Criticul şi istoricul literar George Călinescu spunea că "a rămas obiceiul a categorisi pe Mihail Sadoveanu cel mai mare 'povestitor' alături de, şi de la Creangă, ceea ce poate fi o uşurare pentru aceia care (romancieri, poeţi) voiesc să scape de o asemenea divină concurenţă".

El adăuga: "Adevărul este că Mihail Sadoveanu e mult mai vast. El are realismul unui Balzac şi melancolia unui romantic, meditaţia aspră a lui Miron Costin, voluptatea senzorială a lui Rabelais. E precis ca un pictor flamand şi inefabil ca un muzician, contemplator al frumuseţilor lumii şi naturalist plin de asociaţii şi disociaţii asupra procesului biologic, un creator de atmosferă, un analist al sufletelor impenetrabile, (...) un dramaturg în proză, încordat, un cunoscător al individului şi al colectivităţii, al grupurilor arhaice şi al societăţii moderne (...). Astfel, Mihail Sadoveanu este totodată un scriitor pentru popor şi un autor pentru intelectualii cei mai rafinaţi, accesibil, ca şi Mihai Eminescu, tuturor imaginaţiilor". (George Călinescu - prefaţă la volumul "Romane şi povestiri istorice" de M. Sadoveanu, Editura pentru literatură, 1961)

George Calinescu la şedinţa comemorativă cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu,  la Academia Română, 1949. 

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

Acelaşi Călinescu afirma că "sistematizându-şi propria sa inspiraţie, scriitorul a ajuns la un concept al fericirii naturale, prin care şi-a împrospătat paleta, eliminând liniile melancoliei şi înlocuindu-le cu tonurile flamande ale vitalităţii" şi că "noua proză a lui Sadoveanu e (...) înalt umoristică, adică serioasă în temeiul ei conceptual, jovială în rafinamentul cu care indivizii îşi destăinuie slăbiciunea pentru roadele terestre, o cântare a noului Canaan". (George Călinescu - "Istoria literaturii române de la origini până în prezent", Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1941)

În referatul scris despre volumul "Povestiri", pentru care Mihail Sadoveanu a primit, în 1906, Premiul Academiei Române, Titu Maiorescu scria că "la un asemenea autor se înţelege de la sine că oamenii vorbesc în limbajul lor firesc, fiecare după caracterul său deosebit; şi dacă produc pe alocurea impresia unei mari adâncimi sufleteşti, nu este prin exagerarea declamatorie a frazei, ci, din contră, prin simplicitatea cuvintelor, cari sunt uneori familiare, din când în când dialectale, dar totdeauna întrebuinţate cu o justă gradare a nuanţelor".

Mihail Sadoveanu la ceremonia de înscăunare a ÎPSS Justinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, 1948. 

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

"Meritul cel mare al nuvelelor şi schiţelor d-lui Sadoveanu ne pare a fi alegerea momentului psihologic în care culminează mai toate. Este pururea un eveniment sufletesc hotărâtor, care formează obiectul povestirii şi în jurul căruia se grupează şi se cumpănesc celelalte amănunte, fie că evenimentul este o criză violentă, fie că este amintirea mai temperată a unei tulburări, fie că este stabilirea unei liniştiri finale". (Titu Maiorescu - referat despre volumul "Povestiri" de Mihail Sadoveanu, 1905-1906)

Tudor Vianu - estetician, critic şi istoric literar, poet, eseist, filosof şi traducător român - considera că Mihail Sadoveanu "a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor săi, şi, în această privinţă, numele lui poate fi alăturat de acel al marelui înaintaş, Ion Creangă". Vianu aprecia că "spre deosebire de Creangă şi, mai cu seamă, în epoca lui mai nouă, ceea ce îl preocupă, din punct de vedere lingvistic, nu este redarea realistică a vorbirii curente, ci stilizarea ei, înălţarea ei artistică la un nivel care-i dă nu ştiu ce timbru grav şi sărbătoresc, deopotrivă cu un text al liturghiilor".

"Cine străbate seria povestirilor pe care le debitează diversele personagii din 'Hanu-Ancuţei' înţelege numaidecât că vorbirea nu este împrumutată mijloacelor limbajului curent, ci unui mod al expresiei elaborat într-o veche cultură, în care formele curteniei şi simţul nuanţelor este atât de dezvoltat, încât împrumutându-le oamenilor săi, scriitorul îi înalţă într-un plan cu mult deasupra realităţii". (Tudor Vianu - "Arta prozatorilor români", Editura Contemporană, 1941)

Zoe Dumitrescu Buşulenga - cercetător, critic şi istoric literar, eseist - afirma că în opera lui Sadoveanu, "orice naraţie, desfăşurată în prezentul cel mai banal, îşi vede, fără de veste, rupte zăgazurile fireşti ale timpului mărunt al vieţii omului", iar "fenomenul de regresie într-un timp mitic, al obârşiilor, dinspre care toate vin purtând semne şi în care toate se întâlnesc, se produce, dislocând timpul, slăbindu-i articulaţiile, deschizând unghiuri de perspectivă revelatorii pentru o altă cunoaştere".

