Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit cu prilejul procesiunii Calea Sfinților, sâmbătă, 24 octombrie 2026

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou și Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea ne cheamă la sfințirea vieții prin rugăciune și iubire milostivă

- Cuvânt către pelerini -

Preasfințiile Voastre,
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Preacuvioase Maici,
Iubiți pelerini,

Anul 2026, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul omagial al pastorației familiei creștine și Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame), ne îndeamnă să descoperim mai profund legătura dintre credința trăită în familie și chemarea fiecărui om la sfințenie. Familia creștină este locul în care copilul învață să se roage, să primească și să dăruiască iubire, să ceară iertare și să fie milostiv.

Ne bucurăm să vedem că la pelerinajul anual la racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, vin să se închine numeroase familii, părinți împreună cu copiii lor, bunici și bunice alături de copii și nepoți. Rugăciunea lor înaintea sfintelor moaște mărturisește legătura dintre generații și arată cum credința se transmite prin exemplul celor mai vârstnici și prin participarea împreună la viața Bisericii. Pentru copii și tineri, aceste zile de pelerinaj pot deveni amintiri luminoase, care să le întărească, peste ani, dragostea pentru Dumnezeu și pentru sfinții Lui.

În acest an, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, avem bucuria de a primi spre închinare racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea. Cinstirea acestor doi sfinți ne îndeamnă să urmăm pilda rugăciunii și a viețuirii lor smerite. Totodată, prezența moaștelor Sfintei Elisabeta ne ajută să înțelegem cum credința deprinsă în casa părintească poate rodi în iubire pentru Dumnezeu și în slujirea aproapelui.

Întâlnirea noastră, aici și acum, cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou și cu Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, prin cinstirea sfintelor lor moaște, ne arată că Dumnezeu lucrează în fiecare generație și cheamă neîncetat oamenii la sfințenie. Sfântul Cuvios Dimitrie a viețuit cu multe veacuri în urmă, în secolul al XIII-lea, iar Sfânta Cuvioasă Elisabeta a trăit în zilele noastre, cunoscând încercările lumii contemporane și trecând la Domnul în anul 2014. Amândoi ne învață că și astăzi putem crește în comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciune, smerenie și iubire milostivă.

Prezența lor ne întărește nădejdea că, în mijlocul grijilor familiei și al încercărilor cotidiene, fiecare dintre noi poate răspunde chemării lui Hristos la o viață sfântă, potrivit cuvântului Sfântului Apostol Pavel: 'Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră' (1 Tesaloniceni 4, 3).

Dreptmăritori creștini,

Sfânta Scriptură ne învață că bărbatul și femeia sunt creați după chipul lui Dumnezeu (cf. Facerea 1, 27) și sunt chemați să crească în asemănarea cu El printr-o viață sfântă. În lumina acestei chemări, sfintele femei ale Bisericii sunt pilde de credință și de curaj pentru toți creștinii. Sfințenia lor arată puterea harului lui Dumnezeu de a înnoi viața omului și de a face din iubirea sa un izvor de ajutor pentru semeni.

În centrul cinstirii sfintelor femei se află Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a primit cu credință și smerenie chemarea de a deveni Maica Fiului lui Dumnezeu întrupat. Femeile mironosițe, rămânând credincioase Domnului în vremea Pătimirii Sale, au primit bucuria vestirii Învierii. Mucenițele au mărturisit credința cu prețul vieții, cuvioasele s-au dăruit lui Hristos prin nevoință, iar soțiile și mamele sfinte au făcut din viața familiei un loc al rugăciunii și al iubirii jertfelnice.

Domnul Iisus Hristos a arătat, prin cuvintele și faptele Sale, prețuirea demnității femeii. El a primit credința femeii cananeence și a vindecat-o pe fiica ei (cf. Matei 15, 21-28), a mângâiat-o pe văduva din Nain prin învierea fiului ei (cf. Luca 7, 11-15) și a descoperit femeii samarinence taina închinării în duh și în adevăr (cf. Ioan 4, 23-24). În fiecare dintre aceste întâlniri vedem iubirea lui Dumnezeu pentru persoana umană și chemarea ei la comuniune cu El.

