Mănăstirea Studenica, închinată Intrării în Biserică a Maicii Domnului, a fost înscrisă în anul 1986 pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, potrivit http://whc.unesco.org.

Situată în districtul Raška din centrul Serbiei, între oraşele Kraljevo şi Novi Pazar, mănăstirea a fost înfiinţată lângă râul Studenica la sfârşitul secolului al XII-lea de Ştefan Nemanja, fondatorul statului sârb medieval, la scurt timp după abdicarea sa. Este considerată a fi centrul spiritualităţii sârbe datorită rolului covârşitor pe care îl ocupă în viaţa şi istoria Bisericii Ortodoxe Sârbe. Cele două construcţii monahale principale ale lăcaşului de cult, cea privind Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi cea închinată Sfinţilor Ioachim şi Ana, cunoscută şi sub denumirea de Biserica Regelui, ambele fiind construite din marmură albă, reprezintă colecţii nepreţuite de tip bizantin din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, precizează site-ul UNESCO.

Rămăşiţele pământeşti ale lui Ştefan Nemanja, cele ale soţiei sale Anastasia, precum şi cele ale primului rege sârb, Ştefan, cel dintâi încoronat, se odihnesc în această mănăstire. Ştefan Nemanja a murit la Mănăstirea Hilandar de la Muntele Athos, în anul 1208, notează site-ul www.crestinortodox.ro. Cel de-al treilea fiu al lui Nemanja, Sava, după ce s-a consultat în prealabil cu fraţii săi, Ştefan şi Vukan, a mutat rămăşiţele pământeşti ale tatălui său la Mănăstirea Studenica.

Mănăstirea Studenica s-a bucurat de o permanentă grijă din partea membrilor dinastiei Nemanja. Regele Radoslav a adăugat bisericii un foarte frumos nartex în anul 1235. Regele Milutin a ridicat în incinta mănăstirii o mică şi frumoasă biserică închinată Sfinţilor Ioachim şi Ana. Complexul Mănăstirii Studenica mai include şi o biserică a Sfantului Nicolae, cu fresce datând de la sfârşitul secolului al XII-lea. Între Biserica Sfântului Nicolae şi Biserica Regelui se află ruinele unui alte biserici, Biserica Sfântului Ioan Botezătorul.

După căderea ultimului principat sârbesc independent sub loviturile turcilor, în anul 1459, Studenica a fost devastată de mai multe ori. Abia la sfârşitul secolului al XVI-lea, s-au putut aduna bani pentru prima lucrare de restaurare de proporţii, încheiată în anul 1568.

La începutul secolului al XVII-lea, mănăstirea a fost avariată de un incendiu şi un seism, iar documentele istorice şi o parte însemnată a patrimoniului artistic au fost distruse şi pierdute pentru totdeauna.

Studenica este un exemplu remarcabil şi bine conservat al unei mănăstiri bisericeşti ortodoxe sârbe. Înconjurat de un zid aproape circular întărit cu două porţi fortificate, acesta prezintă o serie de construcţii excepţionale, inclusiv biserica principală din centru şi facilităţi monahale de-a lungul zidului înconjurător. Biserici şi schituri sunt situate în zona care înconjoară mănăstirea, precum şi carierele şi vestigiile unei aşezări pentru muncitorii care au modelat marmura folosită pentru construirea celor două biserici principale ale complexului monahal. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Gabriela Badea) 

Sursa foto: Mănăstirea Studenica/Facebook