Mănăstirea Hurezi sau Mănăstirea Horezu, cum mai este cunoscută, este o capodoperă a stilului brâncovenesc. Este apreciată pentru echilibrul şi puritatea arhitecturale, bogăţia detaliului său sculptural, minuţiozitatea compoziţiei religioase, portretele votive şi operele decorative pictate. Şcoala de pictură şi sculptură înfiinţată în cadrul mănăstirii în secolul al XVIII-lea a devenit cunoscută în întreaga regiune a Balcanilor. Din 1993, Mănăstirea Horezu este parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, conform whc.unesco.org. Mănăstirea este monument de interes naţional.

Este cea mai importantă ctitorie a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), conform http://hurezi.arhiepiscopiaramnicului.ro.

Se află situată la poalele munţilor Căpăţânii, înconjurată de păduri, în partea de nord a judeţului Vâlcea. Întreg ansamblul mănăstiresc se întinde pe o suprafaţă mai mare de trei hectare şi cuprinde biserica principală, biserica Bolniţă, ctitorită de doamna Maria, soţia voievodului Constantin Brâncoveanu, ridicată la 1696 şi zugrăvită de Preda Nicolae şi Ianache. În partea de nord, la o distanţă de 50 de metri, se află Schitul Sfinţilor Apostoli, ctitorit de marele stareţ Ioan Arhimandritul în 1698 şi zugrăvită de Iosif şi Ioan în 1700, precum şi Schitul Sfântul Ştefan, având numele fiului cel mare al domnitorului, la 1703 şi zugrăvit de Ianache, Istrate şi Harinte, conform http://www.romanianmonasteries.org.

Întregul stabiliment al mănăstirii a fost ridicat între 1690 şi 1693. La 8 septembrie 1693, cu prilejul sfintei sărbători a Naşterii Maicii Domnului, s-a desfăşurat slujba de sfinţire a principalei biserici a mănăstirii.

Numele mănăstirii vine de la huhurezi, o specie de păsări răpitoare de noapte. Potrivit legendei, meşterii care se ocupau de construcţia mănăstirii lucrau doar pe timpul nopţii, de teama turcilor, astfel auzeau cântând huhurezii.

Ansamblul mănăstiresc este format din două incinte, prima fiind delimitată cu ziduri de cărămidă, iar cea de-a doua are dispuse clădiri, pe trei dintre laturile sale, iar la răsărit se află un zid. Turnul clopotniţei adăposteşte patru clopote cu mase între 300 şi 1.000 de kilograme. Pe trei dintre acestea este inscripţionat numele domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Biserica principală, în plan triconic, a mănăstirii are o lungime de 32 de metri şi este înaltă de 14 metri, putând fi considerată o reprezentare similară a Mănăstirii Curtea de Argeş. Pronaosul găzduieşte o galerie de portrete ale domnitorului Constantin Brâncoveanu împreună cu familia sa. Pictura interioară, realizată în frescă, prezintă scene din Vechiul şi Noul Testament, momente din hramul mănăstirii şi bineînţeles reprezentările sfinţilor împăraţi Constantin şi mama sa Elena. A fost destinată ca necropolă a neamului brâncovenesc. Din păcate osemintele domnitorului, ucis de turci, nu au fost aduse aici, nici până în astăzi. Un mormânt din pridvor este cel al vrednicului egumen Ioan Arhimandritul, indică portalul www.crestinortodox.ro.

În partea de nord a aşezământului se află chiliile maicilor, camerele fiind construite pe două niveluri şi având frumoase arcade.

În perioada 1725-1753, stareţul Dionisie Bălăcescu a construit o capelă de piatră în curtea interioară, indică http://unescoinromania.ro.

A fost un important centru cultural ce a găzduit o bibliotecă valoroasă, peste 4.000 de volume fiind păstrate până astăzi. Printre acestea se regăseşte ''Odiseea'' lui Homer, tipărită la Basel în 1541, sau ''Tragediile'' lui Euripide, tipărită în 1551. O perioadă însemnată, şcoala de copiere a manuscriselor a funcţionat în afara Mănăstirii Horezu, asemenea şcolii de sculptură şi pictură, potrivit unescoinromania.ro. Stilul brâncovenesc a expus sculptura ca o anticameră frumoasă a picturii, pentru că în tradiţia bizantină, sculptura nu îndeplinea un rol religios.

Deschiderea faţă de influenţele occidentale a fost încurajată de legăturile personale ale lui Constantin Brâncoveanu cu diferite case regale din Europa. Drept urmare, în 1695, Constantin Brâncoveanu a primit titlul de prinţ al Imperiului Romano-German.

În 1907-1908 au fost realizate mai multe lucrări de restaurare sub coordonarea arhitectului Ghica-Budeşti. Clopotniţa a fost restaurată în întregime, au fost schimbate 20 de coloane de piatră, s-au refăcut tencuieli la clădirea dinspre nord şi la o parte la clădirea dinspre vest. Au fost, de asemenea, realizate lucrări de restaurare la foişoare, la casele domneşti, a fost restaurat paraclisul, foişorul călugăresc din nord, clădirile cu cerdac dinspre nord, vest şi sud, clădirea spitalului, chiliile, potrivit portalului, http://www.monumenteoltenia.ro.

Mănăstirea Horezu este o dovadă extraordinară a simbiozei tradiţiilor bizantine şi române şi a influenţelor din nordul Italiei. Acest colţ de rai ecleziastic a fost până în 1872 obşte de monahi, pentru ca după această dată să devină mănăstire de maici, indică http://unescoinromania.ro.

''Cea mai frumoasă din toată România'' spunea Charles Diehl, reputat specialist în arta bizantină, potrivit www.romanianmonasteries.org, despre frumosul lăcaş de cult cu hramul ''Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena'' - Mănăstirea Horezu. AGERPRES/(Documentare - Liviu-Ioan Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Ady Ivaşcu)