Scriitorul şi savantul german, Johann Wolfgang von Goethe, s-a născut la 28 august 1749, în oraşul german Frankfurt pe Main, într-o familie burgheză.

Este unic în rândul scriitorilor germani pentru modul strâns în care a împletit viaţa cu literatura, oglindind în ultima toate etapele şi meandrele celei dintâi: atmosfera casei părinteşti, natura, excursiile şi călătoriile, episoadele de pasionată dragoste, prieteniile, impresiile procurate de arta gotică sau antică, după cum nota Mihai Isbăşescu în ''Istoria literaturii germane'' (Ed. Ştiinţifică, 1968). De altfel, complexitatea scriiturii lui Goethe reiese şi din multitudinea de forme artistice abordate: poezie, dramaturgie, proză, critică literară.

A primit o educaţie rigidă de la tatăl său, consilierul imperial Johann Kaspar Goethe, şi de la profesorii particulari cu care a învăţat limbi străine, a studiat istoria, ştiinţele naturale, matematica, desenul şi muzica, a practicat scrima şi călăria.

Între 1765-1768, a urmat studii de drept la Leipzig, pe care le-a întrerupt din cauza stării precare de sănătate.

În 1766 a fost publicată prima poezie a lui Goethe "Coborârea din Infern a lui Isus Cristos" şi placheta de versuri "Annette". În 1769, apare placheta "Cântece noi", potrivit Tabelului cronologic apărut în volumul "Poezie şi adevăr", la Editura pentru literatură, în 1967.

A reluat studiile de drept în 1771, la Strasbourg, unde şi-a obţinut licenţa de avocat, notează http://www.thefamouspeople.com/. A profesat, însă, doar câteva luni.

Şi-a petrecut anii următori la Frankfurt şi Wetzlar. Au fost ani de afirmare literară în spiritul curentului ''Furtună şi avânt'' ("Sturm und Drang"), al cărui organ programatic, ziarul ''Frankfurter Gelehrte Anzeigen'', l-a editat împreună cu Johann Gottfried Herder şi Johann Heinrich Merck. În vara anului 1773, începe să scrie "Faust". Scrie, de asemenea, piesa ''Gotz von Berlichingen'' (1773) şi drama ''Egmont'' (1788).

Din dragostea nefericită pentru logodnica unui prieten, se naşte ''Suferinţele tânărului Werther'' (1774), romanul care avea să-l facă celebru. În 1775, face prima călătorie în Elveţia. În acelaşi an, ducele Karl-August von Weimar îi oferă postul de ministru. Goethe se dovedeşte un bun organizator şi reformator cu vederi înaintate.

În 1780 intră în loja masonică. În 1782, este înnobilat de către ducele Karl-August von Weimar şi devine preşedintele consiliului de stat. În 1783 intră în ordinul masonic al Iluminaţilor, potrivit Tabelului cronologic apărut în volumul "Poezie şi adevăr", la Editura pentru literatură, în 1967.

Călătoria de doi ani în Italia (1786-1788) marchează ceea ce s-a numit ''perioada clasică''. Acum publică dramele ''Ifigenia în Taurida'' (1779) şi ''Torquato Tasso'' (1790). În 1788, după întoarcerea din Italia, se îndrăgosteşte de Christiane Vulpius, pe care o angajează menajeră. Se va căsători cu ea în 1806.

În 1791, preia conducerea Teatrului din Weimar.

În 1794, începe prietenia cu Friedrich Schiller, care durează până la moartea acestuia, în 1805, potrivit ''Dicţionarului Enciclopedic'' (vol. II, Ed. Enciclopedică, 1996). Doi ani mai târziu termină romanul autobiografic ''Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister'', considerat cel mai valoros roman educativ şi de formare a unei personalităţi din întreaga literatură germană.

După moartea lui Schiller, Goethe termină partea întâi din ''Faust'' (1805), scrie romanul ''Afinităţi elective'' (1809), publică ''Poezie şi adevăr'' (1811-1814), primele părţi din ''Divanul occidental-oriental'' (1811-1813), ''Anii de peregrinări ai lui Wilhelm Meister'' (1821).

Johann Wolfgang von Goethe a desfăşurat şi studii ştiinţifice, în domenii precum mineralogia, geologia, botanica sau osteologia. De pildă, a scris despre osul intermaxilar la om (1784), metamorfoza plantelor (1790) şi despre teoria culorilor (1810).

În ultimii ani de viaţă, Goethe îşi îngrijeşte ultima ediţie de opere - 40 de volume apărute în anii 1827-1830, urmate de alte 20 de volume apărute în perioada 1833-1842. Marea ediţie din Weimar, care mai cuprinde şi scrierile ştiinţifice, jurnalele, însemnările şi corespondenţa, însumează 133 de volume, mărturie a celei mai prodigioase activităţi desfăşurate de vreun scriitor german.

S-a stins din viaţă la 22 martie 1832. Ultimele lui cuvinte au fost ''lumină, mai multă lumină'', în camera care i se părea tot mai întunecată. În anul morţii, Goethe încheie marea operă a vieţii sale, ''Faust'', la care a lucrat în jur de 60 de ani. Acest poem dramatic, în două părţi, al cărui personaj principal reprezintă un simbol al tragicei căutări a adevărului, este considerat capodopera literaturii germane. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu; editor: Ionela Gavril, editor online: Adrian Dãdârlat)