italiei au dispărut, unele dintre ele pentru a reapărea după aproximativ două decenii. Opera dei Pupi este singurul exemplu de tradiție neîntreruptă a acestui tip de teatru. Din cauza dificultăților economice actuale, păpușarii nu mai pot trăi din arta lor, determinându-i să se orienteze către profesii mai profitabile. Turismul a contribuit la reducerea calității spectacolelor, care anterior se adresau exclusiv publicului local, mai arată site-ul UNESCO.

Totuși, câteva companii familiale, muzee, festivaluri, ateliere și organizații de salvgardare continuă să interpreteze și să transmită mai departe Opera dei Pupi.

În Palermo, reprezentațiile au loc la: Muzeul Internațional de Păpuși Antonio Pasqualino, Figli d'Arte Cuticchio, Familia Argento, Teatro Kemonia / Franco Cuticchio; în Catania, la Marionetistica Fratelli Napoli; în Siracuza, la Vaccaro-Mauceri, iar în Acireale la maestrul Turi Grasso și la teatrul istoric Pennisi-Macri.

În 2001, Opera dei Pupi a fost proclamată Capodoperă a Patrimoniului Oral și Imaterial al Umanității, iar în 2008, a fost înscrisă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității de către UNESCO. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.ich.unesco.org