Elaborarea Codului civil şi a Codului penal s-a înscris în seria marilor reforme legislative din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Promulgarea codurilor de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza a avut loc în decembrie 1864.

''Domnia lui Cuza Vodă stă sub semnul acestei nerăbdătoare dorinţe de a ajunge din urmă Occidentul, dar efortul domnului şi al sprijinitorilor săi întâmpină rezistenţa forţelor conservatoare şi a inerţiilor colective'', scrie istoricul Florin Constantiniu în lucrarea sa ''O istorie sinceră a poporului român'' (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002).

Reformele nu puteau fi înfăptuite decât printr-un act de autoritate, la care domnitorul Alexandru Ioan Cuza avea să recurgă. Astfel, la 2/14 mai 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat dizolvarea Adunării Elective a României, care se opunea legiferării reformei agrare, reformei electorale şi celorlalte reforme preconizate de domnitor şi de guvern (''lovitura de stat de la 2 mai''), se arată în volumul ''Istoria României în date'' (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). Cuza a promulgat o nouă Constituţie (''Statutul dezvoltător''), care întărea puterea domnitorului în detrimentul legislativului, şi o nouă lege electorală, care sporea considerabil numărul alegătorilor.

În timpul guvernului condus de Mihail Kogălniceanu (11/23 octombrie 1863- 26 ianuarie/7 februarie 1865) se decretează sau se votează o serie întreagă de legi care organizează noul stat al României moderne. După legea rurală, care a fost promulgată la 14/26 august 1864, au fost decretate mai multe legi, după ce trecuseră, în prealabil, prin Consiliul de Stat, se arată în volumul ''Viaţa şi opera lui Cuza Vodă'', de Constantin C. Giurescu (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966). În această serie de măsuri (printre care legea privind reorganizarea Curţii de Casaţie, legea introducerii sistemului de măsuri şi greutăţi metrice, legea Camerelor de Comerţ, legea înfiinţării Şcolii de poduri şi şosele, legea exproprierii pentru cauze de utilitate publică ş.a.) se înscriu şi promulgarea Codului penal şi a Codului civil de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

La 2/14 decembrie 1864, Alexandru Ioan Cuza a promulgat Codul penal, care a intrat în vigoare la 1/13 mai 1865. Codul penal era alcătuit după modelul Codului penal francez (din 1810) şi al Codului penal prusian (din 1851), având la bază şi unele legi penale autohtone. La 4/16 decembrie 1864 Cuza a promulgat şi Codul civil, care urma să intre în vigoare de la 1/13 ianuarie 1866. Codul civil era alcătuit după modelul Codului napoleonean şi al Codului civil italian, având la bază şi unele prevederi ale vechiului drept românesc (''Istoria României în date'', Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Codul civil a fost pus în aplicare, ca şi legea măsurilor şi greutăţilor (15/27 septembrie 1864), după un an, răstimp în care atât magistraţii cât şi avocaţii să-l studieze, iar publicul să ia cunoştinţă de el. Codul civil cuprindea dispoziţii progresiste care au fost relevate ca atare de presa străină: instituia căsătoria civilă, singura obligatorie, cea religioasă devenind facultativă, instituia, de asemenea, divorţul civil, în locul celui religios, prevedea modalităţile acordării progresive de drepturi politice evreilor etc. Noul Cod civil, care moderniza sistemul juridic, a constituit şi un instrument important de unificare a Principatelor Române. În ceea ce priveşte Codul penal, acesta nu mai prevedea pedeapsa cu moartea, care existase de la începutul statelor româneşti.

Autorul articolului ''La Roumanie'' apărut în numărul din 30 decembrie 1864 al ziarul parizian ''La France'' considera această ultimă serie de acte de guvernământ ale lui Cuza drept ''măsuri de progres'', se mai arată în lucrarea ''Viaţa şi opera lui Cuza Vodă'', de Constantin C. Giurescu (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Roxana Mihordescu, editor online: Ady Ivaşcu)