Ziua petrolistului este sărbătorită începând cu anul 1990, la data de 8 septembrie, la iniţiativa Federaţiei Sindicatelor Libere şi Independente Petrom. Desfăşurându-se sub patronajul Sfintei Maria, aleasă drept protectoare a petroliştilor, această zi este dedicată personalului din industria petrolului, celor care lucrează în foraj, extracţie, prelucrarea şi cercetarea petrolului.

Exploatarea petrolului în ţara noastră are o istorie îndelungată, primele atestări datând din secolul al II-lea, notează site-ul oficial al Asociaţiei Române a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră, www.ropepca.ro. În anul 1857, România a cunoscut trei premiere mondiale: fraţii Mehedinţeanu au deschis, la Ploieşti, prima rafinărie de petrol de tip industrial; Bucureştiul a devenit primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant, fiind folosite 1.000 de lămpi cu gaz pe străzile capitalei; România a apărut în statisticile internaţionale cu o producţie de ţiţei oficial înregistrată de 275 de tone.

Potrivit declaraţiei susţinute, la 7 septembrie 2010, de deputatul de Prahova, George Ionescu, şi publicate pe site-ul www.cdep.ro, în ceea ce priveşte iluminatul public, Bucureştiul a fost urmat de Iaşi, în 1858, de Craiova, în 1859, şi de Ploieşti, în 1860. Producţia de 275 de tone de ţiţei a fost obţinută în 18 localităţi din judeţele Prahova, Dâmboviţa, Buzău şi Bacău, ea ajungând la peste 3.000 de tone în 1862, când funcţionau 58 de unităţi de distilare a ţiţeiului. În 1894, România avea 87 de rafinării, dintre care 45 erau situate în Prahova.

O urmare firească a dezvoltării rapide a industriei petroliere a fost înfiinţarea unor instituţii de profil. Astfel, în 1904, a fost fondată, la Câmpina, o şcoală pentru maiştri de foraj şi de rafinărie, iar în anul 1908, au fost deschise, la Ploieşti, atelierele Concordia pentru repararea şi fabricarea de utilaje petroliere. Până în anul 1957 au apărut institute de cercetare şi proiectare pentru prospectarea, forajul, extracţia, transportul şi prelucrarea petrolului şi a gazelor, dar şi a echipamentelor respective, unul dintre exemplele edificatoare în acest sens fiind "Institutul de Petrol şi Gaze", înfiinţat în 1948 la Bucureşti, dar care şi-a continuat activitatea în Ploieşti.

În anul 1957, cu prilejul sărbătoririi centenarului industriei petroliere, s-a decis construirea, la Ploieşti, a unui muzeu al petrolului, care a fost înfiinţat prin Hotărârea Consiliului de Miniştri, nr. 134 din 16 septembrie 1959, potrivit site-ului www.ropepca.ro. La 8 octombrie 1961, a fost inaugurat Muzeul Naţional al Petrolului din Ploieşti, care prezintă documentaţie tehnică de profil, machete, fotografii, utilaje-exponate, unelte şi aparatură folosite în foraj-extracţie şi în industria de prelucrare a petrolului etc. Muzeul face parte din Reţeaua Naţională a Muzeelor din România, afiliată la NEMO (Reţeaua Muzeelor Europene) şi, alături de alte muzee de profil din Europa, aparţine Reţelei Muzeelor Petroliere Europene. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)