Eliberarea întregii Cehoslovacii a impus eforturi deosebite, atât din partea popoarelor ceh şi slovac, cât şi din partea forţelor militare aliate în cursul celui de-al Doilea Război Mondial. Alături de armata sovietică şi de corpul cehoslovac, în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei au participat, din decembrie 1944, două armate române, formate din 16 divizii, un corp aerian, un regiment de tancuri, 10 batalioane de căi ferate şi drumuri etc., în total 248.400 de oameni, se arată în volumul ''Istorie universală. Epoca contemporană (1939-1945)'' (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979).

În primăvara anului 1945, extinderea mişcării de partizani la nivelul întregii Cehoslovacii încă neeliberate a impus unirea tuturor forţelor antihitleriste, în vederea pregătirii şi declanşării insurecţiei întregului popor. Pentru aceasta, la începutul lunii aprilie 1945 a fost creat Consiliul Naţional Ceh.

Sub conducerea Consiliului Naţional Ceh, la 1 mai 1945 a izbucnit la Praga o revoltă antihitleristă ca urmare a unor ciocniri spontane între forţele de rezistenţă şi nazişti. Insurgenţii au reuşit să ocupe până la 5 mai 1945 importante obiective economice şi strategice, uzine, poduri peste Vâltava, gări, centrale electrice etc. Au fost ridicate peste 2.000 de baricade pe străzile principale ale oraşului.

La 5 mai, Consiliul Naţional Ceh a adresat o chemare către poporul ceh, în care se spunea: ''Consiliul Naţional Ceh, ca organ al mişcării revoluţionare a cehilor şi ca reprezentantul cu depline puteri al guvernului cehoslovac din Kosice, ia în primire astăzi puterea legislativă şi executivă în teritoriile Cehiei, Moraviei şi Sileziei. Sub loviturile armatelor aliate eroice şi ca urmare a rezistenţei active a poporului ceh a încetat să mai existe aşa-numitul Protectorat al Cehiei şi Moraviei, impus de germani (...)''. Totodată, Consiliului Naţional Ceh chema întregul popor ceh să sprijine revolta din Praga.

Insurecţia de la Praga s-a desfăşurat în perioada 5-9 mai 1945. În zilele de 6 şi 7 mai comandamentul hitlerist a trimis împotriva răsculaţilor mari forţe militare, reuşind să reocupe o bună parte din oraş. În timpul insurecţiei de la Praga, în ultimele trei zile, populaţia oraşului a opus trupelor hitleriste o ultimă rezistenţă armată, iar în aceste lupte 8.000 de praghezi şi-au pierdut viaţa, se arată în cartea ''Mari decizii ale celui de-al doilea război mondial'' a scriitorului şi istoricului belgian Jacques de Launay (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988).

Gruparea de forţe hitleriste din Cehoslovacia, cu peste un milion de militari, urmărea să întârzie ofensiva sovietică, pentru a se preda ulterior anglo-americanilor. Pentru lichidarea acestei grupări a fost declanşată la 6 mai 1945 operaţia denumită ''Praga'', în cadrul căreia trupelor române le-a revenit misiunea să urmărească ariergărzile duşmane din zona Brno direct spre capitala Cehoslovaciei, se arată în lucrarea ''Marea conflagraţie a secolului XX. Al doilea război mondial" (Editura Politică, Bucureşti, 1971).

Trupele Corpului 4 armată, din Armata 1 română, au fost regrupate şi deplasate spre Brno, unde anterior fusese dirijat şi Corpul 7 armată român. La scurt timp după ce au ajuns în această zonă, trupele române au continuat ofensiva, împreună cu trupele sovietice, spre capitala Cehoslovaciei, Praga, aducându-şi contribuţia la zdrobirea grupării de forţe hitleriste care însuma aproximativ un milion de oameni şi care opunea rezistenţă şi după capitularea Germaniei, se arată în lucrarea ''Armata română în războiul antihitlerist'' (Editura Politică, Bucureşti, 1965). Corpul 7 armată fusese scos din luptele de la Budapesta la 15 ianuarie 1945, intrase în componenţa Armatei 1 române şi începuse luptele pe teritoriul Cehoslovaciei la 20 ianuarie 1945, se menţionează în volumul ''Marea conflagraţie a secolului XX. Al doilea război mondial" (Editura Politică, Bucureşti, 1971).

Capitularea necondiţionată a Germaniei a fost semnată la 7 mai 1945 la Reims şi în noaptea de 8 spre 9 mai 1945 la Berlin. La 9 mai 1945 importante unităţi ale armatelor sovietice şi române au venit în sprijinul populaţiei pragheze răsculate, nimicind forţele hitleriste care nu depuseseră armele şi contribuind la eliberarea ultimei părţi din teritoriul Cehoslovaciei. (''Istorie universală. Epoca contemporană (1939-1945)'', Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979).

Astfel, în dimineaţa zilei de 9 mai 1945, Armata 1 română a început ofensiva odată cu armatele sovietice. Corpul 7 armată din eşalonul întâi al armatei a rupt apărarea inamicului pe tot frontul şi în noaptea de 9/10 mai a trecut la urmărirea lui. În după-amiaza zilei de 10 mai, unităţile Corpului 7 au rămas în eşalonul doi al grupului de armate şi au continuat deplasarea în urma Armatei 53 sovietice până în ziua de 12 mai 1945, când ostilităţile au luat sfârşit. (''Marea conflagraţie a secolului XX. Al doilea război mondial", Editura Politică, Bucureşti, 1971). În cursul ofensivei lor victorioase, trupele Armatei 1 române au ajuns la 12 mai 1945 la circa 80 km de capitala Cehoslovaciei, încheindu-şi astfel un lung şi glorios drum de luptă pe frontul antihitlerist. (''Armata română în războiul antihitlerist'', Editura Politică, Bucureşti, 1965). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Cerasela Bădiţă)