Piesa "Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă", scrisă de Horia Lovinescu în 1968, a fost pusă în scenă la Teatrul Nottara în 1979, în regia lui Dan Micu. Din distribuţie au făcut parte actorii George Constantin, Dana Dogaru, Alexandru Repan şi Ştefan Sileanu.

"Am jucat în spectacolul montat magistral de regizorul Dan Micu al acestei piese scrise de Horia Lovinescu, care a avut un mare succes. 'Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă' se numără printre cele mai bune piese pe care le-a scris Lovinescu", spunea Alexandru Repan, conform https://www.facebook.com/events/teatrul-nottara/cafeneaua-lui-repan/141588719830872/.

Caietul-program al teatrului de la acea vreme nota: "Meritul spectacolului pus în scenă de Dan Micu este, în primul rând, acela de a fi umanizat conceptele, de a fi dat materialitate concretă dezbaterii de idei, prin interpretările de mare virtuozitate ale actorilor. George Constantin ne impune din nou admiraţia pentru vigoarea şi totodată, subtilitatea cu care întruchipează dificilul rol al tatălui, dând organicitate elementelor disparate care-l compun, desfăşurând o prodigioasă gamă de mijloace, mereu pe muchia fină dintre adevăr şi mistificare, culminând dramatic în scena nebuniei. O sensibilitate de o rară fineţe vibratilă demonstrează Dana Dogaru, convingătoare în evoluţia Anei spre conştiinţa feminităţii şi răscolitorul strigăt final. Foarte buni, Ştefan Sileanu (Cain) Alexandru Repan (Abel), au creat momente emoţionante în întâlnirile fraţilor", conform paginii de Facebook "Amintiri din teatrul românesc".

În anii '80, piesa a fost montată la Teatrul Dramatic Constanţa, în regia lui Gheorghe Jora. Distribuţia spectacolului i-a inclus pe actorii Lucian Iancu,Vasile Cojocaru,Virgil Andriescu, Maria Nestor.

"Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă reprezintă lumea după apocalipsă. Pustiul este desăvârşit şi singurătatea supravieţuitorilor, absolută. De aici, poate efectul mitologic al dramei şi rezonanţa ei filozofică. Parabola porneşte de la legenda biblică a fratricidului filtrată prin viziunea lui Dostoievski şi extinsă asupra relaţiilor dintre tată şi fii săi. Tatăl are bufoneria tragică a lui Feodor Karamazov iar Cain şi Abel nu sunt doar copii ale personajelor biblice ci, pe dublă filieră, prelucrări ale personajelor Dmitri şi Alioşa din 'Fraţii Karamazov'. Evident, Cain şi Abel au devenit arhetipuri reprezentând în această calitate binele şi răul, frumosul-urâtul, în fine, apolinicul-dionisiacul în termenii lui Lucian Blaga. Lovinescu nu modifică datele mitului biblic. Interpretarea intervine doar în sensul actualizării: extrage mitul din Biblie şi îl argumentează cu probe ţinând de experienţa socială şi psihologică a secolului al XX-lea cu anxietatea sa atomică şi militaristă. Abel este Blajinul, idealistul ce înfrumuseţează realitatea prin contemplaţie şi suferinţă. Este şi pacifistul care se confruntă cu Cain luptătorul, militarul prin excelenţă dur, teluric, dionisiac. Abel vede lumea în fenomenele ei pozitive, Cain în cele negative. Sunt, şi unul şi celălalt, personaje categoriale, ipostaze esenţiale ale omului, între ei se situează Ana care a rămas singura femeie din lume, nici categorie, nici arhetip, ci fiinţă omenească în integritatea ei, cu dramatica ei aspiraţie spre transcendent dar sedusă tragic de contingent. Ea rătăceşte între încântătoarea sterilitate apolinică a lui Abel şi fertilitatea brutală dar creatoare a lui Cain. Între frumosul steril şi urâtul fecund stă mişcarea însăşi, motorul lumii. Dragostea Anei care îl iubeşte pe Abel dar este irezistibil atrasă de principiul pur şi agresiv al masculinităţii reprezentat de Cain, primeşte o profundă amprentă filozofică...", scrie Mircea Ghiţulescu în "Istoria literaturii române. Dramaturgia" (Editura Academiei Române, 2007)

În 1983, Ion D. Şerban a realizat şi adaptarea radiofonică a montării regizorului Dan Micu, din distribuţia spectacolului făcând parte actorii George Constantin, Dana Dogaru, Alexandru Repan, Ştefan Sileanu.

Foto: (c) teatruldenord.ro

"Piesă raportată inevitabil la romanul cu subiect similar al lui Steinbeck. Spre deosebire de prozatorul american, Horia Lovinescu nu răstoarnă raportul dintre Cain şi Abel, discreditând binele şi reabilitând răul, ci dizolvă mitul într-o simbolistică confuză (parcă pentru a provoca un complex Oedip, Tatăl o asediază cu dragostea lui desfrânată pe Ana, iubita lui Abel, apoi tot el apare răstignit, ca un Isus Christos etc.). scrie Alex Ştefănescu în prezentarea piesei de pe site-ul http://regizorcautpiesa.ro.

Teatrul de Nord din Satu Mare a pus în scenă piesa "Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă" în stagiunea 2009-2010, în regia lui Andrei Mihalache. Actorii care au dat viaţă personajelor lui Lovinescu au fost Radu Botar, Dorina Nemeş, Ciprian Vultur, Gabriel Duţu, potrivit site-ului http://teatruldenord.ro.

În 2015, Horaţiu Mălăele a regizat spectacolul cu această piesă jucat la Teatrul de pe Lipscani. Distribuţia i-a inclus pe Horaţiu Mălăele, Lari Georgescu, Bogdan Mălăele, Crina Semciuc, Mircea Constantinescu.

Doi ani mai târziu, în 2017, actorul Alexandru Repan a semnat şi regia unui spectacol In Memoriam Horia Lovinescu, tot cu această piesă, în care au jucat Alexandru Repan, Cristian Nicolaie, Dani Popescu, Raluca Gheorghiu.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru, editor online: Irina Giurgiu)