Jacques-Yves Cousteau s-a născut la 11 iunie 1910, în localitatea Saint-André-de-Cubzac, în sud-vestul Franţei. La vârsta de patru ani a învăţat să înoate şi a început să fie fascinat de apă, fascinaţie care avea să dureze toată viaţa.

Devenind adolescent, a manifestat o curiozitate mare faţă de fotografii şi aparate de fotografiat. La 13 ani a fost trimis la internat în Alsacia. După ce a terminat studiile pregătitoare, a urmat cursurile Colegiului ''Stanislas'' din Paris, apoi ale Academiei de Marină din Brest, obţinând diploma de inginer. A activat în marina franceză în perioada 1930-1956, fiind mobilizat înainte de război la Shanghai, în Indochina, şi la Toulon, conform site-ului www.biography.com.

În 1933, Jacques Cousteau a fost victima unui grav accident auto, iar în perioada de recuperare a înotat zilnic în apele Mediteranei. Prietenul său Philippe Tailliez i-a dăruit o pereche de ochelari de înot, care l-au făcut să observe atent tainele mării şi lumea subacvatică.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, şi-a satisfăcut stagiul militar mai întâi ca ofiţer de artilerie pe crucişătorul ''Duplex'', apoi în cadrul trupelor pazei de coastă din Mediterană. S-a stabilit cu familia în orăşelul Megreve, în apropiere de graniţa cu Elveţia. La mijlocul anilor '40, Cousteau a înfiinţat Grupul de cercetări submarine al marinei franceze (OFRS). El este autorul proiectelor pentru primul submarin cu aer comprimat, precum şi al unui număr mare de instalaţii destinate scufundării, precizează site-ul amintit.

În această perioadă, a realizat primul dispozitiv aqua-pulmonar care permitea scafandrilor să rămână sub apă perioade lungi. Cousteau a avut un rol esenţial în realizarea unui aparat de fotografiat impermeabil care putea rezista la presiunea mare din apă adâncă. A filmat două documentare privind explorarea subacvatică - "18 metri adâncime" şi "Epave".

În timpul războiului, Cousteau a aderat la mişcarea de rezistenţă franceză, recunoscându-i-se ulterior meritele şi fiindu-i acordate mai multe medalii, inclusiv Legiunea de Onoare din Franţa. După război, Cousteau a lucrat cu marina franceză la depistarea minelor subacvatice. Totodată, a continuat explorările subacvatice şi a efectuat diferite teste şi filmări subacvatice.

În 1948, Cousteau, împreună cu Philippe Tailliez şi alţi oameni de ştiinţă, a întreprins o expediţie subacvatică în Marea Mediterană pentru a găsi un vas roman naufragiat. A fost prima operaţiune de arheologie subacvatică folosind un aparat diving autonom. Doi ani mai târziu a închiriat o navă pe care a transformat-o în vas de cercetare oceanografică numit Calypso, potrivit www.biography.com.

Calypso

După o luptă serioasă pentru a finanţa efectuarea expediţiilor sale ştiinţifice, Cousteau şi-a dat seama că trebuia să atragă atenţia mass-media pentru a transmite lumii ceea ce făcea el şi a-i face pe oameni să înţeleagă importanţa acestor cercetări. În 1953, el a publicat cartea ''The Silent World'', după care s-a făcut apoi un film, ce a fost premiat. Succesul cărţii şi filmului i-a permis să finanţeze o altă expediţie la Marea Roşie şi Oceanul Indian, sponsorizat de guvernul francez şi National Geographic Society.

În 1966, Jacques Cousteau a realizat primul film, "Lumea lui Jacques-Yves Cousteau", transmis de televiziunea ABC. În 1968, el a produs serialul de televiziune ''Lumea submarină a lui Jacques-Yves Cousteau'', care a durat timp de nouă sezoane. Milioane de oameni au urmărit cum Cousteau şi echipajul vasului Calypso au străbătut apele globului dezvăluind secrete ale vieţii marine şi a habitatelor. Totodată, Cousteau a început să înţeleagă şi să atragă atenţia asupra faptului că activitatea oamenilor distruge oceanele.

