Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mc. Vavila, episcopul Antiohiei; Sf. Proroc Moise; Sf. Mc. Petroniu

Greco-catolice
Sf. ep. m. Vavila; Sf. pf. Moise

Romano-catolice
Ss. Rozalia, fc.; Moise, profet


Sfântul Mucenic Vavila este pomenit în calendarul creştin ortodox la 4 septembrie.

A fost episcop al Antiohiei şi, aflat în scaunul arhieresc, l-a împiedicat pe împăratul roman Numerian (283-284) să intre în biserica din oraş. Din faţa uşilor, l-a împins înapoi cu mâna în piept şi i-a spus că nu i se cade împăratului, care este închinător la idoli, să intre în biserica Dumnezeului Celui viu şi să o necinstească cu intrarea lui.

Împăratul aducea jertfe sângeroase în templu, înjunghiind cu mâna sa un copil mic pe care îl ţinea la curte ca zălog.

Pentru faptul că era multă lume în jur şi o putere nevăzută îl oprea mai mult decât mâna întinsă a arhiereului, împăratul, de teamă, a răbdat mustrarea în tăcere şi s-a dus cu mânie la palat.

A doua zi, i-a răsplătit însă Sfântului Vavila îndrăzneala, dând foc bisericii, iar pe ierarh pedepsindu-l cu închisoarea şi cu moartea.

Tot astăzi este pomenit Sfântul Proroc Moise, cel care a primit Tablele Legii (două lespezi de piatra pe care erau scrise cele Zece Porunci) pe Muntele Sinai.

Legea a fost scrisă de Însuşi Dumnezeu şi a fost înmânată lui Moise, conducătorul evreilor din Egipt spre Canaan, spre a fi dată poporului.

Tradiţia iudaică şi creştină îi atribuie Sfântului Proroc Moise Pentateuhul (primele cinci cărţi ale Sfintei Scripturi). Despre Moise, Sfântul Vasile cel Mare spune că el este cel ce a vorbit despre facerea lumii (Cartea Facerii a Vechiului Testament, una din cele cinci scrieri ale Pentateuhului): "Moise este cel care a scris cartea aceasta. Moise, acel bărbat vestit, despre care Scriptura a dat mărturie că era plăcut lui Dumnezeu încă de pe când era copil de sân. Pe acesta l-a înfiat fiica lui Faraon, l-a crescut împărăteşte şi i-a dat pentru instruirea lui dascălii înţelepţi ai egiptenilor. Moise a urât tirania şi s-a reîntors la smerenia celor de un neam cu el, 'alegând mai bine să pătimească împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă desfătarea cea trecătoare a păcatului' (Evrei 11, 25)".

Avea din fire dragoste de adevăr, spune Sfântul Vasile cel Mare; de aceea, se vede că încă dinainte de a lua conducerea poporului său, din pricina urii fireşti faţă de rău, a luptat împotriva celor răi cu preţul vieţii sale; fiind izgonit de cei cărora le făcuse bine, a părăsit cu bucurie viaţa zgomotoasă egipteană şi s-a dus în Etiopia. Şi acolo, lăsând la o partea toate celelalte îndeletniciri, vreme de patruzeci de ani s-a ocupat cu contemplarea existenţelor.

Când era de optzeci de ani, a văzut pe Dumnezeu, atât cât este cu putinţă unui om să-l vadă, dar în aşa fel cum nimeni nu l-a putut vedea vreodată, după cum dă mărturie Însuşi Dumnezeu: "De este între voi vreun proroc al Domnului, Mă arăt lui în vedenie şi în somn vorbesc cu el. Nu tot aşa am grăit şi cu robul Meu Moise, - el este credincios în toată casa Mea: Cu el grăiesc gură către gură, la arătare şi aievea, iar nu în ghicituri, şi el vede faţa Domnului" (Num. 12, 6-8).

Aşadar, Sfântul Proroc Moise a fost învrednicit, la fel ca îngerii, să vadă pe Dumnezeu faţă către faţă şi istoriseşte cele pe care le-a auzit de la Dumnezeu. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; "Omilii la Hexaemeron", Sfântul Vasile cel Mare) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)