Olandezul Rembrandt a fost unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai artei mondiale, impresionând prin talentul său titanic în a exprima naturaleţea fiinţei umane.

S-a născut la 15 iulie 1606, la Leiden, pe numele său complet Rembrandt Harmenszoon van Rijn. A fost sprijinit de părinţii săi pentru a beneficia de o educaţie de calitate, fiind trimis la Şcoala Latină, iar la 14 ani s-a înscris la Universitatea Leiden. Cursurile nu l-au atras, optând să studieze arta, mai întâi cu un artist local, Jacob van Swanenburch, iar apoi, la Amsterdam, cu Pieter Lastman, cunoscut mai ales pentru tablourile sale istorice. După şase luni de ucenicie, Rembrandt s-a întors la Leiden, unde a început să lucreze şi şi-a luat primii ucenici, unul dintre aceştia fiind faimosul artist Gerrit Dou, potrivit http://www.rembrandtpainting.net.

În 1631, se mută la Amsterdam, unde se căsătoreşte cu fiica unui important om de afaceri, Saskia van Uylenburgh, iar în urma acestei căsătorii reuşeşte să obţină cu uşurinţă realizarea a numeroase portrete. Un tablou realizat în acea perioadă şi care se află în Frick Collection, la New York este ''Portrait of Nicolaes Ruts''. În plus, operele cu caracter mitologic şi religios îi erau cerute insistent artistului, una dintre aceste remarcabile opere de artă fiind ''The Blinding of Samson'' (1636), care se află la Frankfurt.

A realizat multe dintre lucrări în locuinţa sa din Amsterdam pe care a cumpărat-o în 1639, însă în 1660, când avea probleme financiare serioase, a vândut-o nemaiputând să gestioneze întreţinerea sa. În 1911, a fost amenajat aici un muzeu dedicat marelui artist.

Succesul său profesional i-a asigurat o carieră publică, însă problemele nu l-au ocolit în ceea ce priveşte viaţa familială, soţia sa murind în 1642 şi anterior şi trei dintre cei patru copii ai săi. În 1656 şi-a declarat falimentul, fiind nevoit să scoată la vânzare unele dintre operele sale, pentru a-şi acoperi o parte din datorii.

Talentul său titanic poate fi observat în câteva dintre cele mai reprezentative pânze ale sale, dintre care amintim: ''The Night Watch'' (1642), ''The Storm on the Sea of Galilee'' (1633), ''Self-Portrait with Two Circles'' (1655-1659), ''The Anatomy Lesson of Dr. Nicolaes Tulp'' (1632), ''Bathsheba at Her Bath'' (1654), ''Danae'' (1636), '' The Conspiracy of Claudius Civilis'' (1661-1662), ''The Sampling Officials'' (1662), ''The Return of the Prodigal Son'' (1669), ''Jacob Blessing the Sons of Joseph'' (1656), indică historylists.org.

Printre cele mai importante caracteristici ale operei sale se numără utilizarea tehnicii clar-obscur, implicarea teatrală a luminii şi umbrei derivate de la Caravaggio, însă adaptată la obiectivele operei sale. Remarcabile sunt de asemenea expunerile dramatice şi pline de viaţă ale subiectelor tratate, lipsa formalităţii rigide pe care artişti contemporani cu el au expus-o cu predilecţie, compasiunea profundă pentru fiinţa umană, indiferent de starea materială sau de vârstă, potrivit sursei amintite anterior. Membrii familiei sale au fost pictaţi cu o anumită consecvenţă, fiind vorba de soţia sa, Saskia, fiul său, Titus, şi concubina sa, Hendrickje, multe dintre tablourile în care aceştia au fost reprezentaţi tratând teme mitice, biblice sau istorice, indică https://www.rembrandtonline.org.

''Însă foarte puţini oameni cunosc povestea vieţii lui Rembrandt'', spune Taco Dibbits, directorul Rijksmuseum, muzeul naţional al Olandei, care găzduieşte o colecţie impresionantă a operei celebrului pictor, respectiv 22 de tablouri, 60 de desene şi 300 de gravuri. Cu prilejul marcării, în acest an, a 350 de ani de la moartea marelui pictor a fost organizată expoziţia ''All the Rembrandts'', care a fost însoţită de lansarea lucrării biografice ''Rembrandt: Life of a Rebel'' scrisă de Jonathan Bicker, conform www.nytimes.com.

''Fiecare generaţie are propriul Rembrandt'', potrivit lui Gregor J. M. Weber, care coordonează departamentul de arte decorative şi frumoase de la Rijksmuseum. ''În urmă cu 80 de ani oamenii îl iubeau pe Rembrandt ca pe înţeleptul sufletului, singuraticul care a atins cel mai înalt nivel în artă. Astăzi noi considerăm că este mai mult sau mai puţin un rebel care s-a reinventat mereu într-o formă nouă, care a schimbat mereu modalitatea de a face lucruri. S-a străduit şi s-a luptat cu el însuşi şi de asemenea împotriva standardelor epocii sale'', a adăugat Gregor Weber.

Thomas Kaplan, om de afaceri american şi colecţionar care deţine 17 tablouri cuprinse în colecţia Leiden, expusă la Louvre Abu Dhabi, a declarat într-un interviu că îl consideră pe ''Rembrandt artistul universal care a dezlănţuit libertatea în ceilalţi artişti care au devenit expresionişti, cubişti sau care au devenit ce au vrut ei să fie şi au arătat frumuseţea prin proprii lor ochi, chiar dacă acea frumuseţe nu se încadra convenţiilor societăţii'', conform https://www.nytimes.com.

Potrivit lui Jonathan Bikker, autorul celei mai recente lucrări biografice dedicate marelui pictor şi curator la Rijksmuseum, ''unul dintre motivele pentru care Rembrandt a fost acuzat că a încălcat regulile artei a implicat refuzul său de a idealiza în lucrările sale. În loc să picteze sau să realizeze un imprimeu al unei femei frumoase, el picta o femeie obişnuită sau expunea o femeie în vârstă cu multe riduri şi celulită'', potrivit ediţiei electronice a cotidianului New York Times. Poetul şi dramaturgul Andriels Pels îl cataloga în secolul al XVII-lea pe Rembrandt ''drept cel mai cunoscut eretic în artă''.

Jonathan Bikker susţine că Rembrandt ''a încercat să arate adevărul şi nu a aderat la normele artei. El şi-a asumat riscuri fără să-i pese că era criticat'', indică New York Times în ediţia electronică.

Într-o scrisoare adresată matematicianului şi fizicianului olandez, Christiaan Huygens, Rembrandt a explicat că a încercat prin artă ''să obţină cea mai importantă şi cea mai naturală mişcare'', unii critici interpretând că este vorba chiar de reprezentarea emoţiei umane, conform https://www.rembrandtonline.org.

Viaţa sa personală a fost încărcată de suferinţă şi după moartea concubinei sale, Hendrickje, în 1663, iar ulterior, în 1668, a fiului său Titus, în vârstă de 27 de ani. Unsprezece luni mai târziu, la 4 octombrie 1669, marele pictor olandez a murit în Amsterdam, lăsând în urmă una dintre cele mai importante moşteniri pentru istoria artei universale.

În acest an, cu prilejul împlinirii a 350 de ani de la moartea marelui artist, Olanda aduce un omagiu prin organizarea a numeroase expoziţii pe întreg cuprinsul ţării, din Middelburg până în Leeuwarden, dedicate amintirii şi uriaşului tezaur cultural lăsat umanităţii de cel care a fost Rembrandt. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ionela Gavril, editor online: Daniela Juncu)