În laboratoarele submarine proiectate de Cousteau (''Vorkontinent I'', deschis în 1962, ''Vorkontinent II'' şi ''Vorkontinent III'', în 1965) activează acvanauţi instruiţi de el iniţial în Marea Mediterană, apoi în Marea Roşie şi pe Riviera Franceză. Prima sa acţiune a constituit subiectul cărţii ''Marea vie'' (1963), iar cea de-a doua - al documentarului ''Lumea fără soare'' (1965, premiul Oscar pentru cel mai bun documentar).

Cousteau a preluat conducerea Muzeului Oceanografic din Monaco, rămânând director până în 1989. Rezultatul expediţiilor prelungite efectuate în această perioadă s-a concretizat în 20 de cărţi şi circa 70 de filme şi seriale de televiziune.

Jacques-Yves Cousteau a înfiinţat în 1973, împreună cu fiul său Philippe, ''Cousteau Society'', cu scopul de a asigura supravieţuirea sistemelor hidrografice ale Terrei. Muzeul ''Living Sea'', deschis la bordul vasului ''Queen Mary'', în Long Beach, observaţiile ''urmaşului lui Noah'' (cum a fost numit de presa franceză Jacques-Yves Cousteau) sunt privite cu toată seriozitatea în Franţa.

În anii 1975-1976, a condus expediţia în Marea Egee în căutarea legendarului continent Atlantida. Cea mai mare şi mai grea expediţie a carierei sale a fost însă cea desfăşurată timp de optsprezece luni (1983-1984) în Amazonia, rodul acestei călătorii fiind un amplu reportaj (''Aventura Amazonului''). După ''Moulin a Vent'' (vaporul cu care, în noiembrie 1983, Cousteau a traversat Atlanticul), în aprilie 1985 este lansată o nouă navă destinată cercetărilor ştiinţifice, ''Alcyone'', dotată cu un sistem de acţionare prin forţa vântului conceput de el.

În anii '80, Cousteau a continuat să producă documentare-serial de televiziune, adevărate pledoarii pentru protejarea habitatului oceanelor.

A pus bazele unei noi ştiinţe - ''ecotehnica'' şi ale înlocuirii conceptului de drepturi ale omului cu ''drepturile generaţiei viitoare''. În martie 1993, Cousteau a fost numit de preşedintele francez François Mitterrand preşedinte al ''Consiliului pentru drepturile generaţiei viitoare'', organizaţie pentru protecţia mediului subordonată Ministerului Mediului având sarcina de a prezenta rapoarte şi propuneri privind integrarea ecologiei în programele politice.

La 8 ianuarie 1996, Calypso a fost ''agăţat'' accidental de o barjă şi s-a scufundat în zona Singapore. Jacques Cousteau a încercat să strângă bani pentru a construi o navă nouă, dar a murit în mod neaşteptat, la Paris, la 25 iunie 1997.

Printre filmele realizate de Cousteau amintim: ''Peştele de aur'' (1969, film distins cu Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj); ''Lumea fără soare'' (1965, Oscarul pentru cel mai bun documentar); ''Lumea lui Jacques-Yves Cousteau'' (serial TV, 1966-1968); ''Lumea submarină a lui Jacques-Yves Cousteau'' (1968); ''Aventurile Amazoniei'' (serial TV, 1982-1985); ''Cousteau - Redescoperirea lumii'' (începând din 1986).

A publicat şi o serie de cărţi între care: ''La Plongé au Scaphandre'' (1948); ''The Silent World'' (1953); ''Lumea liniştii şi expediţia Calypso''; ''Rechinii'', ''Coralii'', ''Poluarea'' (1970); ''Rechinii - minunaţii răpitori ai mării''; ''Viaţa şi moartea în marea de corali'' (1972); ''Trei aventuri: Galapagos, Titicaca, Peşterile albastre'' (1973), ''Delfinii'' (1975).

Jacques-Yves Cousteau a fost doctor Honoris Causa al universităţilor Brandeis şi Berkeley din SUA, laureat al premiului Bruno H.Schubert (1983), al Marii Cruci de Merit (1984) şi al Medaliei pentru pace a SUA (1985). Din 1968, a fost membru al National Academy of Science, SUA, iar din 1989, al Academiei Franceze. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: Cousteau Divers/Facebook