Compozitorul Dumitru Capoianu s-a născut la 19 octombrie 1929, la Bucureşti. A studiat la Conservatorul regal din Capitală, în perioadele 1941-1947 şi 1947-1953, cu Victor Gheorghiu (teorie-solfegii), Mihai Jora (armonie), Alfred Mendelsohn (contrapunct), Mihai Andricu (compoziţie), Zeno Vancea şi Vasile Popovici (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru (folclor), George Enacovici (vioară), conform volumului "Muzicieni români" de Viorel Cosma (Editura muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1970).

A fost violonist în orchestra Teatrului Naţional din Bucureşti (1945-1947) şi în orchestra Ansamblului UGSR din Bucureşti (1947-1949). A lucrat ca regizor la studiourile "Romfilm" şi "Alexandru Sahia" din Bucureşti (1954-1956), ca maestru de sunet la Radioteleviziunea Română (1954-1956). A fost director al Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti (1969-1973) şi a scris articole de specialitate în publicaţiile "Muzica", "Contemporanul", "Scânteia tineretului", precizează volumul amintit.

Între distincţiile primite amintim: Premiul al II-lea la concursul internaţional al festivalului mondial al tineretului de la Moscova (1957), Palmes d'Or de la Cannes (1967), Premiul de Stat (1969), Ordinul Meritul Cultural cl. V (1968), Ordinul Meritul Cultural cls. III (1973), Premiile Uniunii Compozitorilor (1970, 1974, 1977, 1980, 1981, 1983, 2000), Premiul Academiei Române (1977), potrivit site-ului http://www.romania-muzical.ro.

A compus muzică de teatru pentru "Drumul oţelului" (1965) - scenă de balet, libretul de Dumitru Capoianu după un poem de Nina Cassian, premiera la Timişoara, Opera de Stat; "Curtea domnească" (1969) - spectacol de sunet şi lumină, premiera la Târgovişte, conform volumului "Muzicieni români".

Din creaţia vocal-simfonică a lui Dumitru Capoianu amintim: "Cinci cântece din Ardeal" (1961) - cor de femei, oboi solo şi orchestră de coarde, "Ca să faci portretul unei păsări" (1969) - cantată pentru cor de copii, pian, flaut şi percuţie, "Valses ignobles et pas sentimentales" (1986) - suită pentru mezzosoprană şi orchestră de coarde.

Muzica simfonică purtând semnătura lui Capoianu include: Suita I pentru orchestră (1953) - cuprinzând ciclul "Trei imagini tinereşti", Suita a II-a pentru orchestră (1954), Divertisment pentru orchestră de coarde şi două clarinete (1956), Concert pentru vioară şi orchestră (1957), Variaţiuni cinematografice (1965), "Pasărea Phoenix" (1975) - suită din muzica filmului cu acelaşi titlu, "Chemări '77" (1977) - poem simfonic, "Duelul" (1977) - fantezie jazz, Mic concert pentru două piane, şase viori şi orchestră (1984), "Faţete" (1985) - suită jazz, Habanera pentru vioară şi orchestră (1987), Concert pentru chitară şi orchestră (1989), "Pasărea Phoenix" (1993) - poem simfonic, Concert pentru violoncel şi orchestră (2001).

A compus muzică de film pentru peliculele "Lacătul minune" (1955), "Scurtă istorie" (1957), "Galathea" (1957), "Şapte arte" (1958), "Într-o dimineaţă" (1959), "O poveste ca-n basme" (1959), "Homo sapiens" (1960), "O poveste colorată" (1960), "Ursuleţul neascultător" (1961), "Legendă contemporană" (1961), "Jad, cuarţ, agată" (1961), "S-a furat o bombă" (1961), "De dragul prinţesei" (1962), "Lacul cu nuferi" (1962), "Allo, allo!" (1962), "Partea ta de vină" (1962), "Paşi spre lună" (1963), "Purgatoriu" (1963), "Dracul cu scripcă" (1964), "De-aş fi... Harap Alb" (1965), "Vremea zăpezilor" (1966), "Legenda ciocârliei" (1966), "Cine va deschide uşa" (1967), "Aventura" (1968), "Doi bărbaţi pentru o moarte" (1969), "Ostrovul lupilor" (1970), "Alarmă în Deltă" (1975), "Infinit" (1977), "Ecce Homo" (1978), "E pur si muove" (1979), "Trei mere" (1979), "Energica" (1980), "O zi la Bucureşti" (1986), colaborând cu regizori ca Mircea Mureşan, Gheorghe Naghi, Ion Popescu Gopo, Mihai Iacob, Jean Moraru, Manole Marcus, Ion Bostan.

A scris şi muzică de operetă pentru copii - "Povestea soldăţelului de plumb" - pe versuri de Vasile Chiriţă. Dumitru Capoianu a murit la 14 iunie 2012, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Gabriela Badea)