Poetul şi traducătorul Vasile Pogor s-a născut la 20 august 1834, la Iaşi, într-o veche familie de origine răzeşească. Tatăl său, comisul Vasile Pogor, a fost, la rândul său, autor şi traducător.

A studiat la pensionul francez din Iaşi al lui Malgouverné, precum şi la Paris, unde şi-a luat doctoratul în drept, potrivit volumului ''Dicţionarul scriitorilor români'' (Editura Albatros, Bucureşti, 2001).

A fost, pe rând, judecător, avocat, preşedinte de secţie, apoi prim-preşedinte al Curţii de Apel din Iaşi. Ulterior a fost consilier comunal, apoi primar al Iaşilor (1880-1881, 1888-1897).

Vasile Pogor a debutat în 1862, în ''Ateneul român'', cu traduceri din Anacreon, Cantel, P. Dupont şi Uhland. A mai colaborat la publicaţia ''Din Moldova'', iar în 1866 a făcut parte din redacţia ziarului ''Constituţiunea''.

A fost întemeietor, alături de Titu Maiorescu, I. Negruzzi, P.P. Carp şi Th. Rosetti al Societăţii ''Junimea'', ale cărei şedinţe au fost găzduite vreme îndelungată în propria-i casă. Până în anul 1871 a fost proprietarul tipografiei în care s-au imprimat revista ''Convorbiri literare'' şi majoritatea scrierilor junimiştilor, se precizează în "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006). A fost, vreme îndelungată, şi preşedinte al Societăţii de încurajare a junimii române studioase, a ţinut numeroase ''prelecţiuni populare'' pe teme de istorie, istorie culturală, artă şi literatură.

Majoritatea scrierilor sale, traduceri şi puţine poezii originale, au fost publicate în ''Convorbiri literare''. ''Traducător bine orientat în literatura universală, chiar dacă nu deosebit de înzestrat în găsirea echivalenţelor româneşti, Vasile Pogor a oferit cititorilor tălmăciri variate, începând cu scrieri ale antichităţii şi până la modernii Baudelaire, E.A. Poe şi Bret Harte. Poeziile sale originale aparţin romantismului minor, obsedat de ideea ireversibilei treceri'', se arată în ''Dicţionarul scriitorilor români''. A mai tradus din Horaţiu, Virgiliu, Anacreon, Goethe, V. Hugo.

Dintre scrierile sale menţionăm: ''Pastel de marcheză'' (1868), ''Sfinx egiptean. La o jună greacă. Sala de operă. O lacrimă furtivă'' (1869), ''Versuri scrise sub Melancolia lui Albrecht Durer'' (1873), ''Iarna. După un vals'' (1873).

Este, totodată, autorul unui poem epic-fantastic de inspiraţie populară, ''Ursita'', precum şi al unei satire a moravurilor, ''La Copou''. A lăsat, de asemenea, în manucris, câteva schiţe satirice şi începuturi de povestiri simbolice.

Vasile Pogor a murit la Iaşi, la 20 martie 1906. AGERPRES/ (Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Ionela Gavril, editor online: Simona Aruştei)

Explicaţie foto: Casa Memorială 'Vasile Pogor' din municipiul Iaşi.(29 aug. 2014)