"Doamna de Shalott" ("Lady of Shalott") este titlul unei picturi în ulei ce poartă semnătura artistului englez John William Waterhouse (1849-1917).

Este una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Waterhouse şi un exemplu strălucit al curentului prerafaelit, caracterizat prin atitudinea critică faţă de academism şi îndemnul de revenire la puritatea artistică a predecesorilor lui Rafael.

Tabloul, cu dimensiunile 183 cm x 230 cm, a fost realizat în anul 1888. Înfăţişează o scenă de la sfârşitul poemului omonim al lui Alfred Tennyson. Textul descrie suferinţele doamnei de Shalott, blestemată să trăiască într-un turn izolat, unde nu îi era permis nici să se uite pe fereastră. Singurul mod în care putea observa lumea exterioară era prin intermediul unei oglinzi poziţionate în dreptul ferestrei, ocupându-şi, apoi, timpul, cu realizarea unor tapiserii ce înfăţişau scene inspirate din ceea ce vedea în oglindă.

Într-una din zile, îl zăreşte în oglindă pe Sir Lancelot şi este fermecată de frumuseţea cavalerului. Femeia îşi pierde capul, îi face cu mâna şi se uită la el direct, pe fereastră. Imediat, oglinda se sparge, semn că urmările blestemului încep să se abată asupra ei.

Doamna de Shalott coboară din turn şi se urcă într-o barcă în încercarea de a ajunge la castelul Camelot, reşedinţa lui Lancelot. Aceasta este scena pictată de Waterhouse, cu femeia în barcă, alături de una din tapiseriile sale, de un crucifix, un felinar şi de trei lumânări. Una singură a mai rămas aprinsă, anunţând că sfârşitul este aproape.

Pictura prezintă numeroase puncte de interes, precum rochia personajului, realismul peisajului înconjurător şi simbolistica religioasă. Dar cel mai mult atrage privirile chipul deznădăjduit al femeii, de un dramatism impresionant, aceasta înţelegând că visul său de a-l revedea pe cavaler nu se va împlini niciodată.

Capodopera a intrat în posesia lui Sir Henry Tate, care a expus-o în 1894. Poate fi admirată în muzeul londonez Tate Britain, potrivit tate.org.uk. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: tategallery/facebook.com