Academicianul Ioan Haulică, considerat cel mai bun fiziolog din ţară, cu peste 50 de ani de activitate ştiinţifică, s-a născut la 29 octombrie 1924, în comuna Ipatele din judeţul Iaşi.

A adus contribuţii originale la fiziologia şi farmacologia sistemului nervos vegetativ, studiul sistemului renina-angiotensina de origine extrarenală (creier, hipofiză, epifiză, cord, vase şi glob ocular al mamiferelor), identificarea şi rolul fibrelor nervoase purinergice din măduvă, trunchiul cerebral şi hipotalamus, rolul modulator al endoteliului şi oxidului nitric în reactivitatea vasculară, rolul epiteliului traheo-bronşic în reglarea bronhomotricităţii, rolul pinealei în reacţii neuroendocrino-metabolice de adaptare la stresul de diferite cauze (fizic, chimic, psihic, biologie etc.)

A absolvit Facultatea de Medicină (1949), fiind repartizat în calitate de preparator la disciplinele de farmacologie şi fiziologie din cadrul I.M.F. Iaşi. Şi-a continuat specializările în Austria, Franţa, Germania, Polonia, SUA şi URSS, scrie site-ul Academiei Române, https://acad.ro. A lucrat ca cercetător în cadrul Institutului de Fiziologie D. Danielopolu (1953 şi 1964). Ulterior, s-a transferat la Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică al Academiei Române din Bucureşti, unde a lucrat ca cercetător ştiinţific, timp de 12 ani. În 1963, a devenit doctor în ştiinţe medicale, iar în 1968 a obţinut titlul de doctor docent. În intervalul 1969-1970, a fost visiting professor la Universitatea statului american Connecticut, potrivit CV-ului de pe site-ul Academiei Oamenilor de Ştiinţă, www.aosr.ro.

În ultimii ani de viaţă, a fost profesor consultant la Universitatea de Medicină şi Farmacie ''Gr. T. Popa'' din Iaşi.

A fost membru al Societăţii Internaţionale de Studiu al Creierului, al Societăţii Europene de Chirurgie Experimentală, al Societăţii Europene de Studiu a Pinealei, al Federaţiei Mondiale a Oamenilor de Ştiinţă, al Societăţii Internaţionale de Ştiinţe Fiziologice, al Federaţiei Europene de Fiziologie, al Societăţii de Neuroştiinţe, al Societăţii de Psiho-neuro-endocrinologie, Farmacologie, al Societăţii Medicilor şi Naturaliştilor din Iaşi.

A condus Societatea Medicilor şi Naturiştilor din Iaşi (1990-1994). A devenit membru corespondent al Academiei Române la 18 decembrie 1991 şi membru titular la 8 noiembrie 1994. A fost membru al Academiei de Ştiinţe Medicale.

A fost decorat cu Steaua României în grad de Cavaler, în 2002 şi a primit titlul de doctor honoris causa al Universităţii Ovidius din Constanţa, în 2003.

A obţinut 10 brevete de inventator şi a publicat circa 300 de sinteze monografice, tratate şi studii, dintre care amintim: "Sistemul nervos vegetativ" (1975), "Hormonii locali" (1983) şi "Transmiterea sinaptică" (1999).

S-a stins din viaţă la 13 mai 2010. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Gabriela Badea)