De aceea, cinstirea sfintelor femei ne îndeamnă și la prețuirea femeilor din familiile noastre parohiale și monahale. Recunoștința față de mame și bunici trebuie să se arate în ajutorul pe care îl oferim lor, în ascultarea cu răbdare a celor vârstnici și în sprijinirea celor care își cresc copiii în împrejurări grele. Demnitatea fiecărei persoane cere respect și grijă, iar darurile femeilor trebuie primite și cultivate pentru binele familiei, al Bisericii și al societății.

Iubiți credincioși și credincioase,

Legătura dintre credința învățată în familie și iubirea oferită celor din jur se vede și în viața Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea. Purtând în copilărie numele Rodica, ea a deprins rugăciunea în casa familiei Lazăr din Moldova - Sulița, județul Suceava, sub îndrumarea mamei sale, Maria. În sărăcia familiei, a muncit și a împărțit cu frații și surorile ei puținul pe care îl avea.

Chemarea la viața monahală a fost întărită prin sfatul și binecuvântarea părinților duhovnicești. La doar 15 ani, în 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, unde a fost tunsă în monahism după trei ani, primind numele Teodora. Ajunsă în Mănăstirea Pasărea, s-a aflat sub povățuirea arhimandritului Macarie Ioniță. În nevoința pustnicească din Munții Giumalău (Bucovina), rugăciunea lui Iisus și citirea Psaltirii i-au însoțit viața. A ales viața pustnicească la îndemnul minunat al Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, Noul Hozevit, și cu binecuvântarea Sfântului Cuvios Cleopa de la Sihăstria. Astfel, în anul 2007, la Mănăstirea Pasărea, a primit marea schimă, devenind schimonahia Elisabeta. În ultimii ani ai vieții, deși greu încercată de boală, a continuat să-i primească și să-i întărească pe cei care îi cereau ajutorul. S-a mutat la Domnul în anul 2014, în ziua de 6 iunie, la vârsta de 44 de ani.

Pilda vieții ei ne cheamă să însoțim rugăciunea cu grija pentru aproapele. Pentru familia creștină, această grijă începe cu timpul dăruit celor de acasă, cu răbdarea față de cel aflat în suferință și cu ajutorul oferit fără a aștepta răsplată. Credința pe care o mărturisim se face astfel simțită în viața de fiecare zi. În acest sens, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae arată că 'Rugăciunea deplină pentru celălalt este cea însoțită de durerea ta pentru el sau jertfa ta prin darul faptei tale' (1).

Pastorația familiei creștine presupune însoțirea familiilor în bucuriile și încercările lor. Părinții au nevoie de sprijin pentru educarea copiilor, soțul și soția au nevoie să cultive respectul reciproc și fidelitatea, iar copiii au nevoie de prezența și de exemplul celor care îi cresc. Rugăciunea în comun, participarea la Sfânta Liturghie, Spovedania și împărtășirea cu Sfintele Taine întăresc viața familiei și o deschid spre comuniunea Bisericii.
Să ajutăm, mai ales, familiile care trec prin boală, sărăcie sau despărțire, copiii lipsiți de ocrotire și părinții rămași singuri. Comunitatea parohială poate oferi ajutor material, sfat și însoțire duhovnicească, astfel încât cei încercați să simtă că sunt primiți și sprijiniți în familia duhovnicească a Bisericii. Exemplul sfintelor femei ne învață să recunoaștem nevoile celor de lângă noi și să răspundem cu iubire milostivă.

Iubiți pelerini,

Închinarea la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou și ale Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea este un prilej de a cere ajutorul sfinților și de a hotărî să le urmați virtuțile.

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, și Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea, împreună cu toate sfintele femei din calendar, să ocrotească familiile tuturor pelerinilor, să-i întărească pe cei bolnavi, să-i lumineze pe copii și tineri și să le dăruiască tuturor pelerinilor pace și bucurie, sănătate și ajutor spre mântuire!

DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

(1) Dumitru STÃNILOAE, Rugăciunea lui Iisus și experiența Duhului Sfânt, Sibiu, Ed. Deisis, 1995, p. 48.