Filmul "Castelul din Carpaţi", regizat de Stere Gulea, a avut premiera în 1981. Scenariul, semnat de Nicolae Dragoş şi Mihai Stoian, este inspirat din romanul cu acelaşi titlu de Jules Verne - "Le Château des Carpathes", publicat în 1892.

"Un revoluţionar ardelean şi un conte ungur sunt îndrăgostiţi de o cântăreaţă de operă care cânta la Scala din Milano. Contele maghiar, cu mijloace tehnice misterioase, obţine imaginea frumoasei cântăreţe şi o învie în singurătatea castelului transilvănean. După aceasta, cântăreaţa dispare. Tânărul revoluţionar încearcă să afle adevărul şi ajunge la castel. (...) Castelul sare în aer. Contele moare. Soarta frumoasei cântăreţe rămâne un mister", scrie site-ul cinemagia.ro, în prezentarea filmului.

Filmul începe cu un citat din Jules Verne: "Ciudată fărâmă din imperiul Austriei, această Transilvanie... veche ţară a dacilor cucerită de Traian. Independenţa de care s-a bucurat a luat sfârşit... Dar românii din Transilvania nu deznădăjduiesc. Viitorul le aparţine şi ei repetă cu o încredere de nezdruncinat: 'Românul nu piere' ".

Acţiunea se petrece în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Tânărul Frâncu Slătineanu, un revoluţionar care locuia în apropierea unul castel din munţii Carpaţi, vrea să publice un protest al românilor din Transilvania împotriva autorităţilor austriece şi, în acest demers, colaborează cu Partenie, un prieten din Sibiu. Cei doi militează pentru unirea Transilvaniei cu Principatele Unite.

Partenie află că autorităţile austriece au decis suspendarea oricăror întruniri şi că urmăresc arestarea lui Frâncu. Îl sfătuieşte pe acesta să plece în Italia, pentru a nu fi arestat, şi acolo să colaboreze cu un alt revoluţionar, Hociotă, dar şi cu boierul Radu Gorj, care era proprietarul castelului aflat în vecinătatea conacului unde locuia Frâncu. Boierul Gorj plecase din Transilvania şi se refugiase în Italia, după Revoluţia din 1848.

În drum spre Italia, Frâncu o întâlneşte pe "celebrissima" Stilla, cântăreaţă de operă, care călătorea cu acelaşi vapor. Fascinat de frumuseţea ei, după ce ajunge în Italia, o urmăreşte, merge la operă să o vadă cântând, merge la serate unde era prezentă şi "celebrissima". El nu ştia că era urmărit, de la plecarea din ţară, de agentul secret Friecke, care avea sarcina de a-l opri din intenţia de a publica în Italia protestul românilor din Transilvania sau de a se întâlni cu alţi revoluţionari români.

La o serată organizată de contesa Dora D'Istria, Frâncu o cunoaşte personal pe Stilla, dar şi pe ziaristul Alexandru Policretti. Frâncu îi propune lui Policretti să-i publice protestul în ziarul unde lucra. Între timp, "celebrissima" îl ivită la plimbare cu trăsura pe Frâncu şi-i mărturiseşte temerile ei, între cei doi legându-se o idilă.

Cântăreaţa era speriată de ideea că îşi va pierde vocea, după ce la o reprezentaţie avusese un astfel de "accident", şi intenţiona să se retragă din viaţa artistică. Impresarul ei acceptă propunerea lui Orfanik, un inventator care proiectase şi realizase un echipament de înregistrare a vocii şi imaginii, pentru a o asigura pe artistă că vocea ei va fi "nemuritoare" şi o convinge să cânte în continuare. De la spectacolele de operă ale Stillei era nelipsit boierul Gorj, care făcuse o pasiune pentru frumoasa artistă şi care finanţa înregistrarea vocii ei.

Sursa foto: cinemagia.ro

Agentul Friecke, care îl urmărea pas cu pas pe Frâncu, îi surprinde pe acesta şi pe artistă într-un moment de tandreţe şi îi fotografiază, apoi îi arată boierului Gorj fotografia. După o reprezentaţie la operă, Gorj şi Orfanik îi propun artistei să înregistreze vocea în laborator şi cei trei dispar din Italia.

După ce o caută pe Stilla şi n-o găseşte, după ce ziaristul Policretti îl anunţă că nu-i poate publica protestul şi după ce constată că Hociotă a fost asasinat, Frâncu revine în Transilvania, dar la conacul lui îl mai găseşte doar pe bătrânul servitor, care îi spune că autorităţile i-au confiscat toate bunurile, pentru că nu-şi plătise dările. Tot atunci află că prietenul său Partenie trecuse Carpaţii, plecând în Principate.

Convins că boierul Gorj a dus-o pe Stilla la castelul său din Carpaţi, Frâncu pleacă în căutarea ei. Ajunge la castel şi reuşeşte să pătrundă în incintă, unde, într-o încăpere, se auzea vocea Stillei cântând. Ajuns în salonul unde era boierul Gorj, vede imaginea artistei, dar boierul îi spune că Stilla nu mai există, e doar o iluzie vizuală şi auditivă. Zidurile castelului încep să se clatine, cad pietre din plafon şi din ziduri, iar Frâncu fuge, reuşind să scape, în timp ce în spatele lui, castelul se prăbuşeşte, explodând.

"Filmul este inspirat de romanul 'Castelul din Carpaţi' de Jules Verne. Subiectul filmului îl reprezintă o poveste de dragoste trăită în Italia de un tânăr militant pentru unirea Transilvaniei cu România. Cântăreaţa de operă italiană dispare însă în condiţii obscure. Tânărul boier Frâncu Slătineanu se deplasează la un castel din Carpaţi unde se retrăsese un boier bătrân pasionat de muzică, care fusese implicat în dispariţia femeii", scrie site-ul cinemaraton.ro în descrierea filmului.

În rolurile principale au jucat actorii: Cornel Ciupercescu (Frâncu Slătineanu), Octavian Cotescu (impresarul), Zoltán Vadász (boierul Radu Gorj), Adrian Mazarache (agentul Friecke), Marcel Iureş (Orfanik), Irina Petrescu (contesa Dora D'Istria), Ion Caramitru (ziaristul Alexandru Policretti), Ovidiu Iuliu Moldovan (Hociotă), Dorel Vişan (Partenie), precum şi balerina Maria Bănică (Stilla).

Coloana sonoră cuprinde arii din opera "Traviata" de Giuseppe Verdi, cântate de soprana Eugenia Moldoveanu.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ruxandra Bratu)