Sociologul, filosoful şi omul politic Petre Andrei, membru post-mortem al Academiei Române, s-a născut la 29 iunie 1891 la Brăila. A urmat studiile liceale şi universitare (Facultatea de Litere şi Filosofie) la Iaşi. A continuat studiile la Berlin, în calitate de audient al Seminarului de Logică şi Istoria Filosofiei, precum şi la Leipzig. A obţinut titlul de doctor în filosofie, cu teza "Filosofia valorii", la Universitatea din Iaşi (1918).

A fost profesor în învăţământul secundar, predând la Liceul "Naţional", la Liceul Militar şi la Liceul Ortodox de Fete din Iaşi. A suplinit cursul de Istoria Filosofiei la catedra de Sociologie a Universităţii din Iaşi, pe care a ocupat-o din 1922, ca profesor titular, scrie volumul "Membrii Academiei Române. Dicţionar: 1866-2003" (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

În timpul Primul Război Mondial, s-a înscris ca voluntar, fiind repartizat în Regimentul "38 Infanterie". După absolvirea Şcolii de Ofiţeri de rezervă de la Târgovişte, a fost trimis la regimentul 13 "Ştefan cel Mare", remarcându-se în luptele de pe Valea Oituzului, de la Slănic şi de pe Valea Caşinului.

În perioada 1924-1926 a fost director al Bibliotecii Universităţii din Iaşi, iar în intervalul 1927-1930, a îndrumat revista ieşeană de sinteză culturală "Minerva".
Şi-a prezentat perspectiva sociologică în cărţi, studii şi articole precum: "Sociologia revoluţiei" (1921), "Problema fericirii. Fundamentul său etic sociologic" (1921), "Filosofia valorii" (1922), "Fascismul" (1927), "Probleme de metodă în sociologie" (1927), "Sociologia generală" (1936), "Manual de sociologie" (1938) etc.

În paralel cu activitatea ştiinţifică şi didactică, a desfăşurat şi activitate politică, fiind membru (din 1928) şi deputat (1929-1933) al Partidului Naţional Ţărănesc.

A ocupat, de asemenea, şi unele funcţii în stat: subsecretar de stat la Departamentul Agriculturii şi Domeniilor (1930), subsecretar de stat la Ministerului Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor (1932-1933), ministru al Educaţiei Naţionale (1938-1939, 1939, 1939-1940, 1940). Lui Petre Andrei i se datorează elaborarea legilor pentru organizarea învăţământului profesional, inferior şi mediu şi a învăţământului industrial la băieţi, precum şi începerea lucrului la Legea de organizare a învăţământului superior, mai scrie volumul "Membrii Academiei Române. Dicţionar: 1866-2003". A murit la 4 octombrie 1940, în Iaşi.

Academicianul Eugen Simion aprecia, în 2001, cu prilejul marcării a 110 ani de la naşterea lui Petre Andrei, că acesta este o personalitate sub cel puţin trei aspecte. "Mai întâi, este o personalitate în sociologia românească pe care a fundamentat-o, alături de Dimitrie Gusti; apoi a fost o conştiinţă românească, fixată pe valorile democraţiei (...) În al treilea rând, Petre Andrei este un model de intelectual, de care avem nevoie şi astăzi, când se vorbeşte de lipsa unor modele şi nu cred că poate exista o lume românească fără miturile ei, fără modelele ei, fără cultură (...)", notează site-ul https://academiaromana.ro/. AGERPRES/ (Documentare-Ionela Gavril, editor: Marina Bădulescu)

Sursa foto: www.printrecarti.ro