Oscar Wilde s-a născut la 16 octombrie 1854, în Dublin. Fiu al unui chirurg irlandez, şi-a făcut studiile la Oxford (1878).

Primele sale versuri au apărut în volumul "Poems" (1881), fiind urmate de povestirile cu semnificaţii moralizatoare şi critice din volumele "Crima lordului Artur Savile" (1891) şi "Prinţul fericit" (1888), precum şi de eseurile din "Intenţii" (1891).

Romanul "Portretul lui Dorian Gray" (1891), cea mai importantă operă a sa, este ilustrarea principiilor sale ideologice şi estetice, care derivă din doctrina "artei pentru artă" a lui Walter Pater. Lucrarea a fost publicată integral, în premieră, în numărul din iulie 1890 al revistei Lippincott's Monthly. Totuşi, anumite pasaje, considerate de redacţia publicaţiei ca fiind indecente, au fost cenzurate. O versiune îmbunătăţită a textului, fără alte imixtiuni externe şi sub formă de carte a apărut un an mai târziu. Această versiune a fost deschisă de un aforism, în care Oscar Wilde pleda pentru libertatea de exprimare şi contra falsei pudori.

''Portretul lui Dorian Gray'' este un strălucit exemplu de ficţiune gotică. Prin tema abordată şi datorită personajului principal, romanul poate fi considerat o interpretare originală a mitului lui Faust, celebrul personaj de legendă germanică, sursă de inspiraţie şi pentru alţi coloşi ai culturii universale precum scriitorul Goethe şi compozitorul Charles Gounod.

În creaţia sa dramatică, reprezentată prin piesele "Salomeea" (1893), "Evantaiul doamnei Windermere" (1893), "O femeie fără importanţă" (1894), "Soţul ideal" (1895) şi altele, Wilde satirizează snobismul, frivolitatea şi făţărnicia "înaltei societăţi" a timpului, lăsând să se întrevadă, în subtext, preocupările proprii pentru problemele spirituale majore ale omului.

Printre ultimele sale lucrări se numără poemul "Balada închisorii din Reading" (1898) şi eseul "De profundis" (1905).

În ce priveşte viaţa sa privată, Oscar Wilde s-a căsătorit, în 1884, cu Constance Lloyd, alături de care a avut doi fii. În jurul aceluiaşi an, a ţinut o lungă serie de prelegeri de estetică în Statele Unite şi Canada, Paris, Marea Britanie şi Irlanda.

În 1891, când deja se bucura de un real succes în calitate de conferenţiar, de poet şi de scriitor, a cedat atracţiilor unui tânăr lord, pe nume Alfred Douglas. Condamnat, la vârsta de 40 de ani, la muncă forţată pentru "conduită indecentă şi sodomie", nu şi-a mai revenit niciodată. După ispăşirea pedepsei, s-a retras în Franţa şi, după doi ani petrecuţi aici, la 30 noiembrie 1900, a murit, în singurătate şi mizerie, la vârsta de 46 de ani. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Cristian Anghelache, editor online: Ada Vîlceanu)

Sursa foto: Oscar Wilde/Facebook.com