Principalul subiect pe ordinea de zi a Consiliului Afaceri Generale, de la Luxemburg, din 15 octombrie, este Brexitul şi articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (UE). Articolul 50 din Tratat reglementează procedura prin care un stat membru se poate retrage din UE, în cazul în care doreşte acest lucru.

Consiliul, în format UE27, va lua în discuţie situaţia actuală a Brexitului, miniştrii fiind informaţi de către negociatorul-şef al Comisiei pentru Brexit, Michel Barnier. Pe această bază, Consiliul va pregăti reuniunea Consiliului European din 17-18 octombrie 2019, care are ca principal subiect tot articolul 50, scrie https://www.consilium.europa.eu.

Discuţiile pe tema Brexit au loc în contextul în care acordul de retragere al Regatului Unit din UE, prelungit la 10 aprilie 2019, ar trebui să fie pus în practică la 31 octombrie 2019.

Scurt istoric al Brexit-ului

Potrivit art. 50 din Tratatul privind UE, statul membru care vrea să iasă din Uniune trebuie să notifice Consiliului European intenţia sa de a părăsi Uniunea. Consiliul European stabileşte un set de orientări privind retragerea ordonată a statului respectiv. Orientările trebuie adoptate de Comisie şi apoi de către statele membre în cadrul Consiliului UE, cu majoritate calificată puternică: 72% din cele 27 de state membre, adică 20 de state membre reprezentând 65% din populaţia UE27, scrie site-ul https://ec.europa.eu/.

Regatul Unit este primul stat din Uniunea Europeană care a activat clauza de retragere din UE (art. 50) la 29 martie 2017, după ce populaţia acestei ţări s-a pronunţat pentru părăsirea Uniunii în iunie 2016. La 29 martie 2017 s-au declanşat formal negocierile Regatului Unit cu Uniunea Europeană.

Din martie 2017 până în noiembrie 2018, între liderii UE şi Regatul Unit au urmat mai multe runde de negocieri, care însă nu au dus la niciun compromis. La 25 noiembrie 2018, Consiliul European a aprobat proiectul de acord de retragere a Regatului Unit şi proiectul de declaraţie politică privind viitoarele relaţii dintre UE şi Regatul Unit, convenit de negociatorii celor două părţi. Acordul prevedea că Regatul Unit se va retrage din Uniune la 29 martie 2019.

Parlamentul Regatului Unit, cel care trebuie să îşi dea acordul asupra Brexitului, a votat însă în două rânduri (15 ianuarie şi 12 martie 2019) împotriva acordului negociat de premierul Theresa May. În acest context, premierul Theresa May a solicitat o prelungire a Brexit-ului până la data de 30 iunie 2019, după alegerile pentru Parlamentul European, dar fără a dori ca Marea Britanie să participe la acestea. Din această raţiune, şefii de stat şi de guvern ai celor 27 de state membre UE au agreat prelungirea Brexit-ului până la 22 mai, cu condiţia ca acordul de retragere să fie supus votului din nou la 29 martie 2019, scrie https://www.consilium.europa.eu.

La 5 aprilie 2019, Theresa May a solicitat o nouă prelungire pentru ieşirea din Uniunea Europeană până la 30 iunie 2019, după ce la 29 martie, Camera Comunelor a respins pentru a treia oară acordul de retragere negociat de premierul britanic.

La summitul european din 10 aprilie 2019, liderii UE au convenit ca termenul de retragere în baza articolului 50 să fie prelungit până la 31 octombrie 2019.

Ca urmare a eşecului în a obţine aprobarea Parlamentului Regatului Unit în privinţa Acordului de retragere din Uniunea Europeană, Theresa May a demisionat din funcţia de premier, la 7 iunie 2019, scrie https://www.touteleurope.eu/. Boris Johnson, cel care a înlocuit-o pe Theresa May, la 24 iulie, a precizat în aceeaşi zi: "Regatul Unit va ieşi din UE pe 31 octombrie, indiferent de condiţii (...) Dacă nu ajungem la un acord, va trebui evident să ieşim din UE fără un acord".

La 2 octombrie 2019, premierul Regatului Unit, Boris Johnson, i-a transmis preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, noul proiect de acord privind retragerea, ca alternativă la un Brexit fără acord la 31 octombrie. Noul plan propus de Marea Britanie prevede ca Irlanda de Nord să aparţină aceleiaşi zone vamale ca Marea Britanie, dar ca provincia britanică să păstreze regulile UE pe o perioadă de patru ani, pentru toate bunurile, nu doar pentru produsele agricole. Preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, a transmis, la 2 octombrie, că propunerea prezentată ridică "puncte problematice", mai ales în ceea priveşte guvernanţa ''backstop"-ului.

UE i-a dat guvernului britanic ca termen data de 13 octombrie pentru a-i prezenta un compromis acceptabil şi a se ajunge astfel la o separare amiabilă pe 31 octombrie. În lipsa unui acord pentru retragerea Regatului Unit din UE, Londra se pregăteşte pentru un ''no deal'' (Brexit fără acord), deşi parlamentul britanic a decis să se ceară o nouă amânare a Brexitului, dacă nu se ajunge la o înţelegere.

***
Consiliul Afaceri Generale (CAG) este una dintre cele zece formaţiuni ale Consiliului UE, care pregăteşte reuniunile Consiliului European şi urmăreşte rezultatele acestora, dar, în acelaşi timp, este responsabil şi de o serie de domenii de politică transsectorială.

Politicile transsectoriale de care se ocupă CAG sunt extinderea UE şi negocierile de aderare, adoptarea cadrului financiar multianual (planul bugetar pe 7 ani al UE), politica de coeziune, organizarea instituţională a UE. CAG se ocupă, de asemenea, de orice alt dosar pe care i-l încredinţează Consiliul European.

Consiliul Afaceri Generale este alcătuit, în principal, din miniştrii afacerilor europene ai statelor membre ale UE. La reuniuni este reprezentată şi Comisia Europeană prin comisarul care răspunde de relaţiile interinstituţionale, în funcţie de subiectul dezbătut.

Priorităţile Consiliului CAG în timpul preşedinţiei finlandeze a UE (iulie-decembrie 2019) sunt cadrul financiar multianual, statul de drept, ameninţările hibride, Brexit.

***
Consiliul UE exercită, împreună cu Parlamentul European, funcţiile legislativă şi bugetară, fiind compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, potrivit art. 16 din Tratatul Uniunii Europene, accesat pe https://eur-lex.europa.eu/.

Deşi se reuneşte în diferite formaţiuni în funcţie de subiectul discutat, Consiliul UE este o entitate juridică unică, lucrările sale fiind pregătite de un comitet al reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre (Coreper) şi de comitete şi grupuri de lucru specializate.

Reuniunile diverselor formaţiuni ale Consiliului se convoacă de către preşedintele său, la iniţiativa acestuia sau la cererea unuia dintre membrii săi ori a Comisiei. Pe ordinea de zi a reuniunilor pot fi înscrise subiecte cu caracter non-legislativ sau subiecte cu caracter legislativ.

Cea mai mare parte a subiectelor de pe ordinea de zi a reuniunilor diverselor formaţiuni ale Consiliului e reprezentată de documente fără efecte juridice cum ar fi concluziile, rezoluţiile şi declaraţiile. În acest sens, aceste tipuri de documente exprimă doar poziţii politice. AGERPRES/(Documentare - Ionela Gavril, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)