Moscheea Jameh ("Masjed-e Jâmé" - "Moscheea de Vineri") din Isfahan este cea mai veche moschee din oraş şi una dintre primele construite în Republica Islamică Iran. A fost înscrisă pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO în anul 2012.

Situată în centrul istoric al Isfahan-ului, "Masjed-e Jâmé" reprezintă o ilustrare uimitoare a evoluţiei arhitecturii moscheii de-a lungul a 12 secole, începând din anul 841, potrivit site-ului organizaţiei ONU, http://whc.unesco.org.

Este cel mai vechi edificiu de acest tip păstrat în Iran şi un prototip pentru proiectele de moschee ulterioare în toată Asia Centrală. Complexul arhitectural religios, care acoperă peste 20.000 mp, este prima clădire islamică ce a adaptat dispunerea cu patru curţi a palatelor Sassanid arhitecturii religioase islamice. Domurile sale duble cu cochilie reprezintă o inovaţie arhitecturală care a inspirat constructorii din toată regiunea. De asemenea, prezintă detalii decorative remarcabile reprezentative pentru evoluţiile stilistice arhitecturale de peste o mie de ani de artă islamică.

Construită în stil selgiucid, Moscheea Jameh este o moschee de tip iwan, cu patru portaluri, caracteristic Persiei, două minarete, două săli de rugăciune, o curte spaţioasă şi două domuri. În secolul al XVII-lea, moscheea a fost renovată de către şahul Abbas I cel Mare, adăugând caligrafieri coranice şi diferite elemente specifice artei safevide.

Foto: (c) Ahmad Halabisaz / Xinhua

Monumentul ilustrează o secvenţă de construcţii arhitecturale şi stiluri decorative din diferite perioade în arhitectura islamică iraniană, predominante fiind epocile Abbasid, Buyid, Seljuq, Ilkhanid, Muzzafarid, Timurid şi Safavid. În urma extinderii sale de la Seljuq şi a introducerii caracteristice a celor patru iwan ("Chahar Ayvan") în jurul curţii, precum şi a două cupole extraordinare, moscheea a devenit prototipul unui stil arhitectural islamic distinctiv.

Conform descoperirilor arheologice, moscheea ar fi fost construită între anii 771-773, probabil în timpul califului al-Mansur din dinastia Abbasidă. Până în secolul al X-lea, moscheea a suferit mai multe reconstrucţii din cauza incendiilor sau cutremurelor.

Moscheea originală din 772 era aproximativ dreptunghiulară, având un design hipostil (sală de mari proporţii, cu plafonul susţinut de coloane) în sala de rugăciune, menţionează site-ul www.orientalarchitecture.com. Proiectanţii au poziţionat în mod inexact peretele "qibla" (peretele orientat spre Mecca) la aproximativ 15 grade faţă de direcţia reală, necesitând reconstrucţia în 840-841 în timpul Califatului Al-Mu'tasim pentru a corecta eroarea. Foarte puţine rămăşiţe ale moscheii din 772 sunt vizibile astăzi. Singurele urme originale sunt câteva porţiuni mici de perete cu lucrări decorative tipice epocii Abbasid, care includ un motiv de patru frunze întreţesute folosite ca decoraţiuni exterioare.

Foto: (c) Ahmad Halabisaz / Xinhua

La mijlocul drumului dintre Teheran (capitala Republicii Islamice Iran) şi Golful Persic se află Esfahân (sau Isfahân), al treilea oraş ca mărime din Iran, un loc încărcat de istorie, supus unui amplu proiect de restaurare, notează site-ul https://radioromaniacultural.ro. Situat în mijlocul platoului iranian, la o altitudine de peste 1.500 de metri, oraşul Esfahân (renumit pentru ţesăturile, carpetele şi covoarele fabricate aici) îşi datorează existenţa râului Zayandeh Rud, care a format o adevărată oază în mijlocul platoului iranian, ce în vremuri îndepărtate a fost acoperit de nisip. În timpul Dinastiei Safavizilor, aşezarea a devenit capitala Persiei, fapt ce a coincis cu o perioadă de avuţie şi de influenţă, pe care nu a mai întâlnit-o apoi de-a lungul istoriei sale.

În prezent, Moscheea Jameh este una dintre cele mai renumite moschei din Republica Islamică Iran şi una dintre cele mai importante atracţii turistice din Isfahan. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu, editor online: Anda Badea)