Atletul american de culoare Edwin Moses a dominat, în anii '80 ai secolului trecut, obstacolele intermediare din competiţiile de atletism într-o manieră în care nimeni nu a făcut-o în sport, în general, potrivit www.sports-reference.com.

Specialist la 400 m garduri, Edwin Moses a reuşit performanţa de a participa la 122 de curse, obţinând tot atâtea victorii consecutive (107 finale) între 1977 şi 1987. Zece ani de dominaţie absolută pentru acest atlet de mare clasă cu multiple recorduri şi cu două titluri olimpice.

Născut la 31 august 1955, la Dayton, Ohio, ca fiu al unui director de şcoală, Edwin Moses s-a făcut remarcat în cursele de 400 m garduri în 1976, realizând timpul de 50,1 secunde, notează Volumul "Campionii Secolului XX" (Editura Fundaţia Rompres, Bucureşti, 2000). Câteva săptămâni mai târziu, s-a calificat pentru Jocurile Olimpice de la Montreal (Canada), câştigând proba de selecţie americană cu 48,30 secunde. În 1976, Moses a bătut recordul mondial (47,64 secunde) şi a devenit campion olimpic în acelaşi an, la 400 m garduri.

Cunoscut pentru inteligenţa sa, Moses s-a specializat în fizică şi inginerie industrială la Morehouse College, Atlanta, Georgia, iar ulterior a obţinut un "Master of Business Administration" (MBA) la Pepperdine University, Malibu, California. S-a angajat în 1978 la o întreprindere de aeronautică, pe care o va părăsi în 1979 pentru a se dedica în întregime atletismului. Tot în acel an, s-a căsătorit.

Privat de o posibilă medalie de aur din cauza boicotului SUA şi a ţărilor occidentale în 1980 la Olimpiada de la Moscova, Edwin Moses şi-a pus speranţele în JO de la Los Angeles din 1984. Înainte de aceasta, câştigase titlul mondial în 1983, luându-şi revanşa în faţa germanului Harald Schmid (singurul care l-a învins pe 26 august 1977) şi a semnat, câteva zile mai târziu, un fabulos record mondial (47,02 secunde). Cu acest titlu în buzunar, Moses a fost desemnat "sportivul anului" în Statele Unite.

Copleşit de emoţie, Edwin Moses a rostit Jurământul Olimpic la festivitatea de deschidere la JO de la Los Angeles. În arenă, sigur pe posibilităţile sale, şi-a adjudecat a doua medalie de aur, cu ambiţia mărturisită de a obţine şi pe a treia la JO de la Seul din 1988.
 

Dacă Moses, ajuns atunci la 32 ani, şi-a confirmat mereu performanţele, tinerii au progresat în urma lui, începând cu compatrioţii săi Andre Phillips şi Danny Harris. Acesta din urmă pune capăt invincibilităţii lui Moses la 4 iunie 1987, la Madrid. Edwin a confirmat la Campionatul Mondial din acelaşi an la Roma, dar şi-a păstrat titlul doar după un finiş la fotografie. Anul următor, la JO de la Seul din 1988 medalia de aur îi va reveni lui Andre Phillips. "The King" Moses termină cursa abia al treilea. Se retrage în 1988, la 33 de ani, lăsând amintirea unui performer al sportului său.

În timpul carierei sale incredibile, Moses a doborât recordul mondial de patru ori, iar recordul său mondial de 47,02 secunde a supravieţuit timp de nouă ani înainte de a cădea la Jocurile de la Barcelona din 1992, notează www.olympic.org. De la retragerea sa din activitate, Moses a fost activ în lupta împotriva consumului de medicamente care îmbunătăţeşte performanţa în sport.

A câştigat premiul Sullivan în 1983 şi a fost votat co-sportivul anului în "Sports Illustrated" în 1984 (alături de gimnasta americană Mary Lou Retton), menţionează www.sports-reference.com. În 2000, a devenit preşedinte al Academiei Mondiale a Sporturilor Laureus, care promovează sportul. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu, editor online: Gabriela Badea) 

* Explicaţie fotografie din deschidere: Fostul atlet Edwin Moses la ''Laureus Lifetime Achievement Award'' de la Monaco, în 2018