"Drumeţ în calea lupilor" este un film românesc produs în anul 1989 de Casa de Filme 5 şi regizat de Constantin Vaeni, potrivit revistei online editată de Uniunea Cineaştilor din România (All About Romanian Cinema), aarc.ro. Premiera în România a avut loc la 16 aprilie 1990.

Filmul este inspirat de monografia "Moartea unui savant: N. Iorga" de Mihai Stoian şi transpune o filă din istoria modernă a României. Este o peliculă despre asasinarea lui Nicolae Iorga, într-o noapte rece din noiembrie 1940. Iorga a fost împuşcat în cap de legionarii organizaţi într-o "echipă a morţii", notează site-ul www.cinemaraton.ro.

În rolurile principale au jucat actorii Valentin Teodosiu, George Alexandru, Dragoş Pâslaru. În alte roluri: Mihai Dinvale, Petre Moraru, Mariana Buruiană, Lucia Mureşan, Mitică Popescu, Ştefan Iordache, Lamia Beligan, Sorin Medeleni, Sandu Mihai Gruia, Mihai Verbiţki ş.a.

Decorurile au fost asigurate de Lucian Nicolau, costumele de Oana Tofan, iar montajul de Ileana Puzdreac. Coloana sonoră i-a aparţinut lui Gheorghe Ilarian, iar muzica a fost compusă de Cornelia Tăutu şi interpretată de Orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijată de Cristian Mandeal. Imaginea a fost opera lui Vlad Păunescu.

Filmul a fost vizionat de peste 98.000 de spectatori în cinematografele din România, potrivit unei statistici realizate de Centrul Naţional al Cinematografiei privind numărul de spectatori înregistrat de filmele româneşti de la data premierei şi până în 2014.

Actorul Dragoş Pâslaru a primit, în 1990, la Costineşti, Premiul pentru interpretare masculină rol secundar în filmul "Drumeţ în calea lupilor".

În 1990, revista Noul Cinema, sub semnătura criticului de film Dana Duma, citată de http://aarc.ro, caracteriza astfel capodopera lui Vaeni: "Configurată în jurul asasinării lui Nicolae Iorga, ţesătura epică reînvie evenimentele declanşate de instalarea dictaturii Gărzii de Fier, în toamna anului 1940. Regizorul nu se mulţumeşte cu reconstituirea faptelor, oricât de mult dramatism ar furniza ele povestirii cinematografice. El ambiţionează să ridice la puterea metaforei analiza strategiei politice extremiste, a intoleranţei care naşte forme dictatoriale de guvernare. Că Vaeni a reuşit să acorde reflexiei sale putere de generalizare, o dovedeşte reacţia violentă a cenzurii care a văzut posibilele conexiuni dintre excesele criminale ale fascismului şi ale comunismului". AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Daniel Olteanu, editor online: Simona Aruştei)

Explicaţie foto: Regizorul Constantin Vaeni, în 1997.