George Georgescu, dirijor, membru corespondent al Academiei Române, s-a născut la la Sulina, în judeţul Tulcea, la 12 septembrie 1887, potrivit lucrării "Membrii Academiei Române / 1866-2003" (Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003).

Talentul său muzical s-a manifestat de timpuriu. A învăţat singur să cânte la vioară, fiind, apoi, remarcat de profesorii de muzică la Bucureşti, Galaţi şi Giurgiu, arată şi site-urile http://concursulgeorgegeorgescu.ro/ şi www.icr.ro.

În 1906 s-a înscris la Conservatorul din Bucureşti (ale cărui cursuri le-a terminat în patru ani în loc de şapte), unde a studiat violoncelul, armonia, contrapunctul şi muzica de cameră. Şi-a continuat specializarea la Berlin, unde s-a înscris la "Hochschule für Musik" şi a urmat cursuri de perfecţionare la violoncel cu renumitul profesor Hugo Becker. Ca violoncelist, a făcut parte din cvartetul de coarde "Henri Marteau", alături de care a întreprins numeroase turnee.

Cariera de dirijor şi-a început-o oarecum forţat de împrejurări, fiind nevoit să abandoneze violoncelul în urma unui accident suferit în 1916. Intuind adevărata sa vocaţie, Arthur Nikisch şi Richard Strauss, mari muzicieni ai vremii, l-au îndrumat spre arta dirijatului. Schimbând astfel instrumentul cu bagheta, în anul 1918 s-a aflat pentru prima oară la pupitrul Filarmonicii din Berlin. Cu un program ce a inclus "Simfonia Patetica", de Ceaikovski, "Concertul pentru pian" al lui Edward Grieg, şi poemul simfonic "Till Eulenspiegel", de Richard Strauss, a înregistrat un succes remarcabil. Acesta a fost începutul unei cariere strălucite.

Succesul de la Berlin şi sfârşitul Primului Război Mondial l-au determinat să revină în ţară, unde, la 4 ianuarie 1920, a susţinut primul concert la Ateneul Român.

Vreme de patru decenii, cu o întrerupere de câţiva ani, a condus Filarmonica din Bucureşti. În timpul directoratelor sale - 1920-1944; 1954-1964 -, repertoriul s-a modernizat, iar Filarmonica a ajuns la rangul marilor orchestre ale lumii. În anii în care maestrul a activat, la Bucureşti au fost invitate mari personalităţi ale lumii muzicale interbelice, între care Jacques Thibaud, Pablo Casals, Igor Stravinski, Enrico Mainardi, Alfred Cortot, Maurice Ravel, Richard Strauss, Yehudi Menuhin sau Herbert von Karajan, potrivit site-ului Filarmonicii George Enescu, www.fge.org.ro. Totodată, a promovat compoziţia românească, dirijând lucrări semnate de prietenul său apropiat George Enescu, de Dinu Lipatti, Paul Constantinescu, Mihail Jora, Marcel Mihalovici, Marţian Negrea ori de Constantin Silvestri.

A fost, de asemenea, director al Operei Române (1922-1926, 1930-1933, 1939-1940) - unde a organizat prima şcoală românească de balet - şi dirijor la Filarmonica din New York (1926-1927).

După cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost directorul artistic al primelor două ediţii ale Festivalului "George Enescu" şi a colaborat cu muzicieni importanţi ai timpului, precum: Sviatoslav Richter, David Oistrach, Yehudi Menuhin, Lola Bobescu.

De-a lungul carierei sale, a abordat un repertoriu deosebit de vast şi de variat: de la muzică preclasică la muzică contemporană, română şi străină, a întreprins numeroase turnee, singur sau împreună cu orchestra bucureşteană, în mari centre muzicale europene şi americane, numărându-se printre cei mai importanţi dirijori ai momentului.

Lui George Georgescu i se datorează înregistrări discografice de referinţă, precum integrala simfoniilor lui Beethoven.

Cu şapte ani înainte de a se stinge din viaţă, palmaresul lui George Georgescu era impresionant: dirijase 52 de orchestre din întreaga lume, 850 de concerte în Bucureşti cu programe inedite - 100 de piese româneşti şi 396 de lucrări străine, majoritatea, partituri contemporane în primă audiţie, colaborase cu 150 de solişti români şi străini. Perioada în care maestrul şi-a desfăşurat activitatea a fost denumită de criticii muzicali "epoca Georgescu", potrivit www.icr.ro.

La 21 martie 1963, a devenit membru corespondent al Academiei Române.

A murit la 1 septembrie 1964.

Sursa foto: (c) Luisiana Bigea / AGERPRES FOTO

Cea de-a 24-a ediţie a Concursului Internaţional 'George Georgescu'; imagine din timpul concertului de deschidere a concursului.

În anul 1992, la Tulcea, din iniţiativa unui grup de profesori ai Liceului de Artă, a luat fiinţă Concursul de Interpretare Instrumentală "George Georgescu", adresat elevilor din şcolile şi liceele de specialitate. Competiţia muzicală a devenit, în scurt timp, una dintre cele mai cunoscute şi respectate manifestări culturale din ţară, iar în anul 1995 concursul a devenit internaţional. Anul acesta, Concursul Internaţional de Interpretare Muzicală "George Georgescu", ajuns la cea de-a 27-a ediţie, a fost deschis de filmul "Dirijorul", regizat de Paul Barbăneagră şi dedicat lui George Georgescu. Pelicula fost realizată cu 56 de ani în urmă şi a obţinut atunci marele premiu la Festivalul de la Cannes, conform fiicei marelui dirijor român, Ioana Răileanu Georgescu, care a prefaţat proiecţia. AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea, editor: Irina Andreea Cristea)