Zoe Dumitrescu-Busulenga, istoric literar, membru si vicepresedinte al Academiei Romane, 1990.

Foto: (c) SORIN LUPSA/Arhiva istorică AGERPRES

"La altitudinile de la care ajunge să privească geografiile mitice, Sadoveanu ştiutorul capătă puterea de a domina şi struni şi timpul, şi de a vedea cum izvorăsc, din illo tempore, şuvoaiele timpului mic a cărui încărcătură evenimenţială nu mai contrazice rânduielile timpului cosmic, ci se încadrează în nişte încifrate relaţii cauzale şi finale. De aceea autorul pare a veni ca martor din străfunduri de istorie pe de o parte, iar pe de alta se poate întoarce înapoi pe firul timpului spre obârşii, făcând, printr-un proces adânc şi misterios de cunoaştere, timpul repetabil şi reversibil". (Zoe Dumitrescu Buşulenga - "Sadoveanu. Motivul drumului şi aventura umană", în volumul "Itinerarii prin cultură", Editura Eminescu, 1982)

Istoricul şi criticul literar Perpessicius, eseist, folclorist şi poet, considera că ceea ce deosebeşte scrisul lui Mihail Sadoveanu de scrisul celorlalţi prozatori români este "constanta şi continua fuziune dintre lirismul expresiei şi predestinarea tiparului epic", adăugând că "o naraţiune de Mihail Sadoveanu, indiferent de proporţiile ei, schiţă, nuvelă de dimensiuni sau epopee, se desfăşoară după aceleaşi canoane interioare, ale graţiei şi logicii, aşa cum torsul de cânepă din care ursitoarele torc fire predestinate este totodată şi izvor de taină şi de poezie".

Expoziţia de manuscrise, documente şi fotografii din arhiva MNLR, intitulată 'Rotonda 13': Perpessicius (1891-1971), la Muzeul Naţional al Literaturii Române.

Foto: (c) RADU TUTA/AGERPRES FOTO

"Povestitor înnăscut, cum atestă cele peste o sută de titluri, de generoasă nobleţe, cu care a încântat sufletul românesc, generaţii după generaţii, de-a lungul a peste o jumătate de veac de creaţie literară, Mihail Sadoveanu este, în acelaşi timp, şi cel mai desăvârşit poet al prozei noastre din toate timpurile". (Perpessicius - "Lirism şi naraţiune în opera lui Mihail Sadoveanu", în volumul "Menţiuni de istorie literară şi folclor", Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956)

Criticul şi istoricul literar Eugen Lovinescu scria că Sadoveanu "este poate cel mai puternic poet al naturii pe care l-a avut literatura noastră".

"Senzaţia vizuală fiind la baza temperamentului său artistic, era şi natural ca scriitorul să procedeze prin descripţie: nu este, în adevăr, colţ al Moldovei de Sus care să nu fie înmărmurit într-o pagină a operei sale. Descripţia nu-i însă pur picturală, ci-i şi umanizată: ea este deci esenţial lirică...". (Eugen Lovinescu - "Istoria literaturii romane contemporane", Editura Minerva, 1989)

Ca o concluzie, George Călinescu mai afirma: "Se poate observa că nuvelistica lui Sadoveanu a evoluat foarte puţin cu timpul, în conţinutul ei. (...) Pentru un ochi atent s-a produs însă o schimbare în culori. Lirismului înfiorat îi face loc unul idilic, voios, o excitare a simţurilor. Căutarea singurătăţii nu mai apare ca o asceză, ci ca o rafinare a sufletelor nesărăcite de civilizaţie. (...) Singurătatea e interpretată ca vârsta de aur şi natura ca un izvor de lapte şi miere". (George Călinescu - "Istoria literaturii române de la origini până în prezent", Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1941) AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Explicaţie foto din deschidere: Statuia din bronz a scriitorului Mihail Sadoveanu, amplasată în faţa Muzeul Memorial din Iaşi.

Citește și:

• DOCUMENTAR: Mihail Sadoveanu, 140 de ani de la naştere - Opera marelui scriitor (5 noiembrie)

• DOCUMENTAR: Mihail Sadoveanu, 140 de ani de la naştere - Viaţa marelui scriitor (5 noiembrie)